— Sper că nu.

Jar Jar se îndreptă şi în ochii lui se oglindi o mândrie sălbatică.

— Gunganii nusa mor fără luptă. Noisa războinici! Noisa mare armată avem!

— O armată? Repetă ea cu o urmă de surpriză în vocea blândă.

— Armată mare! Gungani mulţi de pessste tot. De aceea, noisa probleme nusa cu fiinţe mlassstină. Prea mulţi gungani. Noisa sscuturi de energie. Nimic nusa trece. Noisa bombe, prassstii ssi aruncăm. Gungani niciodată predat mecanisssi ssau altcineva!

Făcu o pauză şi strânse din umeri stânjenit.

— Poate nabooeni de aceea nusa plăcut la noisa.

Regina îl studie acum mai atentă, privirea ei detaşată fiind înlocuită cu una de preocupare, ca şi cum un gând neaşteptat i-ar fi trecut prin minte. Gunganului i se păru că tocmai se pregătea să-i vorbească despre acel gând, când senatorul Palpatine şi Panaka intrară grăbiţi pe uşă.

— Înălţimea Voastră, o salută căpitanul, abia reuşind să-şi stăpânească emoţia şi amândoi bărbaţii se înclinară scurt. Senatorul Palpatine a fost nominalizat pentru a-i succede lui Valorum în funcţia de Cancelar Suprem!

Palpatine zâmbi reţinut şi deferent, iar când vorbi îşi modulă cu grijă tonurile.

Cu siguranţă o surpriză, dar una plăcută. Vă promit, Maiestatea Voastră, că, dacă voi fi ales, voi restaura democraţia în Republică.

Voi pune capăt corupţiei care a infestat Senatul. Federaţia Comercială îşi va pierde influenţa asupra birocraţilor, iar poporul nostru va fi eliberat de sub tirania acestei invazii ilegale şi oneroase...

— Cine a mai fost nominalizat? Întrebă brusc Amidala, tăindu-i vorba.

— Bail Antilles de Alderaan şi Aks Moe de Malastare, spuse Panaka, evitând privirea lui Palpatine.

Senatorul îşi reveni rapid de pe urma întreruperii neaşteptate.

— Maiestatea Voastră, sunt încrezător că situaţia noastră va genera un sprijin puternic pentru noi mâine, când are loc votarea. Făcu o pauză plină de înţeles. Voi deveni Cancelar, vă promit.

Regina nu păru impresionată. Trecu pe lângă Jar Jar, se opri lângă fereastră şi se uită către luminile oraşului, care începuseră să strălucească mai puternic o dată cu apusul.

— Senatorule, mi-e teamă că până când vei ajunge să-i controlezi pe birocraţi, nu va mai rămâne nimic din oraşele, din poporul sau din modul nostru de viaţă.

— Vă înţeleg îngrijorarea, Maiestatea Voastră, păru surprins Palpatine. Din nefericire, Federaţia ne-a ocupat planeta. Va fi aproape imposibil s-o alungăm imediat.

— Poate că aşa este, rosti Amidala, întorcându-se de la fereastră şi privindu-l în faţă cu ochi aprinşi de mânie şi de hotărâre. Deoarece Senatul trece printr-o fază de tranziţie, nu mai am ce căuta aici.

Se apropie de el şi de Panaka.

— Senatorule, aceasta este arena dumitale. Eu trebuie să mă întorc în arena mea. Am decis să revin pe Naboo. Locul meu este lângă poporul meu.

Să reveniţi pe Naboo?! Spuse Palpatine cu uimirea citindu-se limpede pe faţa lui palidă. Maiestatea Voastră, fiţi realistă! Veţi fi în mare pericol! Vă vor sili să semnaţi tratatul!

Regina era calmă şi fermă.

— Nu voi semna nici un tratat. Soarta mea nu va fi alta decât cea a poporului meu. Căpitane! Se întoarse către Panaka.

— Da, Înălţimea Voastră?

— Pregăteşte-mi nava!

Palpatine înaintă repede, tăindu-i calea.

— Vă rog, Maiestatea Voastră! Rămâneţi aici, unde sunteţi în siguranţă.

Vocea Amidalei era tăioasă ca o lamă.

— Nici un loc nu este sigur, dacă Senatul nu condamnă această invazie. Îmi este clar acum că Republica nu mai funcţionează. Dacă vei câştiga aceste alegeri, senatorule, ştiu că vei face tot ce-ţi stă în putinţă pentru a opri Federaţia. Mă voi ruga să găseşti o cale de a readuce Republicii sănătatea şi compasiunea.

Trecu apoi pe lângă el cu o mişcare lină şi ieşi, urmată îndeaproape de cameriste şi de Panaka. Jar Jar porni imediat după ei, lipăind cât mai discret posibil, aruncându-i lui Palpatine doar o privire în treacăt.

Fu surprins să observe urma unui zâmbet pe chipul şiret al senatorului.

* * *

În templul Jedi, Qui-Gon, Obi-Wan şi Anakin se aflau în faţa Consiliului. Stând în centrul platformei rezervate celor audiaţi, priveau semicercul de fotolii în care erau aşezaţi membrii Consiliului şi le aşteptau decizia. Lumina venită de afară pălise; se lăsase amurgul şi noaptea începuse să coboare încet deasupra oraşului.

Am terminat, noi, examinarea băiatului, vorbi Yoda cu vocea lui guturală şi şoptită. (Pleoapele îi coborâseră peste ochii somnoroşi şi urechile se ciuliseră spre înainte.) Dreptate ai avut, Qui-Gon.

Mace Windu dădu din cap, întărindu-i spusele, dar nici o expresie nu se putu citi pe faţa lui neagră şi netedă.

— Celulele lui conţin o concentraţie, foarte mare de midicloriane.

— Forţa este puternică în el, conveni Ki-Adi-Mundi. Qui-Gon simţi un val de satisfacţie auzind aceste cuvinte, ca o răsplată pentru insistenţa de care dăduse dovadă în eliberarea băiatului de pe Tatooine şi aducerea lui aici.

— Atunci va fi instruit, declară el triumfător.

Urmă o tăcere stânjenită şi membrii Consiliului se priviră între ei.

— Nu, spuse Mace Windu încet, nu va fi instruit.

Chipul lui Anakin se boţi şi ochii i se umplură de lacrimi când se uită spre Qui-Gon.

— Nu? Repetă maestrul Jedi neîncrezător, aproape şocat şi rămas fără replică.

Încercă să ignore expresia de pe faţa lui Obi-Wan, care spunea parcă ţi-am zis eu. Mace Windu clătină din cap şi ochii săi negri rămaseră fermi.

— Este prea vârstnic. Deja există prea multă mânie în el. Qui-Gon se înfuriase, dar se stăpâni. Decizia nu avea nici un sens. Nu trebuia să fie lăsată aşa.

— El este Alesul, insistă vehement. Trebuie să vedeţi asta! Yoda înclină contemplativ pe un umăr capul rotund.

— Înnegurat viitorul băiatului este. De copilăria lui mascat. Qui-Gon cercetă feţele celorlalţi membri ai Consiliului, dar nu găsi ajutor. Se îndreptă şi încuviinţă din cap, în semn că le acceptă decizia.

— Foarte bine. Atunci îl voi instrui eu. Îl iau pe Anakin Skywalker ca ucenicul meu padawan.

Cu coada ochiului îl văzu pe Obi-Wan încremenind de