Respiraţia lui Qui-Gon se iuţi.

— El este Alesul, Obi-Wan. El va aduce echilibrul Forţei. Pregăteşte-l cum se cuvine.

Ochii îi rămaseră aţintiţi asupra lui Obi-Wan şi se înceţoşară. Răsuflarea i se opri. Puterea şi viaţa îi părăsiră trupul.

— Maestre, repetă tânărul încet, continuând să-l ţină în braţe, aducându-l mai aproape de el, strângând la piept corpul fără viaţă şi plângând încetişor. Maestre!

24.

Trei zile mai târziu, Obi-Wan Kenobi stătea într-o cămăruţă a templului Theed în care se jeluia moartea eroilor şi se celebra viaţa lor. Trupul lui Qui-Gon Jinn era întins pe un catafalc în piaţa de afară, aşteptând ceremonia de incinerare. Cetăţeni şi oficialităţi nabooene şi gungane se adunaseră să-l cinstească pe maestrul Jedi.

Multe se schimbaseră în viaţa celor care luptaseră pentru suveranitatea planetei Naboo. O dată cu colapsul armatei droide, controlul Federaţiei Comerciale asupra planetei încetase. Transportoarele, tancurile, PAM-urile, armele şi muniţiile se aflau acum în mâinile Republicii. Viceregele Nute Gunray, aghiotantul său, Rune Haako, şi ceilalţi membri ai consiliului de ocupaţie neimoidian fuseseră trimişi ca prizonieri pe Coruscant, unde urmau să fie judecaţi. Senatorul Palpatine fusese ales Cancelar Suprem al Republicii şi promisese acţiuni imediate pentru pedepsirea vinovaţilor.

Regina Amidala îi păcălise pentru ultima dată pe neimoidieni, prefăcându-se că se predă, ca să poată ajunge în siguranţă la vicerege, înainte ca acesta să aibă timp să-şi ia tălpăşiţa. Îi transmisese lui Sabe să se retragă câteva etaje mai jos şi să folosească pasajele secrete pentru a ajunge în apartamentul regal, de unde, deghizată, să-şi facă apariţia în faţa viceregelui. Fusese un risc calculat, deoarece era perfect posibil ca Sabe să nu ajungă la timp. Dacă s-ar fi întâmplat asta, Amidala ar fi scos oricum blasterele din compartimentul secret şi s-ar fi luptat pentru libertatea ei. Era tânără, dar nu lipsită de curaj şi de îndrăzneală. Dăduse dovadă de inteligenţă încă de la bun început, când Jedi îi veniseră în ajutor. Obi-Wan credea că avea să fie o regină foarte bună.

Însă salvatorul tuturor fusese un băieţel de numai nouă ani. Chiar fără să ştie cu exactitate ce anume făcea, Anakin Skywalker pilotase o navetă în inima apărării Federaţiei Comerciale, îi străpunsese scuturile defensive, intrase în cuirasatul neimoidian, îi bombardase reactorul şi declanşase suita de explozii în lanţ ce nimicise staţia de comandă. Distrugerea transmiţătorului central determinase paralizia armatei de droizi, scurtcircuitându-i realmente sistemele de comunicaţii. Anakin susţinea că nu avusese în minte nici un plan atunci când lansase torpilele, neaşteptându-se să lovească reactorul, însă după ce ascultase relatarea băiatului şi-i pusese o mulţime de întrebări, Obi-Wan ajunsese la concluzia că pe Anakin îl călăuzea ceva mai mult decât gândirea oamenilor obişnuiţi. Numărul extraordinar de mare a midiclorianelor sale îl conectase cu Forţa într-un mod pe care nici maeştrii Jedi de talia lui Yoda nu-l puteau atinge vreodată. ObiWan credea acum că Qui-Gon avusese dreptate. Anakin Skywalker era Alesul.

Tânărul Jedi se plimba prin încăpere, îmbrăcat în hainele de ceremonie funerară ale ordinului său, uşoare şi nisipii, având la cingătoare sabia lui Qui-Gon (devenită între timp a sa). Membrii Consiliului Jedi sosiseră pe Naboo pentru funeralii şi pentru a-l examina din nou pe Anakin. O făceau chiar acum, într-o odaie alăturată, evaluând cele întâmplate de la ultima lor discuţie cu băiatul. Obi-Wan se gândea că verdictul fusese stabilit dinainte, dar nu reuşea să-şi imagineze care ar fi fost acesta.

Se opri din mers şi, pentru o clipă, rămase privind în gol, gândindu-se la Qui-Gon Jinn, maestrul, profesorul şi prietenul său. Nu reuşise să-i salveze viaţa. Avea însă să-i continue munca, cinstindu-i astfel moartea, onorându-şi promisiunea de a-l instrui pe băiat, indiferent ce se va întâmpla.

―Ascultă-te!‖ gândi el, zâmbind. ―Vorbeşti de parcă ai

fi el!‖

Uşa se deschise şi Yoda intră în cameră, târşâindu-şi încet picioarele, sprijinindu-se în baston, cu chip zbârcit, ochi somnoroşi şi contemplativi.

— Maestre Yoda, îl salută Obi-Wan, grăbindu-se să-i iasă în întâmpinare şi plecându-se respectuos.

Yoda îl salută la rândul său, încuviinţând din cap.

— Să-ţi atribuie titlul de cavaler Jedi, Consiliul a decis. Decis pentru băiat, Consiliul este, vorbi el solemn.

— Va fi instruit în arta Jedi?

Urechile uriaşe se ciuliră spre el, iar pleoapele ochilor somnoroşi se ridicară.

— Atât de nerăbdător, eşti tu. Sigur de ce s-a decis oşti tu?

Obi-Wan îşi muşcă limba şi păstră tăcere, aşteptând ascultător.

Yoda îl studie atent.

— Războinic mare Qui-Gon Jinn a fost, bolborosi el încet, cu un ton de tristeţe în vocea sa ciudată. Mai mare încă ar fi fost, dacă aşa repede nu ar fi ars. Mai încet, să mergi tu trebuie, Obi-Wan.

Tânărul nu cedă.

— În privinţa băiatului, el a înţeles ceea ce noi, ceilalţi, n-am reuşit.

— Nu aşa rapid în judecată tu să fii, clătină din cap Yoda. Nu totul înţelegerea este. Nu totul dezvăluit dintr-o dată este. Ani trebuie, cavaler Jedi să devii. Încă şi mai mulţi ani, una cu Forţa să fii!

Păşi către fereastra prin care pătrundea lumina palidă, uşoară şi aurie. Apusul soarelui se apropia şi, o dată cu el, momentul stabilit pentru despărţirea de QuiGon.

Privirea lui Yoda era distantă atunci când vorbi din nou.

— Decis Consiliul este, repetă el. Instruit, băiatul va fi.

Obi-Wan simţi cum îl cuprinde un val de uşurare şi bucurie, şi nu-şi putu stăpâni un zâmbet de mulţumire.

Yoda îi văzu zâmbetul.

— Mulţumit tu eşti? Aşa sigur că bine este? Faţa Lui zbârcită se cută şi mai mult. Înnourat viitorul băiatului rămâne, Obi-Wan. Greşeală instruirea lui este.

— Dar Consiliul...

— Da, decis este. Pleoapele se ridicară de pe ochii somnoroşi. Dezacord cu decizia eu sunt.

Urmă o tăcere prelungă, în care cei doi rămaseră faţă în faţă, ascultând sunetele pregătirilor ce răzbăteau de afară. Obi-Wan nu ştia ce să spună. În mod vădit, Consiliul decisese, ignorând părerea lui Yoda, ceea ce era extrem de neobişnuit. Maestrul Jedi subliniase acum aspectul respectiv, accentuându-şi îngrijorarea legată de Anakin.

— Maestre, rosti Obi-Wan, îl voi lua pe băiat ca ucenicul meu padawan şi-l voi instrui cât voi putea mai bine. Dar voi ţine minte ceea ce mi-aţi spus acum. Voi proceda cu precauţie. Îmi voi aminti avertismentele dumneavoastră. Voi urmări îndeaproape progresele lui.

Yoda îl studie un moment, apoi aprobă din cap.

— Promisiunea ta, atunci, ţinută minte va fi, tinere Jedi, şopti el. Suficient va fi, dacă astfel faci.

Obi-Wan se înclină în semn că a înţeles.

— Îmi voi aduce aminte.

* * *

Ieşiră apoi împreună în explozia de lumină.

Rugul funerar fu aprins, focul se ridică treptat în jurul trupului lui Qui-Gon Jinn şi flăcările începură să-l înghită încet. Cei care fuseseră aleşi să-l onoreze încercuiseră rugul. Regina Amidala şi cameristele ei, Cancelarul Suprem Palpatine, guvernatorul Sio Bibble, căpitanul Panaka, o gardă de onoare formată din o sută de soldaţi nabooeni.

Boss Nass, Jar Jar Binks şi douăzeci de războinici gungani se aflau vizavi de ei. Membrii Consiliului Jedi, incluzându-i pe Yoda şi pe Mace Windu, făceau legătura între cele două grupuri, alături de alt grup de maeştri Jedi dintre cei care-l cunoscuseră mai bine pe Qui-Gon.

Anakin stătea lângă Obi-Wan, concentrat, silindu-se să-şi stăpânească lacrimile.

Un ropot lung şi susţinut de tobe însoţi flăcările ce transformau trupul lui Qui-Gon în spirit şi cenuşă. (and focul îşi încheie misiunea, un stol de porumbei albi ca zăpada fu eliberat spre amurgul stacojiu. Păsările se ridicară într-un vals de aripi şi un fulger palid, îndepărtându-se iute.

Obi-Wan se trezi cuprins de amintiri. Pe tot parcursul vieţii, fusese instruit de Jedi, mai cu seamă de Qui-Gon. Acum acesta murise, şi Obi-Wan intra într-o viaţă nouă. Nu mai era padawan, ci Cavaler Jedi. Toate evenimentele anterioare se găseau înapoia unei uşi, care îi fusese închisă pentru totdeauna. Îi era greu de acceptat, dar, în acelaşi timp, simţea un sentiment straniu de eliberare.

Se uită spre Anakin, care privea cenuşa rugului funerar şi plângea încetişor, şi puse mâna pe umărul lui slăbuţ.

— Este una cu forţa acum, Anakin. Trebuie să-l laşi să plece.

— Mi-e dor de el, clătină din cap băiatul.