Pe videcran, o trapă se deschise şi, unul câte unul, mai mulţi droizi astromeci ieşiră pe fuzelajul care îşi opri complet rotirea. Droizii se mişcau rapid pe blindajul exterior, căutând zonele avariate, în timp ce Ric se străduia să se menţină în umbra cuirasatului, pentru a fi cât de cât protejaţi.
Se confruntau însă cu altă ameninţare. Neavând posibilitatea de a folosi eficient artileria cuirasatului, comanda Federaţiei Comerciale trimise o echipă de navete de vânătoare. Mici, sclipitoare şi automate, navetele de atac erau alcătuite din compartimente gemene ataşate la un cap în formă de săgeată rotunjită. În clipa când ieşiră vuind din hangarele cuirasatului, în compartimente se deschiseră fante lungi prin care se zăreau tunuri laser. Goneau în lungul navei-mamă, căutând transportorul regal. Rapide şi manevrabile, nu aveau greutăţi în a zbura aproape de suprafaţa cuirasatului şi în câteva secunde ajunseră deasupra transportorului, trăgând cu toate tunurile. Ric încerca din răsputeri să găsească adăpost şi să mărească viteza. Doi droizi R2 fură pierduţi, unul lovit în plin, iar celălalt ca urmare a secţionării cablului ce-l lega de transportor.
Pe videcran, R2-ul albastru se străduia să conecteze cablurile ce fuseseră expuse în urma perforării unei plăci din blindaj. Razele laser dansau în jurul lui, dar nu se oprea nici o secundă. Al patrulea droid, care lucra în apropiere, dispăru brusc, într-o minge de foc şi schije metalice.
Nu mai rămăsese decât droidul albastru, care continua să repare, în toiul iadului creat de navetele de vânătoare ale Federaţiei. Ceva se modifică pe afişajul din cabina de pilotaj şi Ric scoase un strigăt de aprobare.
— Au revenit scuturile! Micuţul a reuşit!
Împinse cu toată puterea manşele şi transportorul ţâşni drept înainte, printre cuirasat şi navetele de vânătoare, lăsând în urmă blocada Federaţiei şi planeta Naboo.
R2-ul supravieţuitor se întoarse, rulă în ecluză şi dispăru din vedere.
Când ajunseră departe de orice navă a Federaţiei, Ric verifică amănunţit comenzile, evaluând pagubele şi încercând să determine avariile. Obi-Wan stătea lângă el, în scaunul copilotului, dându-i o mână de ajutor. În spatele lor, Qui-Gon şi Panaka aşteptau raportul. Regina şi restul nabooenilor fuseseră duşi pentru siguranţă în alte cabine.
— Nu putem ajunge departe, clătină Ric nesigur din cap. Hiperpropulsia are pierderi.
— Trebuie să asolizăm undeva, aprobă Qui-Gon, ca să reparăm nava. Ce există prin apropiere?
Pilotul tastă afişarea unei hărţi stelare şi toţi se aplecară deasupra monitorului, studiind-o.
— Aici, maestre, observă rapid Obi-Wan singura opţiune posibilă. Tatooine. Este o planetă mică, săracă şi izolată. Nu atrage atenţia, iar Federaţia Comercială nu are nave în zonă.
— Cum poţi fi aşa de sigur? Întrebă rapid Panaka.
— Este controlată de hutti, îl privi Qui-Gon.
— Hutti? Tresări alarmat căpitanul.
— Este într-adevăr riscant, admise Obi-Wan, dar nu avem alternativă rezonabilă.
Panaka nu era convins.
— N-o putem duce pe înălţimea Sa acolo! Huttii sunt gangsteri şi stăpâni de sclavi! Dacă află cine este...
— Ar fi totuna cu asolizarea pe o planetă controlată de Federaţia Comercială, îl întrerupse Qui-Gon, cu excepţia faptului că huttii n-o caută pe regină, ceea ce ne oferă un avantaj.
Şeful gărzilor reginei încercă să mai spună ceva, apoi se răzgândi. Inspiră adânc, frustrarea fiindu-i evidentă pe faţa netedă şi întunecată, apoi se întoarse şi plecă.
Qui-Gon îl bătu pe Ric pe umăr şi îi spuse:
— Cap compas Tatooine.
* * *
Într-o sală de conferinţe din nava amiral a Federaţiei Comerciale, Gunray şi Haako stăteau la o masă lungă şi priveau neliniştiţi holograma lui Darth Sidious, aflată în capul mesei. Holograma pâlpâia o dată cu mişcările mantiei întunecate a lordului Sith, un mozaic de nuanţe complexe pe care neimoidienii nu-l putuseră desluşi niciodată.
Lordul Sith nu fusese chemat. Neimoidienii ar fi fost bucuroşi dacă el ar fi optat să nu comunice deloc cu ei în ziua aceea. Apăruse însă din proprie iniţiativă, aşa cum proceda întotdeauna când lucrurile nu mergeau cum trebuia. Solicitase un raport asupra progresului invaziei, îl ascultase pe Gunray şi de atunci nu rostise nici un cuvânt.
— Controlăm toate oraşele din nord şi din vest, spunea viceregele, şi căutăm alte aşezări în care rezistenţa...
— Bine, bine, îl întrerupse brusc Darth Sidious şi vocea lui înceată îi trădă nerăbdarea. Ai procedat bine. Mai departe. Elimină toate oficialităţile de rang înalt. Fă-o discret, dar nu scăpa nici una.
Făcu o pauză, după care urmă:
— Ce se aude cu regina Amidala? A semnat tratatul?
Gunray inspiră adânc, apoi expiră încetişor.
— A dispărut, lordul meu. A avut loc o evadare şi...
— O evadare? Şuieră lordul Sith.
— Un crucişător nubian a spart blocada...
— Cum a scăpat, vicerege?
Gunray privi spre Haako, cerându-i parcă ajutor, dar şi însoţitorul său era paralizat de frică.
— Cei doi Jedi, lordul meu. Au ajuns până la ea, au învins escorta...
Darth Sidious se foi în mantia sa ca o felină mare, cu umbre licărind în interiorul glugii care-i ascundea chipul.
— Găseşte-o, vicerege! Vreau tratatul semnat!
— Lordul meu, n-am reuşit să localizăm nava cu care a fugit, recunoscu neimoidianul, care-şi dorea în clipele acelea să fie înghiţit de podea.
— Cum aşa?
