Ascunsese speederul şi ceilalţi droizi la adăpostul unei stânci, în spatele unităţii luminescente, şi-l păstrase pe C-3PO drept companie. Băiatul şi droidul se ghemuiseră unul lângă altul, de o parte a unităţii luminescente, iar tâlharul continua să doarmă de cealaltă parte.
— Stăpâne Anakin, mă tem că îmi lipsesc pregătirea medicală şi informaţiile necesare pentru a răspunde la această întrebare, răspunse C-3PO, înclinând capul pe un umăr. Cu certitudine, sunt de părere că ai făcut tot ce era posibil.
Băiatul încuviinţă gânditor.
— Stăpâne Anakin, nu ar trebui să rămânem aici peste noapte, continuă după o clipă droidul. Regiunea este destul de periculoasă.
— Dar nu-l putem abandona, nu-i aşa?
— Desigur, este o decizie greu de luat, chibzui C-3PO situaţia.
— Şi nici nu-l putem lua cu noi.
— În nici un caz!
Anakin rămase tăcut, uitându-se la tuskenul care dormea. Îl privea de atâta vreme, încât fu aproape surprins când acesta se foi şi se trezi. Totul se întâmplase atât de repede, încât îl prinsese pe băiat nepregătit. Tâlharul se întoarse cu o mişcare greoaie, expiră adânc, se propti întrun braţ, îşi privi piciorul pus în atelă, apoi se uită la Anakin. Băiatul nu făcu nici o mişcare şi nu scoase nici un sunet. Tuskenul îl privi concentrat un minut interminabil, după care se ridică încet în capul oaselor, întinzând în faţă piciorul rănit.
— Salut! Încercă Anakin să zâmbească.
Tâlharul tusken nu răspunse.
— Ţi-e sete? Întrebă băiatul.
Nici un răspuns.
— Nu cred că ne place prea mult, observă C-3PO.
Anakin mai încercă de câteva ori să înfiripeze o conversaţie, dar tuskenul îl ignoră. Privirea lui se abătu o singură dată, spre locul unde puşca blaster stătea rezemată de stâncile din spatele băiatului.
— Spune-i ceva în tuskenă, îi ordonă Anakin lui C3PO.
Droidul se conformă. Vorbi numai în tuskenă, dar tâlharul refuză să răspundă. Continua să-l privească insistent pe băiat. În cele din urmă, după ce droidul se chinuia de ceva timp, îi aruncă o căutătură scurtă şi lătră un singur cuvânt drept răspuns.
— Vai de mine! Exclamă C-3PO.
— Ce a spus? Întrebă băiatul plin de interes.
— Ce... de ce... mi-a spus să tac naibii din gură!
Părea în mod limpede sfârşitul oricărei tentative de conversaţie. Băiatul şi tuskenul rămaseră privindu-se în tăcere, cu feţele luminate de strălucirea focului, înconjuraţi de bezna deşertului. Anakin se trezi întrebându-se ce ar fi făcut dacă tuskenul ar fi încercat să-l atace. Părea improbabil, totuşi bărbatul era masiv, sălbatic şi puternic şi, dacă ar fi ajuns lângă el, l-ar fi putut doborî cu uşurinţă. Şi-ar fi recuperat puşca blaster şi ar fi făcut orice ar fi dorit.
Cumva însă Anakin simţea că nu aceea era intenţia tuskenului. Tâlharul nu făcea nici un efort să se mişte şi nici nu dădea un semn că ar fi intenţionat aşa ceva. Stătea pur şi simplu locului, zgribulit în veşmintele sale, cu faţa mascată de învelitori, cufundat în propriile-i gânduri.
După un timp, vorbi din nou şi băiatul privi rapid spre C-3PO.
— Stăpâne Anakin, traduse droidul, vrea să ştie ce vei face cu el.
Anakin privi încurcat spre tusken.
— Spune-i că n-o să fac nimic cu el. Încerc doar să-l ajut să se vindece.
C-3PO traduse în tuskenă. Bărbatul îl ascultă, dar nu răspunse.
Nu mai rosti apoi nici un cuvânt.
Brusc, Anakin înţelese că tuskenului îi era teamă. Simţea asta în felul în care vorbise, în felul în care rămăsese în aşteptare. Era rănit şi dezarmat. Se găsea la mila lui Anakin. Băiatul îi înţelegea teama, dar era oarecum surprins. Nu părea normal – oamenii-nisipurilor n-ar fi trebuit să se teamă de nimic. În plus, lui nu-i era frică de tâlhar. Poate c-ar fi trebuit să-i fie, dar nu-i era.
De fapt, Anakin Skywalker nu se temea de nimic.
Aşa să fi fost oare?
Uitându-se în lentilele opace ale ochelarilor de protecţie ce ascundeau ochii tuskenului, Anakin analiză problema. De cele mai multe ori se gândea că nu exista nimic care să-l poată înfricoşa. De cele mai multe ori se gândea că era îndeajuns de curajos pentru ca să nu se teamă niciodată.
Dar undeva adânc în sufletul lui, acolo unde tăinuia lucrurile pe care nu le-ar fi dezvăluit nimănui, ştia că minţea, că nu acela era adevărul. Poate că nu se temea de nimic în ceea ce-l privea, dar uneori îi era foarte teamă pentru mama lui.
Dacă ei i s-ar fi întâmplat ceva? Dacă i s-ar fi întâmplat ceva îngrozitor, ceva ce Anakin n-ar fi putut împiedica în nici un chip?
Simţi un fior coborându-i prin şira spinării.
Dacă ar fi pierdut-o?
Cât de curajos ar mai fi fost atunci, dacă persoana de care se simţea cel mai aproape în Univers i-ar fi fost răpită pe neaşteptate? Desigur, asta n-avea să se întâmple niciodată. Aşa ceva pur şi simplu nu se putea întâmpla.
Şi dacă, totuşi...?
Îl privi pe tâlharul tusken şi, în tăcerea adâncă a nopţii, simţi cum încrederea i se clătina ca o frunză în bătaia vântului.
* * *
