Anakin îşi făcu loc prin mulţime, ajungând lângă dug. Deloc speriat de acesta sau de mulţimea care îi privea cu ochi răi, băiatul se uită direct spre dug.

— Chess ko, Sebulba! Spuse el. Ai grijă. E un tip cu multe relaţii.

Sebulba se întoarse spre băiat şi faţa lui fioroasă se strâmbă dispreţuitor când îl zări.

— Tooney rana dunko, shag? Se răţoi el, cerându-i băiatului să explice ce vrusese să spună.

Anakin ridică din umeri.

— Are relaţii, ţi-am spus-o clar. (Ochii lui albaştri îl fixau pe dug şi observară o undă de teamă.) Relaţii foarte mari, Sebulba. N-aş vrea să te văd bucăţele înainte să tenving în următoarea cursă.

— Neek me chawa! Scuipă mânios dugul. La următoarea cursă, s-a sfârşit cu tine, băiete, wermo!

Gesticulă violent: Uto notu wo shag! Dacă n-ai fi sclav, teaş face praf chiar acum!

Aruncând o ultimă privire spre Jar Jar, care tremura îngrozit, reveni alături de însoţitorii săi la mesele cu mâncare şi băutură. Anakin se uită după dug.

— Da, ar fi jale dacă ar trebui să plăteşti pentru mine, şopti el.

Îl ajuta pe Jar Jar să se ridice în picioare, când QuiGon, Padme şi R2-D2, care observaseră în cele din urmă dispariţia gunganului, reapărură grăbiţi din mulţime.

— Salut! Îi întâmpină băiatul, bucuros s-o revadă pe Padme atât de curând. Prietenul vostru era să fie bătut măr. S-a luat la harţă cu un dug. Un dug foarte periculos.

— Nusa, nusa, repetă gunganul umilit, scuturânduse de praf şi de nisip. Eusa nusa pot ssufăr lupta. Ultimul lucru vrut de mesa!

Qui-Gon îl inspectă cu atenţie, privi în jur şi-l luă de braţ.

— Oricum, băiatul te-a salvat de la o chelfăneală. Ai tu înclinaţia asta, să cauţi mereu bucluc. După aceea, înclină încet din cap înspre Anakin: Mulţumesc, tinere prieten.

Padme îi oferi şi ea un zâmbet cald, iar băiatul se simţi roşind de mândrie.

— Eusa nusa făcut nimic! Insistă Jar Jar, încercând în continuare să se apere şi gesticulând aprig.

— Ţi-a fost frică, îi spuse băiatul privindu-l solemn. Frica îi atrage pe cei laşi. Sebulba încerca să-şi depăşească frica, zdrobindu-te pe tine. Înclină din cap spre gungan: ţiar fi de folos să te temi mai puţin.

— Asta merge la tine? Întrebă Padme sceptic şi-i aruncă o privire ironică.

Anakin zâmbi şi ridică din umeri.

— Merge... până la un punct.

Doritor să rămână cât mai mult alături de fată, convinse grupul să-l urmeze până la un stand de fructe – o copertină ponosită aruncată peste un cadru format din câţiva stâlpi înclinaţi şi şubrezi. Lăzile cu fructe viu colorate erau aranjate pe stelajul aplecat spre stradă, pentru a fi mai vizibile. O bătrână cu piele zbârcită, cocârjată şi cu păr cărunt, îmbrăcată în haine modeste, uzate şi peticite, se ridică de pe un scăunel pentru a-i întâmpina.

— Cum te simţi azi, Jira? O întrebă Anakin, îmbrăţişând-o.

Bătrâna zâmbi.

— Căldura nu mi-a făcut niciodată bine, Annie.

— Ştii ceva? Spuse repede băiatul luminându-se la chip. Am găsit climatizorul pe care-l căutam. E cam stricat, dar am să-l repar cât de curând, îţi promit. O să-ţi fie de folos.

Jira îi mângâie obrazul trandafiriu cu mâna ei zbârcită şi zâmbi larg:

— Eşti un băiat cumsecade, Annie.

El strânse din umeri, ignorând complimentul, şi începu să examineze fructele expuse.

— Iau patru palii, Jira. Privind încântat spre Padme, adăugă: Sunt sigur c-o să-ţi placă.

Băgă mâna în buzunar după truguţii pe care-i economisise, dar, când îi scoase să-i plătească Jirei, scăpă unul pe jos. Fermierul de lângă el se aplecă să-l ridice şi, în clipa aceea, ponchoul i se desfăcu atât cât Anakin să vadă sabia de lumină de la cingătoare.

Ochii băiatului se făcură cât cepele, dar îşi ascunse surprinderea concentrându-se asupra monedelor.

Descoperi că avea numai trei.

— Hopa, credeam c-am mai multe, zise el. Lasă, dămi numai trei, Jira. Oricum nu-mi era foame.

Bătrâna întinse paliile lui Qui-Gon, Padme şi Jar Jar, şi luă banii de la Anakin. O pală de vânt străbătu strada, zgâlţâind stâlpii standului şi umflând copertina. A doua pală ridică praful şi-l împrăştie în toate direcţiile.

Jira îşi frecă braţele cu mâinile noduroase.

— Cerule, cât mă dor oasele. Vine furtuna, Annie. Du-te repede acasă.

Vântul izbucni în rafale puternice, care ridicau în văzduh nisipul şi gunoaiele de pe stradă. Anakin privi spre cer, apoi spre Qui-Gon.

— Aveţi adăpost? Întrebă el.

Maestrul Jedi încuviinţă din cap.

— Ne ducem la nava noastră. Îţi mulţumesc din nou, tinere prieten, pentru...

— E departe? Îl întrerupse grăbit băiatul.

În jurul lor, vânzătorii închideau uşile şi ferestrele magazinelor, cărând mărfurile înăuntru şi aruncând prelate peste lăzi şi vitrine.

— La marginea oraşului, răspunse Padme, întorcându-se cu spatele spre rafalele înţepătoare de nisip.

Anakin o prinse iute de mână şi o trase după el.

— N-o s-ajungeţi la timp. Furtunile de nisip sunt foarte periculoase. Veniţi cu mine. Puteţi aştepta să se potolească la mine acasă. Nu-i departe, şi mama n-o să aibă nimic împotrivă. Haideţi, repede!

Cu vântul urlând în jur şi cu văzduhul plin de nisip, Anakin îşi luă rămas bun de la Jira, şi-i conduse pe cei patru în goană pe stradă.

* * *

La marginea lui Mos Espa, Obi-Wan stătea lângă botul transportorului când vântul începu să sufle cu putere, fluturându-i mantia şi brăzdând întinderea deşertului. Ochii lui neliniştiţi căutau în depărtare, acolo unde astroportul începuse să dispară în spatele cortinei de nisip. Se întoarse, auzindu-l pe Panaka care coborî rampa transportorului, pentru a i se alătura.

— Furtuna o să-i întârzie, observă Obi-Wan îngrijorat. Panaka încuviinţă din cap.