— După ce a trecut de blocadă, am încercat s-o urmărim, dar ne-a scăpat! Acum este în afara razei noastre de acţiune...
Darth îi tăie vorba cu o mişcare scurtă a braţului.
— Nu însă şi pentru un Sith, şopti el.
Ceva sclipi în spatele hologramei şi o siluetă apăru în bezna dinapoia lui Darth Sidious. Gunray îngheţă. Era alt Sith. Dar pe când Darth Sidious era o prezenţă vagă şi umbrită, noul Sith avea cu adevărat o înfăţişare teribilă. Faţa îi era o mască de modele roşii şi negre în zigzag, desenele fiindu-i gravate direct pe piele, iar din craniul complet spân se ridicau coarne scurte, încârligate. Ochii galbeni îi fixau pe neimoidieni, sfredelindu-le orice apărări, despuindu-i şi apoi ignorându-i ca fiind insignifianţi şi proşti.
— Vicerege, rosti încet Darth Sidious în liniştea care coborâse brusc, acesta este ucenicul meu, lord Darth Maul. El va găsi nava pe care aţi pierdut-o.
Gunray înclină încet capul, în semn de supunere, ferindu-şi ochii de apariţia înfricoşătoare.
— Da, lordul meu.
Holograma pâlpâi şi dispăru, lăsând sala de conferinţă într-o tăcere profundă. Neimoidienii rămaseră imobili, fără măcar a se uita unul la celălalt, cu ochii reptilieni fixaţi asupra spaţiului pe care-l ocupase holograma.
— Lucrurile încep să ne scape de sub control, îndrăzni în cele din urmă Gunray cu glas ascuţit şi încordat, gândindu-se că planul de sabotare a taxelor impuse rutelor comerciale nu indusese riscarea propriilor vieţi.
Haako reuşi să încuviinţeze scurt din cap.
— Nu trebuia să fi acceptat târgul acesta. Ce se vantâmpla când Jedi ne vor descoperi colaborarea cu lorzii Sith?
Frângându-şi mâinile, Gunray nu mai îndrăzni să mai dea nici un răspuns.
* * *
La bordul transportorului regal, cei doi Jedi stăteau lângă Panaka şi droidul R2, în timp ce căpitanul prezenta reginei raportul asupra evenimentelor survenite în cursul străpungerii blocadei. Înconjurată de cele trei cameriste, cu faţa albă încadrată de acoperământul negru pentru cap, Amidala asculta concluziile căpitanului.
— Am avut mare noroc cu droidul acesta, înălţimea Voastră, arătă Panaka spre astromecul albastru. Este mic, dar excelent construit. Fără nici o îndoială, ne-a salvat nava, ca să nu mai vorbim de vieţile noastre.
Amidala înclină din cap, întorcându-şi privirea spre droid.
— Acest lucru trebuie lăudat. Care este numărul lui?
Micul droid albastru, ale cărui leduri se aprindeau şi se stingeau, pe măsură ce procesa conversaţia, emise bipuri şi piuituri. Panaka se aplecă şi îi curăţă o pată mare de pe carcasa metalică, apoi se îndreptă.
— R2-D2, înălţimea Voastră, spuse el.
Regina întinse o mână albă şi uşoară, atingând partea superioară, bombată, a droidului.
— Îţi mulţumesc, R2-D2. Ţi-ai dovedit loialitatea şi curajul. Padme! Porunci ea privind peste umăr.
Una dintre cameriste înaintă. Qui-Gon, care asculta schimbul de cuvinte cu o jumătate de ureche, analizând problemele ce-i puteau aştepta pe Tatooine, observă că era tânăra care susţinuse decizia reginei de a pleca de pe Naboo. Se încruntă. Atât doar că nu fusese chiar aşa...
— Curăţă acest mic droid, i se adresă regina. R2-D2 merită recunoştinţa noastră. Reveni spre Panaka: Te rog să-ţi continui raportul, căpitane.
Panaka aruncă o privire nemulţumită către Jedi.
— Înălţimea Voastră, ne îndreptăm spre o planetă îndepărtată numită Tatooine.
Se opri, nedorind să aprofundeze subiectul.
— Este un sistem aflat în afara influenţei Federaţiei Comerciale, interveni prompt Qui-Gon. O dată ajunşi acolo, vom putea efectua reparaţiile necesare pentru ca să ne continuăm călătoria către Coruscant.
— Înălţimea Voastră, spuse repede Panaka, Tatooine este o planetă foarte periculoasă. Se află sub controlul huttilor, gangsteri şi stăpâni de sclavi. Nu sunt de acord cu decizia cavalerilor Jedi de a asoliza acolo.
Regina privi spre Qui-Gon, dar acesta nu şovăi.
— Trebuie să aveţi încredere în judecata mea, înălţimea Voastră!
— Chiar trebuie? Întrebă încet Amidala.
Întoarse ochii către cameristele ei, poposind în cele din urmă asupra lui Padme. Fata nu se clintise de lângă regină, dar păru dintr-o dată că-şi aminteşte de sarcina care i se încredinţase. Înclină uşor din cap către Amidala, apoi se îndepărtă, luându-l pe R2-D2.
Regina reveni spre Qui-Gon.
— Suntem în mâinile voastre, vorbi ea.
* * *
Jar Jar rămase în cabina de depozitare a droizilor, până când R2-ul supravieţuitor reveni prin ecluză, iar nabooenii veniră şi-l luară de acolo. Se părea că nu primiseră nici o dispoziţie referitoare la gungan, care fusese pur şi simplu ignorat. La început, Jar Jar şovăise la gândul de a se aventura afară, gândindu-se că tânărul Jedi îl avertizase să stea locului şi departe de bucluc. Reuşise să respecte una dintre cele două cerinţe, dar nu era sigur că dorea să-şi mai pună pielea la bătaie în continuare.
Finalmente, curiozitatea şi neastâmpărul său învinseră. Transportorul îşi oprise mişcarea de rotaţie, atacul Federaţiei Comerciale încetase, iar sirenele de alarmă se opriseră. Totul era liniştit, aşa că gunganul nu vedea nici un motiv pentru care ar fi trebuit să mai rămână vreun minut în cabina micuţă.
Drept urmare, crăpă uşa, îşi strecură ciocul afară şi privi împrejur, rotindu-şi precaut pedunculii ochilor; nu văzu pe nimeni, aşa că decise. Părăsi cabina şi porni pe coridoarele navei, alegând un drum care îl îndepărta de cabina de pilotaj – locul unde era de presupus că se aflau Jedi. Se aştepta să i se spună să revină de unde plecase, dar nimeni n-o făcu, aşa că începu să-şi bage nasul peste tot, atent să nu strice ceva, dar fără să se poată abţine de la continuarea investigaţiei.
Mergea pe un coridor îngust care urca de la nivelurile inferioare ale transportorului, când, scoţând capul printr-o uşă glisantă, văzu una dintre cameristele reginei care se străduia din răsputeri să cureţe astromecul R2 cu o cârpă.
— Ssalut! Strigă Jar Jar.
