Jar Jar Binks lupta în centrul încleştării, folosind o suliţă energetică ruptă ca pe o bâtă şi rotind-o sălbatic în toate direcţiile. Se agăţase în cablajul unui droid pe care îl decapitase, dar nu reuşise să se elibereze de resturile sale, aşa că trăgea după el trunchiul fără cap. Acesta continua să opereze pe comandă automată şi trăgea întruna cu blasterul, în timp ce Jar Jar îl bălăngănea într-o parte şi în alta, găsind printre droizi ţinte mai des decât ceilalţi gungani şi creând o potecă prin rândurile lor.

— Asssta foarte rău! Asssta foarte rău! Striga gunganul fără încetare, rotindu-şi suliţa ruptă şi chinuindu-se să se elibereze de droidul decapitat.

Când izbuti în cele din urmă să-i strivească rămăşiţele în sol, se trezi într-un vast spaţiu deschis pe care ambele tabere încercau cu disperare să-l evite. Îngrozit pentru moment, Jar Jar nu ştiu pur şi simplu în ce parte să se întoarcă.

Apoi, dinspre gunganii cei mai apropiaţi, se înălţară strigăte:

— Jar Jar Binks! Jar Jar Binks!

— Cine, eusa? Icni gunganul perplex.

Însufleţite de exemplul lui, trupele îl înconjurară şi porniră un contraatac sălbatic şi surprinzător.

Spre deosebire de gungani, Federaţia Comercială dispunea însă şi de alte arme. Răspunzând ordinelor primite de la staţia de comandă orbitală, OOM-9 aruncă în luptă un batalion de droizi distrugători. Aceştia se rostogoliră pe rampele lungi, traversară câmpia, trecând peste trupurile sfărâmate ale droizilor de luptă, şi pătrunseră sub scutul de energie gungan. Adoptând starea de luptă, avansară prin mijlocul masacrului, trăgând în ritm susţinut cu blasterele duble. Gungani şi kaadu se prăvăliră în mormane, dar alţi gungani se grăbiră să umple găurile căscate în rândurile lor, încetinindu-i pe droizii distrugători, luptându-se pentru a nu ceda teren.

Linia frontului se deplasa înainte şi înapoi, rezultatul fiind deocamdată indecis.

* * *

Anakin îşi promisese sieşi că-i va proteja pe Qui-Gon şi pe Padme de orice rău, că va avea grijă să nu li se întâmple nimic. În momentul când făcuse promisiunea aceea, ştiuse cât de greu avea să-i fie s-o respecte. În adâncul sufletului său, în locul unde admitea în taină unele adevăruri, ştia cât de prosteşte fusese să-şi ia un asemenea angajament. Era însă tânăr şi curajos, şi în general trăise aşa cum considerase de cuviinţă, fiindcă altfel n-ar fi rezistat prea mult. Nu-i fusese uşor s-o facă, mai ales ca sclav. Supravieţuise în principal pentru că izbutise să obţină victorii mici în situaţii dificile şi pentru că întotdeauna nutrise credinţa că, într-o bună zi, va găsi o cale de a părăsi statutul de sclav cu care se născuse.

Încrederea în sine fusese răsplătită. Viaţa i se schimbase pentru totdeauna după victoria câştigată cu câteva zile în urmă, în cursa din ajunul de Boonta, pe Tatooine.

Prin urmare, nu era chiar nefiresc să creadă că ar fi putut afecta în vreun fel vieţile unui cavaler Jedi şi a unei regine, deşi nu-şi dădea prea bine seama cum o putea face. Nu se temea de responsabilitatea respectivă. Nu-l înfricoşa provocarea pe care o determinase propria sa decizie.

Acum însă hotărârea îi era pusă la încercare.

Qui-Gon şi Obi-Wan se încleştară cu lordul Sith, iar săbiile de lumină se ciocniră, scoţând scrâşnetul ascuţit al frezelor diamantate ce taie metalul. Deplasându-se prin mijlocul hangarului, combatanţii loveau şi parau, atacau şi contraatacau, angajându-se într-o bătălie crâncenă, fără menajamente. Lordul Sith era suplu şi rapid şi-şi făcea loc printre cei doi Jedi cu încredere şi uşurinţă, lovind în mai multe direcţii cu sabia cu două lame, fără să se mulţumească doar să le blocheze atacurile. Era bine antrenat, observă Anakin – poate chiar mai bine decât cei cu care se înfrunta. Şi era încrezător în forţele sale, întrun chip neliniştitor. Nu avea să fie uşor de înfrânt.

În acelaşi timp, Padme şi luptătorii nabooeni trebuiau să facă faţă unei situaţii încă mai periculoase în capătul opus al hangarului, mai mulţi droizi distrugători se rostogoliră prin uşa dinspre piaţetă şi începură să se deplieze, adoptând starea de luptă. R2-D2 îi văzu primul şi-l avertiză pe băiat printr-un bip. Anakin întoarse privirea de la cei doi Jedi şi de la Sith. Droizii distrugători se transformaseră şi avansau, trăgând cu armele laser. Câţiva soldaţi nabooeni se prăbuşiră, iar Sabe fu rănită de o explozie care o proiectă înapoi, în braţele lui Panaka. Padme şi tovarăşii ei ripostară decişi, dar se retrăgeau, căutând adăpost.

— Trebuie să-i ajutăm, R2, spuse băiatul, ridicânduse în carlingă cu intenţia de a face ceva, orice, privind zadarnic după o armă.

R2-D2 i-o luase însă înainte. Cu ledurile clipindu-i pe panoul de control, micuţul droid se conectase la calculatorul de bord al navetei de vânătoare şi activă motoarele uriaşe. Naveta învie brusc, surprinzându-l pe Anakin, care căzu în scaunul pilotului.

Lent, naveta se ridică deasupra podelei, rulând din spaţiul de andocare.

— Bravo, R2! Strigă surescitat Anakin, întinzându-se iute după manşele direcţiei. Acum, ia să vedem...

Roti naveta spre combatanţi şi ochii îi cercetară disperaţi consola de comandă, căutând sistemele de armament. Din epavele pe care le recuperase pentru Watto, cunoştea câte ceva despre navetele de vânătoare, dar nu ştia nimic despre cele nabooene în particular sau despre sistemele de armament în general. Majoritatea cunoştinţelor sale se referea la sisteme de direcţionare şi motoare, iar acestea în special pentru ataşe, speedere şi transportoare vechi.

— Care o fi, care o fi? Murmură el indecis, trecânduşi degetele peste butoane, manete şi comutatoare.

Ochii i se ridicară pentru o clipă. Un nabooean se prăbuşi într-un morman inert, cu casca şi blasterul zburându-i cât colo într-un zăngănit metalic. Razele laserelor perforau grinzile metalice şi pereţii din spatele celor care se apărau, în timp ce droizii distrugători îşi continuau atacul neîncetat asupra grupului tot mai mic al lui Padme.

În disperare de cauză, Anakin activă mai multe comutatoare de pe un panou roşu. Naveta începu să vibreze violent, ca reacţie la modificarea stabilizatoarelor.

— Hopa, nu-i bine, gâfâi băiatul, readucând comutatoarele la poziţia iniţială şi privirea i se opri asupra unui grup de patru butoane negre îngropate în tablou şi dispuse într-un chenar verde. Poate astea...

Apăsă pe butoane. Instantaneu, tunurile laser din bot deschiseră focul, lovind în plin droizii de luptă. Trei se prăbuşiră, transformaţi în bucăţi metalice fumegânde.

— Da! Blastere pentru droizi! Strigă el încântat şi, în spatele lui, R2-D2 aprobă printr-un bip.

Droizii rămaşi se răsuciră spre el, desfăşurându-se pe toată lăţimea hangarului, pentru a-i îngreuna ţintirea. Înapoia lor, Padme, cameristele, Panaka şi puţinii soldaţi nabooeni rămaşi ieşiră în fugă pe uşa care ducea spre palat. Peste marginea carlingii, Anakin îi privi cum dispăreau în siguranţă.

— Baftă! Le ură în şoaptă.

Droizii distrugători avansau acum spre el, trăgând cu blasterele; încărcăturile explodau peste tot înjur, zguduind serios naveta. Anakin îl întrezări o clipă pe Sith, care îi ataca pe Jedi, presându-i fără încetare, silindu-i să se retragă în altă încăpere, urmărindu-i cu o furie inimaginabilă.

Dispărură şi ei din raza sa vizuală, şi băiatul rămase singur cu atacatorii.

O rază laser lovi botul navetei, rotind-o în lateral. Băiatul strânse mai puternic controlul direcţiei. Trase la rândul său cu laserele, dar droizii se distanţaseră prea mult între ei şi loviturile sale nu nimeriră decât pereţii hangarului.

Se lăsă din nou sub marginea carlingii, examinând consola de comandă.

— Scuturile de protecţie! Şuieră, încercând să se concentreze, în ciuda exploziilor laserelor ce răsunau în jur. întotdeauna în dreapta! Scuturile sunt întotdeauna în dreapta!

Trase câteva comutatoare potenţiale şi injectoarele se aprinseră, vuind. Activă alt comutator, apoi încă unul. Manşa i se mişcă singură în mână şi naveta se roti şi ieşi prin uşa hangarului, ridicându-se rapid.

Cupola carlingii glisă silenţios, etanşându-se în jurul băiatului.

— R2, ce se-ntâmplă? Strigă el.

Fluierăturile şi bip-urile nervoase ale lui R2-D2 răsunară în difuzoarele intercom.

— Da, ştiu c-am apăsat pe ceva! Răspunse băiatul. Nu, acum nu fac nimic!

Îşi ţinu respiraţia în timp ce bip-urile continuară şi citi concluziile lui R2-D2 pe afişajul din carlingă.

— E pe pilot automat? Încearcă să-l decuplezi!

Naveta galbenă părăsise atmosfera nabooeană şi pătrundea în spaţiul cosmic, lăsând în urmă planeta, o nestemată verde-albăstruie tot mai mică pe fundalul întunecat.

În faţă apărură mai multe punctuleţe argintii, care crescură treptat. Alte navete.

— R2, unde mergem? Icni Anakin, încercând în continuare să descifreze consola de comenzi.

Sistemul de comunicaţii pârâi şi băiatul auzi dintr-o dată vocile lui Ric şi ale piloţilor nabooeni care decolaseră înaintea lui.

— Aici Bravo Lider, se auzi glasul lui Ric Olie. Bravo 2, interceptează vânătorii inamici. Bravo 3, atacă staţia de transmisii.

— Am înţeles, Bravo Lider, veni răspunsul.

Anakin îi putea vedea acum; punctuleţele argintii căpătaseră forme ce puteau fi recunoscute, transformându-se în navete de vânătoare nabooene răspândite pe fundalul negru din jur, care se apropiau de silueta imensă a cuirasatului Federaţiei.

— Nave inamice drept în faţă, avertiză brusc Ric.

În acelaşi moment, R2-D2 ciripi grăbit spre Anakin şi băiatul simţi un gol în stomac, când citi mesajul de pe afişaj.