— Cum adică, pilotul automat caută celelalte navete? Care ―celelalte navete‖? Ochii i se aţintiră asupra navetelor nabooene aflate în faţă. Nu cumva alea?

R2-D2 fluieră o confirmare rapidă şi Anakin se lăsă moale în scaun.

— Pilotul automat ne duce cu ele? În luptă? Mintea lui acţionă rapid: Bine, R2, deconectează pilotul automat!

Astromecul ciripi şi fluieră din nou.

— Nu există deconectare manuală! Strigă disperat Anakin. Cel puţin, eu n-o pot găsi! Trebuie să schimbi conexiunile! R2, grăbeşte-te!

Privi neajutorat afară, în timp ce naveta se îndrepta direct spre cuirasatul Federaţiei Comerciale, întrebându-se ce putea face acum pentru a se salva pe sine.

22.

Qui-Gon Jinn era unul dintre cei mai iscusiţi spadasini ai ordinului Jedi. Maestrul care-l instruise îl considerase printre cei mai buni pe care-i pregătise în peste patru sute de ani de activitate. În decursul vieţii, Qui-Gon luptase în toată galaxia şi în condiţii atât de neprielnice, încât alţii n-ar fi avut nici o şansă. Supravieţuise totuşi acelor dueluri, care îi puseseră la încercare aptitudinile şi hotărârea în toate modurile imaginabile cu putinţă.

Acum însă îşi găsise un adversar pe măsură. Lordul Sith pe care-l înfrunta alături de Obi-Wan era mai mult decât egalul său în mânuirea armelor şi avea în plus atuurile tinereţii şi puterii superioare. Qui-Gon se apropia de şaizeci de ani; tinereţea era departe pentru el şi puterea începuse să-i scadă. Avantajul său, dacă putea fi vorba despre aşa ceva, provenea din experienţă şi din ştiinţa felului în care un adversar putea folosi o sabie împotriva lui.

Obi-Wan aducea în luptă tinereţea şi rezistenţa, totuşi participase până atunci la puţine dueluri şi nu avea experienţă. Împreună, reuşeau să-i reziste lordului Sith, însă tentativele lor de a ataca, de a prelua iniţiativa, erau lamentabile.

Darth Maul se găsea în plenitudinea forţelor şi ajunsese la apogeul tehnicii de duel. În plus, îl îmboldeau ura şi dispreţul faţă de cavalerii Jedi, inamicii de milenii ai lorzilor Sith. Se pregătise şi se antrenase toată viaţa pentru acest moment, pentru ocazia întâlnirii cu un Jedi, iar faptul că reuşea să lupte cu doi simultan era o bonificaţie. Nu nutrea nici cel mai mic sentiment de teamă pentru sine, fiind sigur că va învinge, şi era concentrat într-un mod pe care Qui-Gon îl recunoscuse instantaneu – o focalizare Jedi exclusiv asupra prezentului, asupra necesităţilor clipei şi locului. Qui-Gon i-o citise în ochii demenţi şi în hotărârea din trăsăturile tatuate în roşu şi negru. Lordul Sith era exemplul viu al ascultării voinţei Forţei, pe care maestrul Jedi o repeta întruna lui Obi-Wan.

Cei trei combatanţi se deplasau, luptându-se, prin hangar, cu săbiile de lumină fulgerând rapid şi obligându-i să dea dovadă de toată priceperea pe care o acumulaseră de-a lungul anilor. Jedi încercau mereu să atace şi, întradevăr, lordul Sith se îndepărta de navete şi de nabooeni, împins spre peretele opus al sălii. Qui-Gon îşi dădu totuşi seama că, deşi se părea că Jedi îl fac să se retragă, de fapt lordul Sith era cel care controla lupta. Rotindu-se, sărind şi făcând tumbe cu o uşurinţă uimitoare, inamicul îi atrăgea spre un loc ştiut numai de el. Agilitatea şi dexteritatea îi permiteau să i ţină pe amândoi în şah, atacându-i constant şi parându-le în acelaşi timp contraatacurile, căutând permanent o breşă în apărarea lor.

La început, Qui-Gon forţase, simţind cât de periculos era adversarul, dorind să pună capăt cât mai repede luptei. Cu părul lung fluturând pe spate, atacase mereu, cu ferocitate şi hotărâre, iar Obi-Wan îl secundase. Mai luptaseră împreună şi fiecare cunoştea mişcările celuilalt. Qui-Gon îl antrenase pe Obi-Wan şi, chiar dacă tânărul nu-l egala în măiestrie, credea că într-o zi avea să fie mai bun decât fusese el vreodată.

Îl atacaseră pe Sith fără ezitare, dar la fel de iute descoperiseră că strădaniile nu erau suficiente pentru a pune capăt repede înfruntării. Se mulţumiseră de aceea cu o luptă de uzură, lucrând în echipă împotriva adversarului şi aşteptând o greşeală. Lordul Sith era însă prea inteligent pentru a le-o oferi, aşa că bătălia continuase.

Luptând mereu, părăsiseră hangarul printr-o uşă care ducea în centrala electrică. Scări şi pasarele metalice se intersectau deasupra puţului din mijloc în care se găsea tandemul de generatoare ce deservea complexul astroportului. Sala era înaltă şi răsuna de uruitul echipamentelor grele. Lumina ambientală se filtra prin trâmbe de abur şi straturi de umbre. Cei doi Jedi şi lordul Sith se luptau pe o pasarelă metalică suspendată deasupra generatoarelor şi structura zăngănea sub bocănitul cizmelor şi izbiturile săbiilor.

Singuri în centrala electrică, departe de privirile locuitorilor Theedului, cei trei îşi intensificară schimburile de lovituri.

Lordul Sith sări pe podul de deasupra celui pe care se bătuseră până atunci, cu chipul straniu sclipind de încordare şi de satisfacţia lui aparte. Jedi îl urmară, unul prin faţă, celălalt prin spate, prinzându-l la mijloc. Se luptară pe toată lungimea pasarelei, cu săbiile fulgerând şi scânteile sărind în jerbe din metalul balustradelor, atunci când erau lovite.

Darth Maul îl surprinse pe Obi-Wan dezechilibrat şi-l proiectă dincolo de balustradă cu o lovitură puternică de picior. Profitând de atacul lordului Sith, Qui-Gon îl azvârli de asemenea peste balustradă. Darth Maul se rostogoli prin aer şi ateriză pe o pasarelă cu câteva niveluri mai jos de Obi-Wan. Şocul căzăturii sau poate faptul că-l luase prin surprindere îl ameţi vizibil, iar Qui-Gon sări după el, intuind ocazia de a sfârşi lupta. Lordul Sith reuşi totuşi să se ridice rapid şi se îndepărtă în fugă.

Când Obi-Wan îşi reveni, Qui-Gon se afla deja în urmărirea adversarului, pe pasarela ce ducea spre o uşiţă, în capătul opus al centralei electrice. Maestrul Jedi alerga iute, cu sabia activată. Era obosit, aproape epuizat, dar îl prinsese în sfârşit în defensivă pe Sith şi nu dorea să-i ofere ocazia de a-şi reveni.

— Qui-Gon! Strigă Obi-Wan după el, încercând să-l ajungă, dar celălalt nu încetini.

Pe rând, cei trei pătrunseră în coridorul dinapoia uşiţei. În goana lor frenetică, intraseră, fără să-şi dea seama ce se găsea acolo. Fascicule laser ricoşau din contrafişe amortizoare, pulsând în rafale prelungi de încrucişări luminoase care segmentau coridorul în cinci locuri. Laserele începuseră să pulseze când lordul Sith şi Jedi năvăliseră prin intrare. Aflat în frunte, Darth Maul ajunsese cel mai departe pe coridor şi fusese oprit între pereţii patru şi cinci. Qui-Gon, care-l urmărea îndeaproape, era la un perete depărtare. Ultimul în cursă, Obi-Wan, nici măcar nu trecuse de primul perete.

Imobilizaţi între bâzâiturile şi fulgerele laserelor, cei trei încremeniră, căutând din priviri o cale de ieşire, dar negăsind nici una. Qui-Gon examină iute locaţia. Se aflau pe coridorul de deservire al puţului de topire a deşeurilor centralei, prevăzut cu lasere împotriva intruşilor neautorizaţi. Probabil că la ambele sale capete se aflau comutatoare pentru decuplarea laserelor, dar acum era prea târziu să le mai caute.

Cavalerii Jedi priviră prin coridorul înţesat cu lasere spre Sith, care le răspunse cu un rânjet răutăcios. ―Nu vă îngrijoraţi‖, părea că spune expresia sa întunecată, ―nu mai aveţi mult de aşteptat.‖

Qui-Gon schimbă o privire plină de înţeles cu ObiWan, apoi se lăsă în genunchi, ca să mediteze şi să aştepte.

* * *

Padme Naberrie, regină de Naboo, împreună cu cameristele, Panaka şi soldaţii acestuia, alergau prin coridoarele ce legau hangarul principal de palat. Pe drum, trebuiau să se lupte în fiecare clădire şi pe fiecare coridor cu droizii care fuseseră lăsaţi să apere Theedul. Droizii erau singuri sau în patrule şi, pentru a-şi croi drum, nabooenii trebuiau să-i elimine, evitând în acelaşi timp angrenarea într-o luptă totală, care i-ar fi ţinut pe loc.

De aceea, evitaseră drumul cel mai scurt, făcând un ocol şi sperând că vor întâlni mai puţini droizi. La început nu avuseseră altă alternativă, decât să se îndrepte direct spre palat, nădăjduind că viteza şi factorul surpriză le vor aduce victoria. Când realitatea se dovedise diferită, Panaka începuse să fie mai precaut. Foloseau tuneluri subterane, pasaje secrete şi pasarele aeriene, ca să evite patrulele ce împânzeau străzile şi pieţele. Când erau descoperiţi, se luptau pentru a trece mai departe cât puteau mai iute, fără a alerta întăririle.

În cele din urmă, ajunseră în palat chiar mai repede decât îndrăznise să spere Padme, intrând pe un pod aerian care făcea legătura cu un turn de observaţie, şi apoi furişându-se prin coridoare spre sala tronului.

Parcurseseră jumătate din drum, când un pluton de droizi de luptă le apăru în faţă de după un colţ şi deschise focul. Padme şi tovarăşii ei se grăbiră să se adăpostească în nişele şi pragurile uşilor de pe coridor, replicând cu blasterele şi încercând să găsească o modalitate de a trece mai departe. Apăreau însă tot mai mulţi droizi şi alarmele urlau în tot palatul.

— Căpitane! Strigă Padme spre Panaka, pentru a se face auzită prin vacarm. N-avem timp pentru aşa ceva!

Chipul brăzdat de transpiraţie al lui Panaka privi iute în jur.

— Să-ncercăm pe afară! Răcni el.

Îndreptându-şi blasterul spre o fereastră înaltă, trase în ramă şi în oţelul transparent. În timp ce majoritatea soldaţilor nabooeni şi cameristele asigurau focul de acoperire, regina şi Panaka, însoţiţi de şase soldaţi suiră iute prin fereastra spartă.

Ieşiră pe pervazul lat, la şase niveluri deasupra unei cascade vuitoare şi a unui bazin colector, care alimenta mai multe heleşteie din jurul palatului. Lipită de peretele de piatră, regina privi furios în jur, căutând o cale de a-şi continua drumul. Panaka le strigă soldaţilor să-şi folosească aparatele de ascensiune şi indică un pervaz aflat cu patru nivele mai sus. Nabooenii scoaseră cârligele de la centuri, le fixară de ţevile blasterelor şi traseră. Cablurile se descolăciră ca nişte şerpi, iar capetele cu gheare de oţel se prinseră în piatră.

Padme şi ceilalţi activară rapid mecanismele de ascensiune şi escaladară zidul.

În urma lor, pe coridorul unde cameristele şi nabooeni continuau să-i înfrunte pe droizi, schimbul de focuri se înteţise. Padme ignoră vacarmul, silindu-se să meargă mai departe.

Când ajunseră pe pervazul de deasupra, abandonară cablurile, iar Panaka trase cu blasterul în fereastră, deschizând drum spre interiorul clădirii. Cioburile de oţel transparent şi permaton erau risipite peste tot, când coborâră pe coridor. Se apropiaseră mult de sala tronului, care se afla la etajul superior. Padme simţi că exultă: în curând viceregele neimoidian avea să fie prizonierul ei!

Gândul îi fu însă întrerupt de o pereche de droizi distrugători care se rostogoliră de după un colţ al coridorului, adoptând rapid poziţii de luptă. Peste câteva secunde, altă pereche de droizi apăru în capătul opus al coridorului, cu armele pregătite.

Cu glas mecanic, monoton şi sec, droidul cel mai apropiat le ordonă să se predea şi să arunce armele.

Padme ezită. Singura posibilitate de scăpare era să iasă din nou pe fereastră, dar dacă ar fi procedat aşa, ar fi rămas izolaţi pe pervaz şi lipsiţi de orice ajutor. Puteau încerca să răzbească prin forţa armelor, însă dacă împotriva droizilor de luptă şansele erau rezonabile, droizilor distrugători nu le puteau face faţă.

Evaluând la rece situaţia, o inspiraţie de moment îi fulgeră prin minte, o soluţie care i-ar fi putut aduce victoria, în ciuda situaţiei aparent disperate. Îşi îndreptă ţinuta, ridică braţele în semn de predare, şi lăsă blasterul să-i cadă din mână.

— Aruncaţi armele, le ordonă lui Panaka şi soldaţilor.

De data asta, au câştigat.

Panaka se făcu alb ca varul.

— Maiestatea Voastră, nu putem...

— Căpitane, îl întrerupse Padme privindu-l sfredelitor, am spus să aruncaţi armele.

Panaka se uită la ea de parcă şi-ar fi pierdut minţile. După aceea îşi aruncă blasterul pe podea şi făcu semn oamenilor săi să procedeze la fel.

Droizii distrugători se apropiară, pentru a-i lua prizonieri. Înainte de a ajunge însă la nabooeni, Padme avu timpul necesar să murmure ceva în comunicator.

— Ai încredere, căpitane, îi ceru cu voce calmă lui Panaka, pitind iute aparatul de transmisie.

* * *