Nu ştiu ce speraţi să realizaţi prin asta.

Amidala părea cioplită din piatră.

— Nabooenii vor lua înapoi ceea ce le aparţine.

— Dar suntem numai doisprezece! Izbucni Panaka, fără să se poată stăpâni. Înălţimea Voastră, nu avem o armată!

Ochii reginei se întoarseră spre Qui-Gon.

— Jedi nu pot lupta în război, înălţimea Voastră, spuse acesta. Noi putem doar să vă apărăm.

Amidala îşi desprinse privirea de la ei şi o îndreptă spre Jar Jar. Gunganul îşi examina degetele de la picioare.

— Jar Jar Binks! Strigă ea.

Luat evident prin surprindere, gunganul tresări.

— Eu, înălţimea Voastră?

— Da, spuse Amidala de Naboo. Am nevoie de ajutorul tău.

* * *

În adâncurile mlaştinilor de pe Naboo, pe malul lacului care adăpostea capitala gunganilor, Otoh Gunga, fugarii din transportorul regal se strânseseră la marginea apei, aşteptând întoarcerea lui Jar Jar Binks. Amidala şi cameristele ei, cavalerii Jedi, Panaka, Anakin, R2-D2, Ric şi alţi câţiva piloţi, precum şi o mână de gărzi nabooene aşteptau neliniştiţi în pâclele tăcute. Se putea spune că nimeni în afara reginei nu ştia ce încerca ea să facă. Celor care o întrebaseră le spusese doar că voia să intre în contact cu poporul gungan şi că Jar Jar va fi emisarul ei. Insistase să coboare în mlaştină, deşi atât cei doi Jedi, cât şi Panaka o sfătuiseră contrariul.

Un singur cuirasat orbita în jurul planetei – tot ce mai rămăsese din blocada Federaţiei Comerciale. În interiorul toroidului navei se afla centrul de comandă care controla armata de ocupaţie droidă. Când Panaka se mirase de absenţa celorlalte nave, Qui-Gon observase glacial că o blocadă nu mai este necesară, atunci când controlezi portul.

Alături de R2-D2, dar departe de ceilalţi, Anakin studia grupul pe furiş. Jar Jar plecase de mult timp şi toţi cei prezenţi, cu excepţia reginei, începuseră să se neliniştească. În veşmintele ei moi, Amidala stătea tăcută şi implacabilă între cameriste. Padme, Eirtae şi Rabe îşi schimbaseră mantiile cu glugi stacojii într-o ţinută mult mai funcţională, pantaloni, tunici, cizme şi pelerine până în talie, cu blastere prinse la brâu. Băiatul n-o văzuse niciodată pe Padme îmbrăcată astfel şi se trezi întrebânduse dacă era o luptătoare bună.

Ca şi cum şi-ar fi dat seama că se gândeşte la ea, Padme se despărţi de celelalte şi veni spre băiat.

— Cum te simţi, Annie? Îl întrebă încetişor, privindu-l cu ochi blânzi.

— Bine, ridică el din umeri. Ţi-am dus dorul.

— Mă bucur să te văd din nou. Îmi pare rău că n-am mai avut ocazia să vorbim, dar am fost foarte ocupată.

De când plecaseră de pe Tatooine, abia dacă mai apucaseră să schimbe câteva cuvinte şi Anakin nici măcar n-o mai văzuse după decolarea de pe Coruscant. Suferise, dar păstrase asta pentru sine.

— Eu n-am... eu..., se bâlbâi băiatul, privindu-şi cizmele. Au decis să nu mă facă Jedi.

Îi povesti apoi totul, detaliind evenimentele legate de apariţia sa în faţa Consiliului Jedi. Padme îl ascultă atentă, după care îi atinse obrazul cu degete reci.

— Se pot răzgândi, Annie. Nu renunţa la speranţă. Se aplecă spre el: Am ceva să-ţi spun. Regina a luat o decizie dureroasă şi dificilă... o decizie care va schimba totul pentru nabooeni. Suntem un popor paşnic şi nu credem în războaie. Dar uneori nu ai de ales. Te adaptezi, sau mori. Regina a înţeles asta. A decis să adopte o poziţie agresivă faţă de armata Federaţiei Comerciale. Nabooenii vor lupta pentru a-şi redobândi libertatea.

— Va fi război? Întrebă el repede, încercând fără succes să-şi ascundă emoţia.

Fata încuviinţă din cap.

— Mă tem că da.

— O să lupţi şi tu?

— Annie, zâmbi ea trist, nu am de ales.

* * *

Qui-Gon şi Obi-Wan stăteau unul lângă altul, ceva mai departe. Cei doi Jedi încă nu-şi vorbeau, decât foarte rar. Cuvintele lor în decursul călătoriei de pe Coruscant fuseseră adresate aproape în exclusivitate altora. Orgoliul lui Obi-Wan, rănit de solicitarea lui Qui-Gon de a-l instrui pe Anakin, încă nu se vindecase. După îmbarcarea în nava regală, băiatul încercase de mai multe ori să intre în vorbă cu el doar pentru a-i spune că-i părea rău pentru cele întâmplate, dar de fiecare dată tânărul Jedi îi tăiase vorba.

Acum însă Obi-Wan începuse să se simtă stânjenit. Fusese prea mult timp apropiat de Qui-Gon, pentru a lăsa ca o neînţelegere de moment să pună capăt prieteniei de douăzeci de ani. Qui-Gon îi era ca un tată, singurul tată pe care-l cunoştea. Era supărat că maestrul Jedi vroia să se despartă atât de brusc de el în favoarea băiatului, dar în acelaşi timp cunoştea profunzimea pasiunii lui QuiGon, atunci când credea în ceva. Dorinţa ca Anakin să devină Jedi devenise o cauză pentru care Qui-Gon se bătea aşa cum Obi-Wan nu-şi amintea să-l mai fi văzut vreodată. Şi nu făcuse asta pentru a-şi ofensa protejatul, ci pentru că într-adevăr credea în destinul băiatului.

Obi-Wan înţelesese. Cine putea să ştie adevărul? Poate că Qui-Gon avea dreptate de data aceasta. Poate că instruirea lui Anakin Skywalker era o cauză pentru care merita să lupţi.

— M-am tot gândit, vorbi brusc Qui-Gon, păstrânduşi vocea joasă, şi privindu-i pe ceilalţi. Călcăm pe un teren nesigur. Dacă regina intenţionează să pornească un război, nu ne putem implica. Nu ne putem implica nici măcar în eforturile ei de a-i convinge pe gungani să se alăture nabooenilor împotriva Federaţiei, dacă asta a intenţionat atunci când a venit aici. Cavalerii Jedi nu au voie să ia partea cuiva.

— Dar avem autoritatea s-o protejăm pe regină, sublinie Obi-Wan.

Qui-Gon îşi întoarse privirea spre el.

— Păşim aşadar pe o gheaţă foarte subţire.

— Maestre, spuse Obi-Wan deschis, m-am comportat urât pe Coruscant şi mă ruşinez. Nu am avut intenţia să fiu lipsit de respect. Nu vreau să fiu o problemă în privinţa băiatului.

— Nici n-ai fost, surâse uşor celălalt. Ai fost onest cu mine şi onestitatea nu greşeşte niciodată. Nu am minţit când am spus Consiliului că eşti pregătit. Eşti cu adevărat pregătit. Te-am învăţat tot ce ştiam. Vei fi un mare cavaler Jedi, tânărul meu padawan. Voi fi mândru de tine.

Îşi strânseră mâinile impulsiv şi, în aceeaşi clipă, prăpastia care se căscase între ei dispăru.

* * *

Peste câteva minute, o siluetă întunecată ieşi plescăind la suprafaţa apei şi Jar Jar se căţără pe mal, scuturându-şi apa pe cei strânşi în jurul său. Clătină din cap îngrijorat, cu picăturile scurgându-se de pe urechile lungi şi din ciocul de raţă.

— Nu essste nimeni! Plecat toţi! Ridică el din sprâncene. Luptă fossst. Mecanisssi, poate. Multe bombe.

Otoh Gunga gol. Toţi gunganii plecaţi. Toţi.

— Crezi că au fost internaţi în lagăre? Întrebă repede Panaka.

— Mai probabil au fost ucişi, spuse Obi-Wan dezgustat.

Jar Jar scutură din cap.

— Eusa nusa cred asssta. Gunganii dessstepţi. Când problemă, eisa merg la locul ssfânt. Mecanisssi nusa găsssesc acolo.

Qui-Gon făcu un pas înainte.

— Un loc sfânt? Repetă el. Ne poţi duce acolo, Jar Jar?

Gunganul oftă adânc, ca şi cum ar fi spus ―Iar o luăm de la capăt‖, şi le făcu semn să-l urmeze.