Yoda nu păru să-l audă.
— Angajament profund, Jedi să aibă trebuie.
Hotărâre serioasă. Multă frică în tine eu simt, tinere.
Anakin inspiră adânc şi expiră lent. Când vorbi, vocea îi redevenise calmă.
— Nu-mi este frică.
Yoda îl studie un moment.
— Atunci vom continua, spuse el şi examinarea se reluă.
18.
În una dintre camerele reginei, Jar Jar Binks din neamul gunganilor şi regina Amidala a nabooenilor stăteau împreună lângă o fereastră înaltă din podea până în tavan şi priveau turlele strălucitoare ale Coruscantului. Formau o pereche cel puţin ciudată – Amidala cu înfăţişare regală şi imperturbabilă, şi gunganul stângaci şi bâţâit. Îşi ţineau companie în tăcere, uitându-se cum apusul colora cerul în auriu strălucitor, reflectat ici-colo de suprafeţele netede de metal şi sticlă ale oraşului în explozii bruşte şi orbitoare de lumină.
Jar Jar, Anakin, regina şi cameristele reveniseră de la Senat cu câteva ore în urmă. Se întorseseră în primul rând pentru că se părea că nu mai aveau ce face pentru a schimba cursul evenimentelor privitoare la viitorul planetei Naboo. Senatorul Palpatine rămăsese să discute cu colegii săi despre alegerea noului Cancelar Suprem, iar Panaka fusese lăsat cu el la solicitarea reginei, pentru a-i aduce veşti. Deocamdată însă nu se întâmplase nimic. Anakin plecase de asemenea, luat de Qui-Gon la templul Jedi, unde urma să-i întâlnească pe membrii Consiliului, şi nimeni n-o văzuse pe Padme de ceva vreme.
Aşa că Jar Jar se învârtise prin reşedinţa lui Palpatine, ca un kaadu fără cămin, până ce Amidalei i se făcuse milă de el şi-l invitase la ea. Revenind de la Senat, regina intrase în meditaţie solitară, după care se schimbase într-o ţinută mai puţin impunătoare, o rochie neagră cu tiv auriu, ce-i scotea în evidenţă statura micuţă şi subţire pe care o avea în realitate. Purta o coroană în formă de semilună răsturnată, cu un medalion din aur, dar chiar şi aşa era cu câţiva centimetri mai scundă decât gunganul.
Părea evident îndurerată, cu ochii atât de trişti şi de distanţi, încât Jar Jar simţea nevoia să-i aline durerea. Dacă ar fi fost Annie sau Padme, poate că s-ar fi apropiat de ea şi ar fi mângâiat-o pe cap, dar nu-şi putea permite aşa ceva cu o regină. Nu se vedeau gărzi, însă Eirtae şi Rabe, în mantiile lor stacojii cu glugi, stăteau lângă uşă, mereu alerte, şi era sigur că prin apropiere se aflau şi gărzile. Jar Jar era neatent la multe lucruri, pe altele le uita, şi în general manifesta tendinţa de a se bucura de viaţă fără să-şi facă griji, dar în nici un caz nu s-ar fi putut spune despre el că era prost.
În cele din urmă, nu mai putu răbda. Se foi şi tuşi uşor, pentru a atrage atenţia reginei. Aceasta îşi întoarse spre el faţa inexpresivă, machiată în alb, cu câte un punct roşu pe fiecare obraz şi o dungă roşie verticală pe buza inferioară de păpuşă.
Eusa mir uneori de ce dzeii au inventat durerea, spuse gunganul căutând să-şi arate simpatia.
Privirea rece a Amidalei rămase fixă şi clară.
— Pentru a ne motiva, cred.
— Crezi că poporul tusa aresa moară? Întrebă el mestecând cuvântul acela amar, de parcă i-ar fi putut simţi gustul.
Regina căzu pe gânduri, apoi clătină încet din cap.
— Nu ştiu, Jar Jar.
— Gunganii făcuţi ssi eisa pilaf, nusa?
— Sper că nu.
Jar Jar se îndreptă şi în ochii lui se oglindi o mândrie sălbatică.
— Gunganii nusa mor fără luptă. Noisa războinici! Noisa mare armată avem!
— O armată? Repetă ea cu o urmă de surpriză în vocea blândă.
— Armată mare! Gungani mulţi de pessste tot. De aceea, noisa probleme nusa cu fiinţe mlassstină. Prea mulţi gungani. Noisa sscuturi de energie. Nimic nusa trece. Noisa bombe, prassstii ssi aruncăm. Gungani niciodată predat mecanisssi ssau altcineva!
Făcu o pauză şi strânse din umeri stânjenit.
— Poate nabooeni de aceea nusa plăcut la noisa.
Regina îl studie acum mai atentă, privirea ei detaşată fiind înlocuită cu una de preocupare, ca şi cum un gând neaşteptat i-ar fi trecut prin minte. Gunganului i se păru că tocmai se pregătea să-i vorbească despre acel gând, când senatorul Palpatine şi Panaka intrară grăbiţi pe uşă.
— Înălţimea Voastră, o salută căpitanul, abia reuşind să-şi stăpânească emoţia şi amândoi bărbaţii se înclinară scurt. Senatorul Palpatine a fost nominalizat pentru a-i succede lui Valorum în funcţia de Cancelar Suprem!
Palpatine zâmbi reţinut şi deferent, iar când vorbi îşi modulă cu grijă tonurile.
Cu siguranţă o surpriză, dar una plăcută. Vă promit, Maiestatea Voastră, că, dacă voi fi ales, voi restaura democraţia în Republică.
Voi pune capăt corupţiei care a infestat Senatul. Federaţia Comercială îşi va pierde influenţa asupra birocraţilor, iar poporul nostru va fi eliberat de sub tirania acestei invazii ilegale şi oneroase...
— Cine a mai fost nominalizat? Întrebă brusc Amidala, tăindu-i vorba.
— Bail Antilles de Alderaan şi Aks Moe de Malastare, spuse Panaka, evitând privirea lui Palpatine.
Senatorul îşi reveni rapid de pe urma întreruperii neaşteptate.
— Maiestatea Voastră, sunt încrezător că situaţia noastră va genera un sprijin puternic pentru noi mâine, când are loc votarea. Făcu o pauză plină de înţeles. Voi deveni Cancelar, vă promit.
Regina nu păru impresionată. Trecu pe lângă Jar Jar, se opri lângă fereastră şi se uită către luminile oraşului, care începuseră să strălucească mai puternic o dată cu apusul.
— Senatorule, mi-e teamă că până când vei ajunge să-i controlezi pe birocraţi, nu va mai rămâne nimic din oraşele, din poporul sau din modul nostru de viaţă.
— Vă înţeleg îngrijorarea, Maiestatea Voastră, păru surprins Palpatine. Din nefericire, Federaţia ne-a ocupat planeta. Va fi aproape imposibil s-o alungăm imediat.
— Poate că aşa este, rosti Amidala, întorcându-se de la fereastră şi privindu-l în faţă cu ochi aprinşi de mânie şi de hotărâre. Deoarece Senatul trece printr-o fază de tranziţie, nu mai am ce căuta aici.
