Qui-Gon îşi părăsi locul şi veni lângă pilot.
— Ric Olie, se prezentă acesta, aruncându-i o privire rapidă. Mulţumesc pentru ajutor.
— Păstrează-ţi mulţumirile până după ce vom scăpa de blocadă.
— Am înţeles, rânjii îndrăzneţ pilotul. Ce facem cu băieţii ăştia care ne-aşteaptă? Comunicaţiile ne sunt în continuare bruiate.
— N-avem timp de parlamentări. Menţine cursul! QuiGon se întoarse spre Obi-Wan: Vezi ca toţi să fie în siguranţă la locurile lor!
Îndreptă ochii spre Jar Jar Binks, care se ridicase deja în picioare şi începuse să-şi bage nasul peste tot.
Tânărul Jedi se apropie rapid de gungan şi-l prinse de mână, împingându-l ferm afară din cabină, pe coridor. Ignorându-i protestele, privi în jur, căutând un loc unde să bage creatura care făcea numai belele. Zări o uşă joasă şi strâmtă pe care scria DROIZI ASTROMECI, trase zăvorul şi împinse gunganul înăuntru.
— Stai aici, îi spuse cu o privire plină de înţeles. Şincearcă să nu te mai bagi în bucluc!
* * *
Jar Jar Binks se uită la uşa care se închise în urma lui, apoi privi în cabină. Lângă un perete erau înşiruiţi cinci droizi astromeci R2, mecanici universali, scunzi, terminaţi în partea superioară prin calote emisferice, vopsiţi în culori diferite, cu ledurile stinse şi motoarele amuţite. Fiecare era fixat între două braţe metalice rigide de ancorare şi nici unul nu dădea vreun semn că ar fi observat prezenţa lui Jar Jar. Gunganul se plimbă prin faţa lor, aşteptând să fie băgat în seamă. ―Poate că nu sunt activaţi‖, se gândi el, ―sau poate că nici nu sunt funcţionali.‖
— Ssalut la voisa! Încercă el, dând din mâini. Călătorie lungă asssta, nusa?
Nici un răspuns. Jar Jar îl lovi uşor în calota emisferică pe cel mai apropiat R2, un droid roşu-aprins. Lovitura sună a gol, iar capul se ridică puţin deasupra corpului cilindric.
— Uau! Făcu Jar Jar surprins.
Aruncă repede o privire împrejur, întrebându-se de ce fusese băgat în cabina aceea, când toţi ceilalţi rămăseseră dincolo. Nu erau prea multe de făcut aici, se gândi neconsolat. Nu se întâmpla mai nimic.
Curios, apucă uşor capul droidului roşu şi-l trase încetişor în sus.
— Dessschizi asssta? Şopti el.
Mai ridică puţin. Ceva se agăţă, blocându-se. Smuci mai tare.
— Asssta... vaaai!
Capul ieşise din lagărul său. O mulţime de arcuri şi fire se iviră, încâlcite. Jar Jar apăsă repede la loc capul droidului roşu, retrăgându-şi apoi cu grijă mâinile cu trei degete.
— Vai, vai, vai! Murmură el, uitându-se îngrijorat prin cabină, pentru a se asigura că nu-l zărise nimeni.
Se plimbă prin faţa droizilor, căutând în continuare ceva cu care să-şi ocupe timpul. Nu-l încânta faptul că se afla acolo, dar nici nu se gândea că ar fi trebuit să încerce să iasă. Tânărul Jedi care-l adusese aici nu-l plăcea prea mult. Şi probabil că avea să-l placă şi mai puţin dacă l-ar fi prins încercând să se strecoare afară.
În apropierea transportorului se auziră câteva explozii. Lovituri de artilerie. Nava fu zgâlţâită de proiectile ce detonară în imediata apropiere şi Jar Jar privi disperat prin cabină; brusc, locul nu-l încânta deloc. Apoi luminile începură să pâlpâie, iar transportorul se cutremură din toate încheieturile. Jar Jar gemu şi se ghemui într-un colţ. Urmară alte explozii, care zguduiră nava într-o parte şi în alta.
— Noisa pierduţi, mormăi gunganul înfricoşat. Asssta nu bine deloc.
Dintr-o dată, nava porni să se rotească în jurul axei, parcă prinsă într-un vârtej. Jar Jar ţipă, prinzându-se cu mâinile de o traversă, pentru a nu fi strivit de pereţi. Toate luminile din cabină se aprinseră şi droizii fură brusc activaţi. Unul câte unul, îşi rotiră calotele superioare şi emiseră bip-uri. Eliberaţi din braţele de fixare, îşi părăsiră rackurile şi se îndreptară spre ecluza din capătul cabinei – toţi, cu excepţia celui roşu, care rulă direct într-un perete şi se răsturnă, iar câteva piese săriră din el.
R2-ul albastru se opri pentru scurt timp în dreptul său, apoi trecu pe lângă Jar Jar, scoţând un semnal puternic de avertizare care-l făcu pe gungan să tresară înspăimântat.
Pe rând, cei patru R2 intrară în liftul ecluzei, care-i purtă spre exteriorul navei.
Rămas doar cu droidul pe care-l sabotase fără să vrea, Jar Jar Binks gemu disperat.
8.
Obi-Wan tocmai reintrase în cabina de comandă când exploziile porniră să zgâlţâie nava. Zări drept în faţă un cuirasat uriaş al Federaţiei Comerciale, trăgând cu toate tunurile. Transportorul regal se cutremura atât de violent, încât fu abătut de la traiectorie. Mâinile înmănuşate ale lui Ric erau încordate pe manşe, încercând să revină la direcţia iniţială.
— Ar trebui să renunţăm, domnule! Strigă pilotul către Qui-Gon, care se ţinea zdravăn alături de el, privind cuirasatul. Scuturile noastre deflectoare nu vor rezista mult!
— Păstrează cursul! Ordonă calm maestrul Jedi şi cercetă comenzile. Aveţi dispozitive de camuflaj?
— Asta nu-i o navă de război! Ripostă Panaka, furios şi nervos. N-avem nici un fel de armă, ambasadorule! Suntem un popor nonviolent şi tocmai de aceea Federaţia Comercială a avut curajul să ne atace!
Alte explozii zguduiră transportorul nubian, iar ledurile de pe consola de comandă pâlpâiră slab. Se auzi urletul ascuţit şi pătrunzător al unei alarme. Nava vibră, cu propulsorul oprindu-se o clipă cu un ţiuit sinistru.
— N-avem arme, repetă Qui-Gon.
Alături de el, Obi-Wan simţi greutatea privirii insistente a maestrului. Acesta puse o mână pe umărul lui Ric şi-i spuse:
— Armele Federaţiei Comerciale folosesc detectoare cu pulsari. Roteşte nava. În felul acesta, le va fi mai dificil să ne localizeze.
Pilotul încuviinţă din cap, acţionă mai multe comutatoare şi imprimă navei o rotire lentă. În faţă, cuirasatul imens acoperi tot ecranul, apoi imaginea îşi pierdu focalizarea. Transportorul regal acceleră, gonind spre nava inamică, ţâşnind pe lângă turele şi amplasamente de tunuri, hangare şi stabilizatori, pe un drum presărat cu protuberanţe metalice zimţate şi foc de artilerie. Un proiectil laser îi lovi, dintr-un panou explodară jerbe de scântei şi fum, iar nava se legănă nesigură. Pentru câteva secunde se rostogoliră lipsiţi de control, dar Ric trase cu toată puterea manşa de comandă şi fuzelajul duşman se îndepărtă puţin.
— Ceva nu-i în regulă, anunţă încetişor pilotul, luptându-se cu direcţia şi simţind nava tremurând. Au căzut scuturile!
Continuau să se rotească, atât de aproape de cuirasatul Federaţiei, încât tunurile mari ale acestuia erau inutile şi numai cele mici mai puteau să tragă în ei. Însă fără scuturi, chiar şi un proiectil mic ar fi însemnat un dezastru.
— Trimit echipa de intervenţie! Strigă Ric şi acţionă un comutator.
