— Solicit un vot de neîncredere în Cancelarul Suprem.

Mai multe voci se auziră imediat drept răspuns, unele susţinând propunerea, altele opunându-se. Senatori şi spectatori se ridicară deopotrivă în picioare şi murmurele zgomotoase se transformară rapid în strigăte ce răsunau în sala uriaşă. Valorum amuţise pe podium, încremenit şi neîncrezător. Se uita la Amidala, având întipărit pe chip şocul impactului cuvintelor ei. Regina îl înfrunta curajoasă, aşteptând.

Amedda trecu în faţa lui Valorum, preluând comanda podiumului.

— Linişte! Strigă el şi capul ciudat i se dilată. Am zis linişte!

Vacarmul se potoli, iar delegaţii se aşezară din nou pe scaune, ascultători. Anakin observă că loja Federaţiei Comerciale se apropiase de cea nabooeană, iar Dod şi Palpatine schimbară o privire rapidă, dar nici unul nu scoase vreun cuvânt.

Altă lojă pluti spre centrul sălii şi vicepreşedintele îi dădu cuvântul lui Edcel Ber Gan, senatorul de Roona.

— Roona susţine moţiunea pentru votul de neîncredere în Cancelarul Valorum, şuieră Ber Gan.

— Moţiunea a fost susţinută, anunţă cu glas nemulţumit Amedda.

Se întoarse spre Valorum, schimbând rapid câteva vorbe cu el, cu glas scăzut şi ţinând palma în faţa gurii. Valorum îl privea neînţelegător, cu ochi distanţi şi pierduţi.

— Nu-şi au locul tărăgănările, declară Aks Moe de Malastare, atrăgându-i atenţia lui Amedda. Moţiunea este acceptată şi trebuie votată imediat.

Dod se ridicase din nou.

— Solicit ca moţiunea să fie trimisă la comisia pentru proceduri, pentru un studiu...

Senatul erupse din nou, scandând asurzitor:

— Vo-ta-re! Vo-ta-re!

Amedda era prins într-o discuţie cu Cancelarul Suprem Valorum, apăsându-l cu mâinile pe umeri, ca şi cum ar fi dorit să-l readucă cu picioarele pe pământ.

— Vedeţi, Maiestate, valul ţine cu noi, îl auzi Anakin pe Palpatine vorbindu-i încet reginei. Valorum va fi îndepărtat de la putere, vă pot asigura de asta, şi se va alege alt Cancelar, mai puternic, care nu va lăsa tragedia noastră să treacă neobservată...

Amedda se întoarse pe podium şi se adresă sălii.

— Cancelarul Suprem solicită suspendarea şedinţei.

Strigăte izbucniră dinspre delegaţi; ecoul lor străbătând în valuri sala înaltă, în timp ce Valorum îi privea pe senatorul Palpatine şi regina Amidala. Până şi din locul său îndepărtat, lângă intrarea în loja nabooeană, Anakin putea să desluşească privirea de om trădat de pe faţa îndurerată a Cancelarului Suprem.

* * *

La mai puţin de o oră după aceea, Anakin se repezi prin uşile deschise ale anticamerei reginei, căutând-o pe Padme, şi se pomeni faţă în faţă cu Amidala. Regina era singură în mijlocul camerei şi-l privi.

— Scuzaţi-mă, zise Anakin şi adăugă repede:

Maiestatea Voastră.

Ea încuviinţă tăcută, cu faţa albă netedă şi perfectă.

— O căutam pe Padme, continuă el rămânând în uşă, neştiind dacă să intre sau să plece. Privi în jur cu îndoială: Qui-Gon spune că mă va duce în faţa Consiliului Jedi şi doream să afle şi Padme.

Buzele pictate ale reginei schiţară un zâmbet infim.

— Padme nu este aici, Anakin, am trimis-o cu un comision.

— Aha.

— Dar îi voi transmite mesajul tău.

Băiatul zâmbi.

— Poate că voi deveni cavaler Jedi! Exclamă el fără să-şi poată stăpâni surescitarea.

— Poate că da, aprobă Amidala.

— Cred că lui Padme i-ar plăcea asta.

— Într-adevăr, cred că i-ar plăcea.

Anakin se retrase un pas.

— N-am vrut să...

Căută cuvântul potrivit, dar nu-l găsi.

— Mult noroc, Anakin, spuse regina încet. Să te descurci bine.

* * *

El se întoarse, zâmbind larg, şi ieşi pe uşă.

Ziua trecuse rapid pentru Qui-Gon şi Obi-Wan. Apusul soarelui îi găsise împreună, pe un balcon al Templului, privind Coruscantul. Nici unul dintre ei nu scosese vreun cuvânt de mult timp. După ce Anakin revenise de la Senat, îl luaseră din reşedinţa senatorului Palpatine şi-l aduseseră în faţa Consiliului pentru a fi examinat. Acum aşteptau decizia.

Obi-Wan ştia dinainte rezoluţia. Tânărul Jedi era frustrat şi stânjenit pentru maestrul său, care, în mod evident, călcase din nou în străchini. Qui-Gon avusese dreptate când bănuise că băiatul posedă un număr neobişnuit de mare de midicloriane. Obi-Wan făcuse el însuşi testul. Dar numai atât nu ajungea pentru a demonstra că Anakin era Alesul. Asta bineînţeles dacă ar fi existat vreun Ales, lucru de care tânărul se îndoia. Existau sute asemenea profeţii şi legende, venind din negura veacurilor ca parte a înţelepciunii Jedi. În orice caz, QuiGon se baza din nou pe instinct, ori instinctul era folositor numai dacă izvora din Forţă, nu din sentimente. Qui-Gon insista în susţinerea unor cauze pierdute din capul locului şi avea empatie cu fiinţe pe care, în chipuri bizare, înţelese numai de el, le considera importante în ordinea lucrurilor.

Obi-Wan îşi studie mentorul pe furiş. De ce oare insista în susţinerea acelor cauze pierdute? Consiliul putea să descopere că, într-adevăr, băiatul avea un număr de midicloriane mai mare decât cel normal, dar n-avea să-l accepte niciodată pentru instruirea Jedi. Regulile erau clare, iar motivele de la baza lor fuseseră dovedite şi inatacabile. Instruirea Jedi pentru o persoană cu vârsta mai mare de un an era sortită eşecului. La cei nouă ani ai săi, Anakin Skywalker era pur şi simplu prea bătrân.

Totuşi Qui-Gon nu vroia să cedeze. Avea să sfideze din nou Consiliul, cu acelaşi rezultat ca şi în precedentele ocazii: va fi refuzat, iar reputaţia lui de maestru Jedi se va mai diminua puţin.

Tânărul se apropie de locul din care Qui-Gon privea orizontul nesfârşit al zgârie-norilor. Rămase o vreme tăcut, apoi vorbi încetişor:

— Maestre, băiatul nu va absolvi testele Consiliului şi o ştii prea bine. Este prea bătrân.

Qui-Gon continua să fixeze asfinţitul.

— Anakin va deveni Jedi, ţi-o promit.

— Nu sfida Consiliul, maestre, suspină obosit ObiWan. N-o face iarăşi!

Bărbatul mai vârstnic păru să încremenească, parcă încetând să şi respire, apoi se întoarse către ucenicul său.