Acum însă Obi-Wan începuse să se simtă stânjenit. Fusese prea mult timp apropiat de Qui-Gon, pentru a lăsa ca o neînţelegere de moment să pună capăt prieteniei de douăzeci de ani. Qui-Gon îi era ca un tată, singurul tată pe care-l cunoştea. Era supărat că maestrul Jedi vroia să se despartă atât de brusc de el în favoarea băiatului, dar în acelaşi timp cunoştea profunzimea pasiunii lui QuiGon, atunci când credea în ceva. Dorinţa ca Anakin să devină Jedi devenise o cauză pentru care Qui-Gon se bătea aşa cum Obi-Wan nu-şi amintea să-l mai fi văzut vreodată. Şi nu făcuse asta pentru a-şi ofensa protejatul, ci pentru că într-adevăr credea în destinul băiatului.
Obi-Wan înţelesese. Cine putea să ştie adevărul? Poate că Qui-Gon avea dreptate de data aceasta. Poate că instruirea lui Anakin Skywalker era o cauză pentru care merita să lupţi.
— M-am tot gândit, vorbi brusc Qui-Gon, păstrânduşi vocea joasă, şi privindu-i pe ceilalţi. Călcăm pe un teren nesigur. Dacă regina intenţionează să pornească un război, nu ne putem implica. Nu ne putem implica nici măcar în eforturile ei de a-i convinge pe gungani să se alăture nabooenilor împotriva Federaţiei, dacă asta a intenţionat atunci când a venit aici. Cavalerii Jedi nu au voie să ia partea cuiva.
— Dar avem autoritatea s-o protejăm pe regină, sublinie Obi-Wan.
Qui-Gon îşi întoarse privirea spre el.
— Păşim aşadar pe o gheaţă foarte subţire.
— Maestre, spuse Obi-Wan deschis, m-am comportat urât pe Coruscant şi mă ruşinez. Nu am avut intenţia să fiu lipsit de respect. Nu vreau să fiu o problemă în privinţa băiatului.
— Nici n-ai fost, surâse uşor celălalt. Ai fost onest cu mine şi onestitatea nu greşeşte niciodată. Nu am minţit când am spus Consiliului că eşti pregătit. Eşti cu adevărat pregătit. Te-am învăţat tot ce ştiam. Vei fi un mare cavaler Jedi, tânărul meu padawan. Voi fi mândru de tine.
Îşi strânseră mâinile impulsiv şi, în aceeaşi clipă, prăpastia care se căscase între ei dispăru.
* * *
Peste câteva minute, o siluetă întunecată ieşi plescăind la suprafaţa apei şi Jar Jar se căţără pe mal, scuturându-şi apa pe cei strânşi în jurul său. Clătină din cap îngrijorat, cu picăturile scurgându-se de pe urechile lungi şi din ciocul de raţă.
— Nu essste nimeni! Plecat toţi! Ridică el din sprâncene. Luptă fossst. Mecanisssi, poate. Multe bombe.
Otoh Gunga gol. Toţi gunganii plecaţi. Toţi.
— Crezi că au fost internaţi în lagăre? Întrebă repede Panaka.
— Mai probabil au fost ucişi, spuse Obi-Wan dezgustat.
Jar Jar scutură din cap.
— Eusa nusa cred asssta. Gunganii dessstepţi. Când problemă, eisa merg la locul ssfânt. Mecanisssi nusa găsssesc acolo.
Qui-Gon făcu un pas înainte.
— Un loc sfânt? Repetă el. Ne poţi duce acolo, Jar Jar?
Gunganul oftă adânc, ca şi cum ar fi spus ―Iar o luăm de la capăt‖, şi le făcu semn să-l urmeze.
Merseră mult timp prin mlaştină, mai întâi ocolind lacul, apoi afundându-se într-o pădure de arbori masivi şi ierburi înalte, urmând o potecă aflată imediat sub suprafaţa apei, care făcea legătura între mai multe moviliţe. Undeva în depărtare, PAM-urile Federaţiei Comerciale zumzăiau şi ţiuiau în căutarea fugarilor din transportorul care fusese descoperit. Jar Jar privi temător spre locul de unde venea zgomotul, continuându-şi însă drumul prin mlaştină, fără să încetinească.
În cele din urmă, ajunseră într-un luminiş de ierburi şi arbori cu rădăcini atât de groase şi încâlcite, încât formau un baraj aparent impenetrabil. Jar Jar se opri, adulmecă gânditor aerul, apoi încuviinţă.
— Assscultaţi!
Înălţă capul şi scoase din cioc un ciripit straniu, care răsună lugubru în tăcerea din jur. Toţi aşteptară, scotocind cu ochii prin întunericul ceţos.
Brusc, din pâcle apărură căpitanul Tarpals şi o patrulă de gungani călări pe kaadu, înarmaţi cu electropoli şi suliţe energetice.
— Ssalut, căpitan Tarpalss, vorbi Jar Jar bucuros.
— Binks! Exclamă gunganul neîncrezător. Nusa din
nou!
— Noisa venit văzut Boss, ridică din umeri nonşalant Jar Jar.
Tarpals dădu ochii peste cap.
— Încurcat-o tu acum. Binks. Încurcat-o toţi, poate.
Grupul fu înconjurat din toate părţile şi escortat de gunganii călări. Tarpals îi conduse şi mai adânc în mlaştină. Coroanele copacilor se îndesiră atât de mult, încât soarele şi cerul dispărură aproape complet, începură să apară fragmente de statui, faţade de piatră năruite şi socluri fărâmiţate, pe jumătate afundate în smârcuri. Lianele îşi croiseră drum printre rămăşiţe, coborând de pe ramurile care se împletiseră şi formau imense pânze de păianjen vegetale.
Trecând printr-un lăstăriş de ierburi înalte, ajunseră într-un luminiş plin cu refugiaţi gungani – bărbaţi, femei şi copii de toate vârstele, adunaţi pe o ridicătură largă şi având înjur bunurile pe care le putuseră salva. Tarpals îi conduse pe nou-veniţi pe lângă refugiaţi, spre ruinele unui fost templu pe care mlaştina le înghiţise treptat. Doar platformele şi scările rămăseseră intacte, coloanele şi plafoanele prăbuşindu-se deja de mult. Capetele şi membrele masive ale statuilor din piatră ieşeau din apă – degete care strângeau arme şi ochi ce priveau în spaţiu fără să vadă.
Din capătul opus al ruinelor, Boss Nass apăru greoi din umbre, însoţit de câţiva membri ai Consiliului gungan, şi se opri pe un cap de piatră acoperit parţial de smârc. Amidala şi alaiul ei parcurseră o reţea de poteci şi insuliţe, oprindu-se la o distanţă de unde puteau comunica prin strigăte.
— Jar Jar Binks, tusa de ce întorss? Mârâi furios Boss Nass. Tusa trebuia duci sstrăini şi nusa întorci! Tu caca acum. Îşi roti capul cărnos. Tusa aduss cine loc ssfânt gungan?
Regina păşi imediat înainte, ridicându-şi faţa albă.
— Sunt Amidala, regina nabooenilor.
— Nabooeni! Tună Boss Nass. Noisa nusa place nabooeni! Voisa aduss mecanisssi. Eisa alungat cassse noisa! Noisa fugim! Ridică braţul masiv şi o arătă pe regină: Voisa toţi bombe. Voisa toţi muriţi, poate.
Anakin observă că fuseseră complet înconjuraţi de gungani; unii călări pe kaadu, alţii pe jos, dar toţi înarmaţi cu electropoli, suliţele energetice, şi un fel de dispozitive de aruncare. Panaka şi gărzile nabooene priveau nervoşi înjur, cu mâinile apropiindu-se de blastere. Cei doi Jedi le flancau pe regină şi pe cameriste, dar braţele lor rămăseseră liniştite pe lângă corp.
— Dorim o alianţă cu voi, încercă Amidala din nou.
