uimire. Zări de asemenea şi licărul de speranţă care trecu peste faţa lui Anakin. Nu răspunse nici unuia, păstrânduşi privirea aţintită asupra Consiliului.

— Ucenic ai deja, Qui-Gon, îi aminti tăios Yoda.

Imposibil, al doilea.

— Îţi interzicem, spuse Mace Windu înnegurat.

— Obi-Wan este gata, declară Qui-Gon.

— Da! Declară protejatul lui înfierbântat, încercând fără succes să-şi ascundă surpriza şi dezamăgirea în faţa deciziei neaşteptate a mentorului său. Sunt gata să fiu examinat!

Ochii somnoroşi ai lui Yoda se întoarseră spre el.

— Aşa repede ―gata‖ tu eşti? Despre ―gata‖ ce ştii?

Qui-Gon şi Obi-Wan schimbară iute câteva priviri sfredelitoare şi măsura antagonismului lor nou creat deveni palpabilă. Prăpastia dintre ei se lărgea atât de repede, încât nu mai putea fi trecută cu vederea.

Qui-Gon inspiră adânc şi se întoarse spre Consiliu.

— Obi-Wan este încăpăţânat şi mai are încă multe de învăţat despre Forţa Vie, dar este capabil. Puţine va mai învăţa de la mine.

Yoda îşi clătină faţa zbârcită.

— Consiliul decide pregătit cine este, Qui-Gon. De învăţat el mai are.

— Nu avem timp pentru asta acum, declară Mace Windu, punând capăt discuţiilor. Mâine, Senatul va vota un nou Cancelar Suprem. Am aflat că regina Amidala se întoarce acasă, ceea ce va mări presiunea asupra Federaţiei şi ar putea extinde conflictul. Cei responsabili vor reacţiona rapid la aceste evenimente.

— Scoşi din ascunzătoare, atacatorii vor fi, şopti Yoda.

— Evenimentele evoluează prea rapid pentru asemenea distrageri, adăugă Ki-Adi-Mundi.

Mace Windu se uită iute către ceilalţi membri ai Consiliului, apoi se întoarse spre Qui-Gon.

— Însoţeşte regina pe Naboo şi descoperă identitatea celui care te-a atacat, fie el Sith, fie altceva. Aceasta este cheia pentru dezlegarea misterului.

Yoda încuviinţă încet din cap, cu un gest care nu admitea nici un alt argument.

— Decisă mai târziu, soarta tânărului Skywalker va fi.

Qui-Gon inspiră din nou adânc, plin de frustrare şi dezamăgire pentru turnura neaşteptată a evenimentelor. Anakin n-avea să fie instruit, chiar dacă se oferise să-l ia pe băiat ca propriul său padawan. Mai rău, îl ofensase pe Obi-Wan, poate fără intenţie, dar oricum îl jignise profund. Ruptura dintre ei nu era definitivă, totuşi va fi nevoie de timp pentru ca mândria tânărului să se vindece – timp de care ei nu dispuneau.

Se plecă, în semn că accepta decizia Consiliului.

— Eu l-am adus pe Anakin aici. Trebuie să rămână în grija mea. Nu are unde să se ducă.

— Este în grija ta, încuviinţă Mace Windu, nu te contrazicem.

— Dar instruit, nu! Îl admonestă brusc Yoda. Cu tine ia-l, dar instruit, nu!

Cuvintele dureau, iar forţa din spatele lor nu putea fi confundată. Qui-Gon se crispă la interior, totuşi nu replică.

— Protejeaz-o pe regină, adăugă Mace Windu, dar dacă se ajunge la război nu interveni, înainte de a avea aprobarea Senatului.

Urmă o tăcere lungă şi membrii Consiliului rămaseră privindu-l grav pe Qui-Gon. Bărbatul încercă să spună ceva, să aducă alte argumente. Afară, ultima sclipire a amurgului fu înghiţită de beznă, iar luminile oraşului începură să clipească, ca nişte ochi care supravegheau.

— Forţa fie cu tine, spuse în cele din urmă Yoda, anunţându-i că audienţa se terminase.

* * *

Întrucât aflaseră despre plecarea iminentă a reginei spre Naboo, cei doi Jedi şi băiatul se duseră direct la platforma de aterizare, unde era andocat transportorul regal şi aşteptară sosirea Amidalei. Pe toată durata drumului cu naveta, între Jedi domnise o tăcere încordată, iar băiatul simţise o stânjeneală pe care n-o putuse alunga. În majoritatea timpului, stătuse cu capul plecat, dorindu-şi să găsească o modalitate prin care să-i oprească pe Qui-Gon şi Obi-Wan să mai fie supăraţi între ei.

Când coborâră din navetă, R2-D2 se agita deja de colo-colo. Micuţul droid îl întâmpină pe Anakin cu bip-uri de bucurie, apoi se apropie de marginea rampei pentru a urmări traficul. Când făcu asta, se aplecă prea mult şi se rostogoli peste margine. Anakin simţi că i se taie răsuflarea, dar după numai o secundă astromecul reapăru, adus pe rampă de propriile sale jeturi propulsoare. La auzul ciripiturilor şi fluierăturilor lui, băiatul zâmbi fără să vrea.

În capătul rampei de îmbarcare, Qui-Gon şi Obi-Wan erau prinşi într-o discuţie aprinsă. Vântul şfichiuia printre canioanele formate de blocurile-turn ale oraşului, ascunzându-le cuvintele de urechile băiatului. Anakin se apropie precaut, ca să-i poată auzi.

— Nu-i o lipsă de respect, maestre! Spunea Obi-Wan vehement. Este adevărul!

— Poate din punctul tău de vedere, replică Qui-Gon, cu faţa împietrită şi plină de mânie.

Vocea tânărului coborî mai mult.

— Băiatul este periculos. Toţi simt asta. De ce n-o simţi şi tu?

— Soarta lui este nesigură, dar el nu-i periculos, îl corectă Qui-Gon. Consiliul va decide asupra viitorului lui Anakin şi asta ar trebui să fie suficient pentru tine. Se întoarse, punând capăt discuţiei: Acum, îmbarcarea!

Obi-Wan se îndepărtă şi sui în transportor, urmat de R2-D2, care continua să fluiere fericit. Qui-Gon se întoarse spre băiat şi acesta se apropie de el.

— Maestre Qui-Gon, vorbi stingherit Anakin simţindu-se nesigur şi vinovat în privinţa celor întâmplate, nu vreau să fiu o problemă.

Qui-Gon puse mâna, liniştitor, pe umărul lui.

— Nu vei fi, Annie. Aruncă o privire către navă, apoi îngenunche în faţa băiatului. N-am voie să te instruiesc, aşa că vreau să fii atent la mine şi să nu uiţi nimic din ceea ce vezi. Şi ţine minte-concentrarea îţi determină realitatea.

Făcu o pauză, cu ochii aţintiţi asupra lui Anakin.

— Stai aproape de mine şi vei fi în siguranţă.

— Bine, dar pot să te întreb ceva?

Maestrul Jedi dădu afirmativ din cap.

— Ce sunt midiclorianele?

Vântul răvăşi părul lung al lui Qui-Gon, suflându-i câteva şuviţe pe faţă.

— Midiclorianele sunt forme de viaţă microscopice care se găsesc în celulele tuturor fiinţelor vii şi care comunică direct cu Forţa.

— Trăiesc în mine?