— În celulele tale. Suntem simbionţi cu midiclorianele.
— Simbi... cum?
— Simbionţii sunt forme de viaţă care trăiesc împreună, în avantajul reciproc. Fără midicloriane, viaţa n-ar putea exista şi n-am şti nimic despre Forţă. Midiclorianele noastre ne vorbesc întruna, Annie, comunicându-ne voinţa Forţei.
— Chiar aşa?
Qui-Gon ridică o sprânceană.
— Când vei învăţa să-ţi astâmperi mintea, le vei auzi vorbindu-ţi.
Anakin se gândi un moment, apoi se încruntă.
— Nu-nţeleg.
Qui-Gon zâmbi, iar ochii lui erau calzi şi în acelaşi timp secretoşi.
— Cu trecerea timpului şi cu instruire, vei înţelege, Annie.
Două navete coborâră pe platforma de andocare şi din ele coborâră Amidala, cameristele, Panaka şi o escortă formată din ofiţeri şi gărzi. Ultimul care coborî din a doua navetă fu Jar Jar Binks. Regina purta o mantie de călătorie din catifea purpurie, care îi învăluia corpul în falduri moi şi un capişon tivit cu aur ce-i încadra faţa albă şi frumoasă ca o camee.
Qui-Gon se ridică şi rămase lângă Anakin, când regina şi cameristele se apropiară.
— Înălţimea Voastră, înclină el respectuos din cap, ne va face plăcere să continuăm să vă protejăm.
— Ajutorul vostru este binevenit, încuviinţă Amidala. Senatorul Palpatine se teme că Federaţia doreşte să mă ucidă.
— Vă promit că nu vom îngădui să se întâmple una ca asta, declară solemn maestrul Jedi.
Regina se întoarse şi împreună cu cameristele îi urmară pe Panaka şi gărzile nabooene în transportor.
Jar Jar se repezi şi-l îmbrăţişă afectuos pe Anakin.
— Noisa mergem acasssă! Exclamă el zâmbind larg, iar Anakin îl strânse în braţe la rândul lui.
Peste câteva clipe, toţi erau la bord, iar nava decolă şi se îndepărtă, lăsând Coruscantul în urmă.
* * *
În capitala nabooeană Theed se lăsase noaptea şi străzile erau pustii şi liniştite, cu excepţia patrulelor droizilor de luptă şi a rafalelor de vânt. În sala tronului, Gunray şi Haako stăteau în poziţie de drepţi înaintea hologramei lui Darth Sidious, care umplea complet un capăt al încăperii, ridicându-se ameninţătoare în faţa lor.
— Regina se îndreaptă spre voi, spuse încet lordul Sith înveşmântat în mantie neagră. Când ajunge, siliţi-o să semneze tratatul.
Urmă o tăcere scurtă, răstimp în care neimoidienii schimbară priviri îngrijorate.
— Da, lordul meu, confirmă şovăitor Gunray.
— Vicerege, planeta este sigură?
Silueta întunecată din hologramă pâlpâi, mişcânduse.
— Da, lordul meu. Gunray se simţi mai în largul său. Am eliminat ultimele focare de rezistenţă ale unor forme primitive de viaţă. Deţinem acum controlul deplin.
Interlocutorul fără chip aprobă din cap.
— Bine. Voi avea grijă ca în Senat lucrurile să rămână aşa cum sunt acum. Ţi-l trimit pe Darth Maul. El se va ocupa de Jedi.
— Da, lordul meu.
Cuvintele sunau ca o litanie. Holograma lui Darth Sidious dispăru. Neimoidienii rămaseră pe locurile lor, încremeniţi.
— Un Sith aici, cu noi? Şopti neîncrezător Haako, dar de data aceasta Gunray nu mai găsi nimic să-i răspundă.
19.
La bordul transportorului regal, care ieşea din hiperspaţiu şi se apropia de sistemul stelar Naboo, QuiGon se opri să-l privească pe Anakin, în drum spre întâlnirea cu regina Amidala, la care fusese convocat.
Băiatul stătea la consola de pilotaj a navei, lângă Ric. Aplecat deasupra comenzilor, nabooeanul i le arăta pe toate, pe rând, şi le explica funcţionarea. Anakin asimila informaţiile cu o rapiditate uimitoare, cu fruntea încruntată şi privirea intensă, pe deplin concentrat.
— Ăsta? Arătă el un buton.
— Stabilizatorul prova, răspunse Ric şi aşteptă următoarea întrebare.
— Iar astea comandă înclinarea? Făcu Anakin, arătând manetele de sub mâna dreaptă a pilotului.
Faţa ridată a lui Ric se lărgi într-un zâmbet.
— Prinzi destul de repede.
