Qui-Gon îl bătu pe Ric pe umăr şi îi spuse:

— Cap compas Tatooine.

* * *

Într-o sală de conferinţe din nava amiral a Federaţiei Comerciale, Gunray şi Haako stăteau la o masă lungă şi priveau neliniştiţi holograma lui Darth Sidious, aflată în capul mesei. Holograma pâlpâia o dată cu mişcările mantiei întunecate a lordului Sith, un mozaic de nuanţe complexe pe care neimoidienii nu-l putuseră desluşi niciodată.

Lordul Sith nu fusese chemat. Neimoidienii ar fi fost bucuroşi dacă el ar fi optat să nu comunice deloc cu ei în ziua aceea. Apăruse însă din proprie iniţiativă, aşa cum proceda întotdeauna când lucrurile nu mergeau cum trebuia. Solicitase un raport asupra progresului invaziei, îl ascultase pe Gunray şi de atunci nu rostise nici un cuvânt.

— Controlăm toate oraşele din nord şi din vest, spunea viceregele, şi căutăm alte aşezări în care rezistenţa...

— Bine, bine, îl întrerupse brusc Darth Sidious şi vocea lui înceată îi trădă nerăbdarea. Ai procedat bine. Mai departe. Elimină toate oficialităţile de rang înalt. Fă-o discret, dar nu scăpa nici una.

Făcu o pauză, după care urmă:

— Ce se aude cu regina Amidala? A semnat tratatul?

Gunray inspiră adânc, apoi expiră încetişor.

— A dispărut, lordul meu. A avut loc o evadare şi...

— O evadare? Şuieră lordul Sith.

— Un crucişător nubian a spart blocada...

— Cum a scăpat, vicerege?

Gunray privi spre Haako, cerându-i parcă ajutor, dar şi însoţitorul său era paralizat de frică.

— Cei doi Jedi, lordul meu. Au ajuns până la ea, au învins escorta...

Darth Sidious se foi în mantia sa ca o felină mare, cu umbre licărind în interiorul glugii care-i ascundea chipul.

— Găseşte-o, vicerege! Vreau tratatul semnat!

— Lordul meu, n-am reuşit să localizăm nava cu care a fugit, recunoscu neimoidianul, care-şi dorea în clipele acelea să fie înghiţit de podea.

— Cum aşa?

— După ce a trecut de blocadă, am încercat s-o urmărim, dar ne-a scăpat! Acum este în afara razei noastre de acţiune...

Darth îi tăie vorba cu o mişcare scurtă a braţului.

— Nu însă şi pentru un Sith, şopti el.

Ceva sclipi în spatele hologramei şi o siluetă apăru în bezna dinapoia lui Darth Sidious. Gunray îngheţă. Era alt Sith. Dar pe când Darth Sidious era o prezenţă vagă şi umbrită, noul Sith avea cu adevărat o înfăţişare teribilă. Faţa îi era o mască de modele roşii şi negre în zigzag, desenele fiindu-i gravate direct pe piele, iar din craniul complet spân se ridicau coarne scurte, încârligate. Ochii galbeni îi fixau pe neimoidieni, sfredelindu-le orice apărări, despuindu-i şi apoi ignorându-i ca fiind insignifianţi şi proşti.

— Vicerege, rosti încet Darth Sidious în liniştea care coborâse brusc, acesta este ucenicul meu, lord Darth Maul. El va găsi nava pe care aţi pierdut-o.

Gunray înclină încet capul, în semn de supunere, ferindu-şi ochii de apariţia înfricoşătoare.

— Da, lordul meu.

Holograma pâlpâi şi dispăru, lăsând sala de conferinţă într-o tăcere profundă. Neimoidienii rămaseră imobili, fără măcar a se uita unul la celălalt, cu ochii reptilieni fixaţi asupra spaţiului pe care-l ocupase holograma.

— Lucrurile încep să ne scape de sub control, îndrăzni în cele din urmă Gunray cu glas ascuţit şi încordat, gândindu-se că planul de sabotare a taxelor impuse rutelor comerciale nu indusese riscarea propriilor vieţi.

Haako reuşi să încuviinţeze scurt din cap.

— Nu trebuia să fi acceptat târgul acesta. Ce se vantâmpla când Jedi ne vor descoperi colaborarea cu lorzii Sith?

Frângându-şi mâinile, Gunray nu mai îndrăzni să mai dea nici un răspuns.

* * *

La bordul transportorului regal, cei doi Jedi stăteau lângă Panaka şi droidul R2, în timp ce căpitanul prezenta reginei raportul asupra evenimentelor survenite în cursul străpungerii blocadei. Înconjurată de cele trei cameriste, cu faţa albă încadrată de acoperământul negru pentru cap, Amidala asculta concluziile căpitanului.

— Am avut mare noroc cu droidul acesta, înălţimea Voastră, arătă Panaka spre astromecul albastru. Este mic, dar excelent construit. Fără nici o îndoială, ne-a salvat nava, ca să nu mai vorbim de vieţile noastre.

Amidala înclină din cap, întorcându-şi privirea spre droid.

— Acest lucru trebuie lăudat. Care este numărul lui?

Micul droid albastru, ale cărui leduri se aprindeau şi se stingeau, pe măsură ce procesa conversaţia, emise bipuri şi piuituri. Panaka se aplecă şi îi curăţă o pată mare de pe carcasa metalică, apoi se îndreptă.

— R2-D2, înălţimea Voastră, spuse el.

Regina întinse o mână albă şi uşoară, atingând partea superioară, bombată, a droidului.

— Îţi mulţumesc, R2-D2. Ţi-ai dovedit loialitatea şi curajul. Padme! Porunci ea privind peste umăr.

Una dintre cameriste înaintă. Qui-Gon, care asculta schimbul de cuvinte cu o jumătate de ureche, analizând problemele ce-i puteau aştepta pe Tatooine, observă că era tânăra care susţinuse decizia reginei de a pleca de pe Naboo. Se încruntă. Atât doar că nu fusese chiar aşa...

— Curăţă acest mic droid, i se adresă regina. R2-D2 merită recunoştinţa noastră. Reveni spre Panaka: Te rog să-ţi continui raportul, căpitane.

Panaka aruncă o privire nemulţumită către Jedi.

— Înălţimea Voastră, ne îndreptăm spre o planetă îndepărtată numită Tatooine.

Se opri, nedorind să aprofundeze subiectul.

— Este un sistem aflat în afara influenţei Federaţiei Comerciale, interveni prompt Qui-Gon. O dată ajunşi acolo, vom putea efectua reparaţiile necesare pentru ca să ne continuăm călătoria către Coruscant.

— Înălţimea Voastră, spuse repede Panaka, Tatooine este o planetă foarte periculoasă. Se află sub controlul huttilor, gangsteri şi stăpâni de sclavi. Nu sunt de acord cu decizia cavalerilor Jedi de a asoliza acolo.

Regina privi spre Qui-Gon, dar acesta nu şovăi.

— Trebuie să aveţi încredere în judecata mea, înălţimea Voastră!