Pica direct spre puntea cuirasatului şi trase manşele spre el, oprind motoarele şi intrând într-o derivă prelungită. Recăpătase controlul prea târziu pentru a mai întoarce, aşa că orientă naveta spre o deschidere uriaşă aflată chiar în centrul navei Federaţiei. Proiectilele ţâşneau din toate părţile, dinspre tunurile droide care încercau să-l doboare, dar le depăşi într-o microsecundă şi pătrunse în giganticul hangar principal. Cu manşele trecute pe marşarier, Anakin evită transportoarele, tancurile, vânătorii şi stivele de lăzi cu piese de schimb, menţinând naveta în aer, în timp ce căuta un loc să coboare.

R2-D2 fluiera continuu.

— Încerc să m-opresc! Strigă Anakin drept răspuns. Ho! Ho! Asta-ncerc!

Naveta lovi puntea şi ricoşă, motoarele în marşarier chinuindu-se s-o frâneze. Un perete despărţitor se ivi în faţă, blocându-le drumul. Anakin coborî pe punte, cu un şoc care-i zdruncină toate oasele, şi izbuti să menţină naveta acolo, derapând în scrâşnete metalice. Aparatul încetini, se roti o jumătate de cerc şi se opri nesigur.

Motoarele se înecară, apoi se blocară complet.

R2-D2 emise un bip uşurat.

— Gata, gata! Icni Anakin, dând din cap pentru sine însuşi. Am aterizat. Pornim din nou motoarele şi-o ştergem de aici!

Se aplecă să regleze alimentatoarele şi verifică îngrijorat cadranele bordului.

— Toate ledurile sunt roşii, R2. Totu-i supraîncălzit! Lucra la pompele de răcire, când astromecul fluieră în semn de avertizare. Băiatul înălţă capul peste marginea carlingii şi privi în hangar.

— Hopa, murmură el încet.

Zeci de droizi de luptă se apropiau, cu armele ridicate ameninţător. Singura cale de scăpare era blocată.

23.

Obi-Wan se învârtea în capătul coridorului de deservire a puţului aidoma unui animal închis în cuşcă. Era furios pe sine pentru că rămăsese blocat atât de departe de Qui-Gon şi era furios pe maestrul său pentru că făcuse posibil acest lucru, grăbindu-se în urmărirea lordului Sith, în loc să-l aştepte. În acelaşi timp, era îngrijorat, chiar dacă de-abia o recunoştea în adâncul inimii. Ei ar fi trebuit demult să câştige lupta aceasta. Aşa s-ar fi întâmplat împotriva oricărui alt adversar. Lordul Sith era însă bine antrenat şi experimentat, depăşind cu mult orice inamic întâlnit până atunci. Le parase toate loviturile şi, deocamdată, nu se apropiaseră deloc de victorie.

Privi în lungul coridorului, evaluând distanţa pe care trebuia s-o străbată pentru a-i ajunge din urmă pe QuiGon şi pe Sith, când aveau să se întrerupă laserele. Le observase dezactivându-se în timp ce alerga după QuiGon, apoi activându-se peste numai câteva secunde. Trebuia să fie rapid. Foarte rapid. Nu vroia ca maestrul său să-l înfrunte singur pe dementul tatuat.

Puţin mai departe pe coridor, blocat între doi pereţi de fascicule laser, Qui-Gon îngenunchease în meditaţie, cu faţa spre Sith şi puţul de topire, cu capul plecat deasupra sabiei. Se pregătea pentru asaltul final, punându-se în armonie cu Forţa. Lui Obi-Wan nu-i plăcea deloc oboseala pe care o observa în umerii gârboviţi ai maestrului şi în spinarea încovoiată. Qui-Gon era cel mai bun spadasin pe care-l văzuse vreodată, dar începuse să îmbătrânească.

Dincolo de el, lordul Sith îşi bandaja rănile – mai multe arsuri şi lovituri evidenţiate de rupturile carbonizate din veşmintele negre. Stătea cu spatele spre peretele următorului compartiment, urmărindu-l atent pe Qui-Gon, cu faţa concentrată, cu ochii galbeni lucind în semiobscuritate. Sabia se găsea pe podea, în faţa lui. Îl văzu pe Obi-Wan privindu-l şi-i zâmbi batjocoritor.

În clipa aceea, razele laserelor ce păzeau coridorul se stinseră.

Obi-Wan sprintă, lansându-se prin pasajul îngust, cu sabia ridicată. Qui-Gon se ridicase şi el, cu sabia fulgerând. Se catapultă prin deschizătură şi ajunse lângă Sith, silindu-l să se retragă şi aducându-l la capătul pasarelei. Obi-Wan alergă cât putu de iute, răcnind spre cei doi duelişti, ca şi cum vocea sa i-ar fi putut aduce înapoi lângă el.

Auzi după aceea bâzâitul condensatorilor care reactivau laserele. Se năpusti înainte, dar era încă departe de capătul coridorului. Trecu de toate porţile, cu excepţia ultimei şi fasciculele se încrucişară exact în faţa lui, întrun zid ucigaş, obligându-l să se oprească brusc, la numai un pas de locul unde ar fi trebuit să fie.

Ţinând sabia cu ambele mâini, îi privi neputincios pe Qui-Gon Jinn şi Darth Maul, care se încleştaseră în luptă pe pasarela îngustă dispusă pe perimetrul puţului de topire. Doar o perdea de electroni îl separa pe Obi-Wan de cei doi duelişti, dar efectul era acelaşi cu al unui zid din permaton gros de trei metri. Căută disperat sistemul pentru dezactivarea laserelor, însă nu avu mai mult noroc decât în capătul celălalt. Nu putea decât să privească şi să spere că Qui-Gon va rezista.

Se părea că maestrul Jedi avea să reziste, în decursul meditaţiei, găsise o rezervă proaspătă de energie şi acum îl ataca pe Sith cu o ferocitate care-l surprinsese pe acesta. Qui-Gon se năpustise asupra adversarului cu lovituri puternice şi rapide, angajându-se în mod deliberat într-o luptă corp la corp, pentru a nu-şi lăsa inamicul să întoarcă sabia cu două lame. Darth Maul era împins cu spatele către margine, mereu în defensivă, mereu sub presiune. Poate că Qui-Gon nu mai era tânăr, dar era încă puternic. Faţa aspră a lui Darth Maul avea acum o înfăţişare sălbatică şi ochii stranii străluceau nesiguri.

―Bine, maestre‖, gândi Obi-Wan, îndemnându-l fără vorbe, anticipând mişcările sabiei lui Qui-Gon, ca şi cum ar fi fost ale sale.

Apoi Darth Maul făcu un salt peste cap, spre înapoi, peste puţul de topire, oferindu-şi spaţiu în care să-şi revină, şi câştigând timpul necesar adoptării altei poziţii de luptă. Qui-Gon se năpusti imediat după el, grăbindu-se să reducă distanţa, atacându-l din nou. Începuse însă să obosească şi simţea greutatea luptei duse de unul singur. Loviturile nu-i mai erau la fel de puternice ca la început, iar faţa îi era acoperită de sudoare şi încordată de oboseală.

Treptat, Darth Maul recuperă terenul pierdut şi redeveni atacator.

―Hai o dată!‖ şuieră Obi-Wan fără sunet, dorindu-şi ca laserele să se oprească şi porţile să se deschidă.

Lovitură după lovitură, Qui-Gon şi Darth Maul se luptau pe marginea puţului, angajaţi într-un duel care părea fără sfârşit şi fără învingător.

Apoi lordul Sith pară o lovitură joasă, se roti rapid spre dreapta şi, cu spatele la maestrul Jedi, făcu o fandare oarbă spre înapoi. Qui-Gon îşi dădu seama prea târziu de pericol. Lama sabiei lordului Sith îl lovi exact în mijlocul trupului, străbătând cu toată lungimea ei arzătoare prin veşminte, carne şi oase.

Lui Obi-Wan i se păru că-l aude pe maestrul Jedi răcnind, apoi îşi dădu seama că el însuşi strigase disperat numele prietenului său. Qui-Gon nu scoase nici un sunet când lama pătrunse în el, încremenind în urma impactului, şi făcând un pas mic înapoi când sabia fu scoasă. Rămase o clipă nemişcat, luptându-se cu şocul loviturii ucigătoare. Apoi ochii i se înnegurară, braţele îi coborâră şi o oboseală imensă îi cuprinse trăsăturile mândre. Căzu în genunchi şi sabia îi zăngăni pe podeaua din piatră.

Se prăbuşi în faţă şi rămase nemişcat, atunci când laserele se opriră brusc, şi Obi-Wan, clocotind de mânie, se grăbi să-i vină în ajutor.

* * *

Gunray discuta cu Haako şi patru membri ai Consiliului de ocupaţie al Federaţiei Comerciale, când Panaka, o cameristă a reginei şi cei şase soldaţi nabooeni care-i apăraseră apărură escortaţi de zece droizi de luptă în sala tronului. Viceregele îl recunoscu pe Panaka imediat, dar nu era sigur asupra identităţii cameristei care-l însoţea. El o căuta pe regină, şi deşi această cameristă îi semăna oarecum...

Tresări surprins. Era cu adevărat regina, fără machiajul obişnuit şi fără veşmintele bogate, lipsită de însemnele oficiale. Părea chiar mai tânără decât în strai ceremonial, dar ochii şi privirea îngheţată nu puteau fi confundate.

Se uită spre Haako şi observă aceeaşi confuzie pe faţa asociatului său.

— Înălţimea Voastră, o salută Gunray.

— Vicerege, răspunse ea, confirmându-i concluzia în privinţa identităţii.

Neimoidianul adoptă imediat poziţia de forţă.

— Mica insurecţie a luat sfârşit, înălţimea Voastră. Armata jalnică pe care aţi trimis-o împotriva noastră în sudul oraşului a fost zdrobită. De Jedi ne ocupăm în altă parte, iar dumneavoastră sunteţi prizoniera mea.

— Chiar sunt? Întrebă ea încet.

Modul în care rostea cuvintele era descurajator şi provocator, ca şi cum l-ar fi sfidat pe vicerege. Până şi Panaka se întoarse, ca s-o privească.

— Da, sunteţi, continuă Gunray, întrebându-se dacă

nu cumva îi scăpase ceva. Este momentul să puneţi capăt dezbaterii inutile pe care aţi instigat-o în Senatul Republicii. Semnaţi imediat tratatul!

Dincolo de uşa sălii tronului se auzi zarvă, apoi focuri de blastere şi zăngănituri metalice. Peste câteva clipe, regina Amidala apăru în anticameră, printre resturile unor droizi de luptă, alături de câţiva soldaţi nabooeni care priveau înjur după alţi duşmani.

— Nu voi semna nici un tratat, vicerege! Strigă ea, începând deja să se depărteze. Ai fost învins!

Pentru o clipă Gunray fu atât de uluit, încât nu putu să reacţioneze. Altă regină? Aceea însă fusese cea adevărată, îmbrăcată în ţinuta oficială, cu faţa machiată în alb, vorbindu-i cu glasul imperial pe care ajunsese să-l recunoască atât de bine.

Se răsuci spre droizii de luptă care-i păzeau pe Panaka şi pe falsa regină.

— Voi şase! După ea! Ordonă, arătând după Amidala care dispăruse. Prindeţi-o şi aduceţi-mi-o! Pe cea adevărată însă, nu altă momeală!

Droizii indicaţi ieşiră grăbiţi din sală, urmărind-o pe regină şi lăsându-i pe neimoidieni şi patru droizi care-i păzeau pe captivii nabooeni.

Gunray se apropie de cameristă.

— Regina ta nu va scăpa! Se răsti, furios că fusese indus în eroare.

Camerista îşi pierduse orice urmă de bravadă; se întorsese cu spatele şi aplecase încet capul, recunoscând înfrângerea. Porni spre tronul reginei şi se prăbuşi în el deprimată. Gunray o ignoră aproape imediat, revenind cu atenţia spre ceilalţi nabooeni, ca să poruncească internarea lor în lagărele de detenţie.