— Mulţumesc foarte mult. Îmi pare rău că am fost nepoliticoasă. Cred că nu mă voi obişnui niciodată cu surprizele venite din partea lui Anakin.

— Este un băiat foarte special, zise Qui-Gon.

Ochii lui Shmi se ridicară din nou şi expresia lor sugera că ei doi împărtăşeau un secret important. — Da, murmură ea, ştiu asta.

* * *

În dormitorul său, Anakin i-l arăta lui Padme pe C3PO. Întins pe bancul de lucru, droidul era dezactivat momentan, deoarece băiatul începuse să-i fabrice învelişul metalic care-i slujea drept piele. Terminase cu circuitele interne, dar încă nu acoperise trunchiul, braţele şi picioarele. Îi demontase şi un ochi, care se găsea alături, unde îl lăsase după ce, noaptea trecută, ajustase refractorul vizual.

Padme se aplecă peste umărul băiatului, studiind cu atenţie droidul.

— Nu-i grozav? Întrebă bucuros Anakin, aşteptând nerăbdător reacţia ei. Încă nu l-am terminat, dar va fi gata în curând.

— Este minunat, răspunse fata, sincer impresionată.

Băiatul nu-şi mai încăpea în piele de mândrie.

Chiar îţi place? E un droid de protocol... ca s-o

ajute pe mama. Uite!

Îl activă apăsând pe comutator, iar C-3PO se ridică imediat în capul oaselor. Anakin se grăbi să caute ochiul lipsă, îl luă de pe bancul de lucru şi-l potrivi în orbita cuvenită.

C-3PO îi privi cu atenţie.

— Bună ziua. Sunt un droid de protocol programat şi cunoscător al relaţiilor cyborg... tradiţii şi oameni...

— Hopa, făcu iute Anakin, este niţel cam confuz.

Luă un instrument cu mâner lung şi vârf electronic, îl potrivi cu atenţie într-un port din capul droidului, apoi roti de câteva ori dispozitivul cu clichet, examinând configuraţia interioară. Când obţinu ceea ce dorea, apăsă un buton de pe mânerul instrumentului şi C-3PO tresări de câteva ori. Anakin îndepărtă instrumentul, iar droidul coborî de pe bancul de lucru şi o privi pe Padme.

— Bună ziua. Sunt C-3PO, destinat relaţiilor între oameni şi cyborgi. Cu ce vă pot fi de folos?

Anakin ridică din umeri.

— De abia ieri l-am botezat, dar am uitat să-i introduc codul în memorie, ca să poată spună el însuşi cum îl cheamă.

Padme îi surâse încântată.

— E grozav!

R2-D2 se strecură printre ei, emiţând o rafală de bipuri şi fluierături. C-3PO se uită în jos, curios.

— Scuză-mă... cum adică, sunt gol?

R2-D2 ciripi în continuare.

— Doamne fereşte! Ce stânjenitor! C-3PO îşi examină rapid braţele scheletice. Mi se văd piesele? Vai de mine!

Anakin ţuguie buzele.

— Mda, cam aşa ceva. Dar nu-ţi face griji, voi rezolva în curând şi problema asta. Îl readuse la bancul de lucru, aruncând o privire peste umăr către Padme: Când se va termina furtuna, o să-ţi arăt vehiculul meu de curse.

Watto nu ştie nimic. Este un secret.

— E-n regulă, zâmbi Padme. Sunt foarte pricepută la păstrarea secretelor.

* * *

Furtuna continuă tot restul zilei, îngropând Mos Espa sub nisip adus din deşert, care se îngrămădea în mormane, suind pe lângă pereţii clădirilor şi formând rampe, întunecând cerul şi diminuând serios lumina. Shmi folosi capsulele alimentare primite de la Qui-Gon, pentru a pregăti cina. În timp ce lucra în bucătărie, iar Padme era ocupată în cealaltă cameră cu Anakin, Qui-Gon se retrase într-un colţ al încăperii şi-l contactă în şoaptă pe Obi-Wan. Legătura nu era grozavă, dar comunicară suficient pentru ca maestrul Jedi să fie pus în temă asupra mesajului de pe Naboo.

— Ai luat decizia corectă, Obi-Wan, îşi asigură el ucenicul.

— Regina este foarte tulburată, spuse celălalt pe fundalul paraziţilor cauzaţi de furtună.

Qui-Gon aruncă o privire spre Shmi, care gătea cu spatele la el.

— Mesajul a fost o momeală, ca s-o localizeze. Sunt cât se poate de sigur.

— Dar dacă oamenii mor cu adevărat?

— Oricum, nu mai avem timp, oftă Qui-Gon şi încheie transmisia.

La puţin timp după aceea, se aşezară la masă să mănânce hrana preparată de Shmi; afară furtuna continua să urle, alcătuind un fundal straniu pentru liniştea din casă. Qui-Gon şi Padme stăteau la capetele mesei, iar Anakin, Jar Jar şi Shmi pe laturi. Ca orice băiat de vârsta sa, Anakin începu să vorbească despre viaţa de sclav, fără a se simţi stânjenit în vreun fel. Considera sclavia ca fiind un simplu fapt al vieţii lui şi era nerăbdător să-şi împărtăşească experienţele noilor prieteni. Mai grijulie pentru fiul ei, Shmi încercă să-i facă pe oaspeţi să înţeleagă gravitatea situaţiei.

— Toţi sclavii, le explică, au un transmiţător implantat în corp.

— Am început să construiesc un scaner ca să-l găsesc pe al meu, dar încă n-am reuşit, declară Anakin solemn şi Shmi zâmbi.

— La orice încercare de evadare...

-... te aruncă în aer! Îi termină băiatul fraza. Bum!

Jar Jar sorbea mulţumit din supa gustoasă, savurând-o şi neacordând prea multă atenţie discuţiei. La auzul ultimelor cuvinte, însă, scoase un zgomot atât de puternic, încât conversaţia se întrerupse. Pentru o clipă, toţi ochii se întoarseră spre el şi gunganul lăsă stânjenit capul în jos.

— Essscuzaţi!

Padme reveni spre Shmi.

— Nu pot să cred că sclavia mai este îngăduită în galaxie. Legile Republicii împotriva sclavagismului...

— Republica nu există aici, o întrerupse Shmi cu glas aspru. Trebuie să supravieţuim pe cont propriu.

Se lăsă o tăcere stânjenitoare, iar Padme îşi feri privirea, neştiind ce să mai spună.

— Ai văzut vreodată curse de ataşe? Întrebă Anakin, încercând să-i alunge stinghereala.

Padme dădu din cap în semn că nu. Privind spre Shmi, observă îngrijorarea apărută brusc pe faţa femeii. Jar Jar îşi lansă limba spre o bucată de mâncare aflată la fundul unui castron din partea opusă a mesei, o înhăţă cu dexteritate şi o înghiţi, plescăind apoi satisfăcut din buze. O privire dezaprobatoare din partea lui Qui-Gon îl reduse însă la tăcere.