Impresia nu era înşelătoare. Apuseseră demult zilele în care aspectul naturii de pe Coruscant fusese unul normal. Capitala Republicii se extinsese de-a lungul secolelor, clădire după clădire, până ce învăluise toată planeta. Pădurile, munţii, apele şi formaţiunile naturale fuseseră înghiţite. Atmosfera era filtrată prin regulatoare de oxigen şi purificată cu ajutorul unor epuratoare uriaşe, iar apa era adunată şi păstrată în acvifere artificiale imense. Animalele băştinaşe, păsările, plantele şi peştii puteau fi întâlnite numai în muzee sau în rezervaţiile interioare cu climat artificial strict controlat. Aşa cum Anakin vedea pe videcranul din transportorul regal, care cobora lent, Coruscant devenise o planetă a zgârie-norilor, ale căror turnuri metalice sclipitoare se ridicau ca o pădure de suliţe, o armată de uriaşi îngheţaţi ce acopereau orizontul în toate direcţiile.
Băiatul privea fascinat planeta-metropolă, căutând fără să găsească o breşă în jungla nesfârşită a clădirilor. Privi spre Ric, şi pilotul spuse zâmbind:
— Coruscant, capitala Republicii, o planetă uriaşă transformată într-un singur oraş. Îi făcu cu ochiul: Un loc care merită să fie vizitat, dar eu unul nu mi-aş dori să trăiesc aici.
— E imensă! Şopti băiatul.
Intrară pe un culoar de trafic descendent şi străbătură încet labirintul de clădiri, lunecând pe liniile de ghidare magnetice care pilotau vehiculele aeriene. Pilotul îi explică lui Anakin principiul lor de funcţionare, dar băiatul asculta numai cu jumătate de ureche, cu atenţia atrasă de imensitatea oraşului-planetă. În spatele lor, Jedi se mişcau silenţioşi, iar Jar Jar se ghemuise într-o parte, holbându-se la videcran, îngrozit evident de ceea ce vedea. Anakin ştia că gunganului îi lipsea familiaritatea smârcurilor natale, aşa cum el însuşi se gândea cu nostalgie la deşert.
Transportorul regal încetini şi mai mult, părăsi culoarul de trafic şi coborî pe un doc plutitor, lângă un cvartal de clădiri imense. Anakin privi în jos, măcinat de îndoieli. Se găseau la câteva sute de etaje deasupra solului, ceea ce însemna multe sute de metri. Îşi feri privirea, simţind un nod în stomac.
Nava andocă de platformă cu o zguduitură uşoară şi barele antigravitaţionale o prinseră imediat, fixând-o. Regina aştepta în coridorul principal, alături de Panaka, cameriste şi gărzi. Făcu un semn din cap spre Qui-Gon, indicându-i să deschidă drumul. Zâmbindu-i repede lui Padme, Anakin îl urmă îndeaproape pe maestrul Jedi, care se apropie de trapă.
Aceasta glisă, deschizându-se. Rampa fu coborâtă, şi Jedi, Anakin şi Jar Jar ieşiră sub lumina soarelui lui Coruscant. Câteva minute bune, băiatul se strădui din răsputeri să nu se lase copleşit de ceea ce vedea, lucru încă mai dificil de realizat după ieşirea din transportor. Menţinu ochii pironiţi asupra rampei şi a lui Qui-Gon, fără să arunce vreo privire în jur, de teama de a nu călca în gol.
Doi bărbaţi în robe senatoriale aşteptau la capătul rampei, flancaţi de un contingent de gărzi republicane. Jedi se apropiară de ei şi se înclinară scurt, în semn de salut. Anakin şi Jar Jar îi imitară repede, chiar dacă numai Anakin ştia faţă de cine îşi arătau respectul şi din ce motiv.
Apoi apăru regina Amidala, îmbrăcată în veşminte negru-auriu, cu acoperământul de cap penat care-i conferea statură şi fluiditate mişcărilor, când coborî pe rampă. Cameristele o înconjurau, în mantii stacojii, cu feţele abia vizibile sub glugi. Erau escortate de Panaka şi de gărzile nabooene.
Amidala se opri în faţa celor doi bărbaţi şi ochii ei poposiră asupra celui cu chip amabil şi privire nerăbdătoare. Senatorul Palpatine, emisarul reginei în Senatul Republicii, se plecă în semn de bun venit, cu mâinile încleştate de faldurile robei albastru-verzui.
— Este o mare uşurare să vă văd sănătoasă, Maiestatea Voastră, zâmbi el îndreptându-se. Îngăduiţi-mi să vi-l prezint pe Cancelarul Suprem Valorum.
Valorum era un bărbat înalt, cu păr argintiu şi vârstă greu de apreciat, tânăr şi bătrân în acelaşi timp. Avea ţinută semeaţă şi glas puternic, dar pe faţă şi în ochii albaştri scânteietori i se citeau oboseala şi îngrijorarea.
— Bine aţi venit, înălţimea Voastră, rosti el şi un surâs îşi făcu loc pe trăsăturile lui aspre. Sunt onorat să vă întâlnesc în sfârşit în persoană. Trebuie să vă transmit îngrijorarea tuturor celor care sunt la curent cu situaţia de pe Naboo. Am convocat o sesiune extraordinară a
Senatului, în care să vă prezentaţi cererea de ajutor.
Regina îi susţinu privirea fără să se clintească un milimetru, înaltă şi impunătoare în ţinuta oficială, cu chipul fardat în alb nemişcat şi rece ca gheaţa.
— Îţi sunt recunoscătoare pentru grijă, Cancelare, vorbi ea încet.
Cu coada ochiului, Anakin o recunoscu pe Padme privindu-l de sub gluga care o ascundea. Când se întoarse spre ea, fata îi făcu semn cu ochiul, iar el simţi cum roşeşte.
Palpatine trecuse alături de regină şi-i arăta naveta care-i aştepta.
— Există o problemă de procedură, dar sunt sigur că o vom putea depăşi, îi spuse conducând-o pe rampă, urmaţi de cameriste, Panaka şi gărzile nabooene.
Anakin porni şi el împreună cu Jar Jar, apoi se opri, văzând că Jedi rămăseseră lângă Cancelarul Suprem. Neştiind încotro să apuce, băiatul aruncă o privire întrebătoare spre Qui-Gon. Regina şi suita încetiniră pasul, iar Amidala făcu semn către Anakin şi gungan să li se alăture. Anakin îl mai privi o dată pe Qui-Gon, care încuviinţă din cap, fără un cuvânt.
Suind în navetă împreună cu regina, băiatul şi Jar Jar se aşezară tăcuţi în ultimul rând de scaune. Senatorul Palpatine îi privi peste umăr şi o umbră de scepticism i se citi pe faţă, înainte de a le întoarce spatele.
— Eusa nusa ssimte bine aici, Annie, şopti nesigur gunganul.
Anakin aprobă din cap şi strânse din buze hotărât.
Zburară o distanţă scurtă, până la alt grup de clădiri alăturat unei piste de andocare, care era destinată în mod clar navetelor atmosferice. Debarcară şi fură conduşi de Palpatine la reşedinţa sa, din care o aripă fusese pregătită pentru regină şi suita ei. Anakin şi Jar Jar căpătară o odaie cu baie şi fură lăsaţi singuri. După un timp, una dintre cameriste veni să-i ia – nu era Padme, observă Anakin dezamăgit – Şi-i conduse în anticamera cabinetului lui Palpatine.
— Aşteptaţi aici, îi instrui ea şi dispăru pe hol.
Uşile cabinetului senatorial erau deschise, astfel că băiatul şi gunganul puteau privi nestingheriţi înăuntru. Amidala era înăuntru, purtând acum o rochie de catifea purpurie, care cobora în valuri pe silueta fragilă, cu mâneci lungi, bufante, atârnând graţios pe braţele subţiri. Avea pe cap o coroană în formă de evantai ornată cu perle şi canaturi. Regina stătea într-un fotoliu, ascultându-l pe Palpatine, care-i vorbea. Cameristele se aflau în lateral, cu mantiile stacojii şi glugile strânse în jurul lor. Anakin bănui că nici una dintre ele nu era Padme. Se întrebă dacă n-ar fi fost mai bine să încerce s-o caute, în loc să stea şi să aştepte acolo, dar nu ştia încotro să apuce.
Conversaţia din cabinet era mai degrabă un monolog, cu senatorul Palpatine gesticulând şi plimbându-se animat, în vreme ce regina stătea neclintită. Anakin şi-ar fi dorit să audă ce se spunea. Aruncă o privire spre Jar Jar şi, din neliniştea acestuia, îşi dădu seama că şi el gândea la fel.
Când Panaka trecu pe lângă ei şi intră în cabinet, mascându-i pentru o clipă, Anakin se ridică impulsiv. Făcându-i semn gunganului să rămână pe loc, şi ducându-şi un deget la buze în semn de avertisment, se apropie de uşa întredeschisă. Prin crăpătura dintre uşă şi canat, de-abia putea desluşi glasurile lui Palpatine şi al reginei, înăbuşite şi neclare.
Senatorul se oprise în faţa Amidalei şi clătina din cap.
— Republica nu mai e ce a fost cândva. Senatul este înţesat de indivizi lacomi, care se ceartă între ei şi care nu urmăresc decât interesele personale sau ale sistemelor pe care le reprezintă. Pe nimerii nu mai interesează bunăstarea comună – nu mai există politeţe, ci doar politică. Suspină cu un aer obosit. E dezgustător. Trebuie să fiu sincer, Maiestatea Voastră. Există puţine şanse ca Senatul să ia măsuri concrete împotriva invaziei.
Amidala tăcu o clipă apoi rosti:
— Cancelarul Valorum pare să creadă că există speranţe.
— Maiestatea Voastră, replică senatorul cu voce blândă, dar tristă, din păcate Cancelarul are puţină putere reală. A fost acuzat, fără temei, de corupţie şi actualmente i s-a înscenat un scandal de proporţii. Puterea aparţine de fapt birocraţilor.
Regina se ridică, privindu-l fix.
— Ce opţiuni avem, senatorule?
Palpatine păru că analizează problema o clipă.
— Principala noastră şansă ar fi să impulsionăm alegerea unui Cancelar Suprem mai puternic, unul care să-i poată controla pe birocraţi, să aplice legile şi să ne aducă dreptatea. Îşi trecu mâna prin părul des şi-şi frământă fruntea cu degetele. Aţi putea cere un vot de neîncredere în Cancelarul Valorum.
Amidala nu păru convinsă.
— Valorum ne-a fost cel mai puternic susţinător. Nu există altă modalitate?
