―Mai repede ca oricare altul‖, gândi Qui-Gon. De aceea, Anakin era atât de special. Asta constituia o dovadă a numărului mare de midicloriane şi încă o indicaţie precum că el ar fi fost Alesul.
Maestrul Jedi suspină. De ce oare Consiliul nu accepta evidenţa? De ce îi era teamă să-şi încerce norocul cu băiatul, când semnele erau atât de clare?
Se simţea din nou frustrat. Înţelesese raţionamentul Consiliului. Vârsta lui Anakin constituia un dezavantaj clar, totuşi nu-i compromitea şansele. De fapt, pe membrii Consiliului nu-i îngrijorase vârsta băiatului, ci conflictul pe care-l simţiseră în el. Anakin se lupta cu originea lui, cu despărţirea de mamă, de prieteni şi de cămin. În special, ducea lipsa mamei. Era suficient de matur ca să înţeleagă ce se putea întâmpla, iar nesiguranţa lucra în interiorul lui ca un animal prins în cursă care încearcă să se elibereze. Membrii Consiliului ştiau că nesiguranţa aceea putea fi îmblânzită numai din interior. Ei considerau că Anakin era prea vârstnic pentru aşa ceva, iar gândirea şi convingerile lui erau deja atât de înrădăcinate, încât nu mai puteau fi remodelate cu succes. Băiatul era vulnerabil faţă de conflictul său interior, şi partea întunecată putea să profite.
Din uşa cabinei de comandă, Qui-Gon clătină din cap, uitându-se la Anakin. Era adevărat, existau riscuri în acceptarea lui ca ucenic, însă puţine lucruri importante se realizau fără riscuri. Ordinul Jedi fusese fondat pe baza aderării stricte la procedurile convenite pentru creşterea şi instruirea tinerilor, dar pentru toate regulile, chiar şi pentru aceea, existau excepţii. Consiliul Jedi refuzase să ia măcar în considerare faptul că era un caz în care se putea face o excepţie, şi refuzul i se părea intolerabil.
Qui-Gon ştia însă că trebuia să-şi păstreze credinţa. Decizia de a nu-l instrui pe Anakin va fi reanalizată la întoarcerea lor şi va fi schimbată. Dacă membrii Consiliului nu vor dori de bună voie să aprobe instruirea băiatului, atunci va depinde de Qui-Gon să găsească o modalitate pentru asta.
Se întoarse şi se îndepărtă de cabină, coborând la nivelul următor, către apartamentul reginei. Când ajunse, celelalte persoane convocate de Amidala erau deja prezente. Obi-Wan îl salută scurt şi neutru din cap, de lângă Panaka, care părea foarte încruntat. Jar Jar se lipise de unul dintre pereţi, încercând parcă să dispară în el. Amidala stătea pe tronul ei de pe podium, flancată de Rabe şi Eirtae. Faţa fardată în alb era liniştită şi privirea rece, însă în cuvintele pe care le rosti se simţeau flăcări.
— Când vom asoliza pe Naboo, spuse ea maestrului Jedi după ce acesta se înclinase şi se oprise lângă Panaka, dorinţa mea este să acţionăm imediat împotriva invaziei. Poporul meu a suferit prea mult.
Panaka clocotea şi faţa lui smeadă era încordată de mânie.
— Când vom asoliza, înălţimea Voastră, Federaţia Comercială vă va aresta şi vă va sili să semnaţi tratatul!
— Sunt de acord cu Panaka, încuviinţă Qui-Gon gânditor şi curios să afle până la capăt planurile reginei.
Nu ştiu ce speraţi să realizaţi prin asta.
Amidala părea cioplită din piatră.
— Nabooenii vor lua înapoi ceea ce le aparţine.
— Dar suntem numai doisprezece! Izbucni Panaka, fără să se poată stăpâni. Înălţimea Voastră, nu avem o armată!
Ochii reginei se întoarseră spre Qui-Gon.
— Jedi nu pot lupta în război, înălţimea Voastră, spuse acesta. Noi putem doar să vă apărăm.
Amidala îşi desprinse privirea de la ei şi o îndreptă spre Jar Jar. Gunganul îşi examina degetele de la picioare.
— Jar Jar Binks! Strigă ea.
Luat evident prin surprindere, gunganul tresări.
— Eu, înălţimea Voastră?
— Da, spuse Amidala de Naboo. Am nevoie de ajutorul tău.
* * *
În adâncurile mlaştinilor de pe Naboo, pe malul lacului care adăpostea capitala gunganilor, Otoh Gunga, fugarii din transportorul regal se strânseseră la marginea apei, aşteptând întoarcerea lui Jar Jar Binks. Amidala şi cameristele ei, cavalerii Jedi, Panaka, Anakin, R2-D2, Ric şi alţi câţiva piloţi, precum şi o mână de gărzi nabooene aşteptau neliniştiţi în pâclele tăcute. Se putea spune că nimeni în afara reginei nu ştia ce încerca ea să facă. Celor care o întrebaseră le spusese doar că voia să intre în contact cu poporul gungan şi că Jar Jar va fi emisarul ei. Insistase să coboare în mlaştină, deşi atât cei doi Jedi, cât şi Panaka o sfătuiseră contrariul.
Un singur cuirasat orbita în jurul planetei – tot ce mai rămăsese din blocada Federaţiei Comerciale. În interiorul toroidului navei se afla centrul de comandă care controla armata de ocupaţie droidă. Când Panaka se mirase de absenţa celorlalte nave, Qui-Gon observase glacial că o blocadă nu mai este necesară, atunci când controlezi portul.
Alături de R2-D2, dar departe de ceilalţi, Anakin studia grupul pe furiş. Jar Jar plecase de mult timp şi toţi cei prezenţi, cu excepţia reginei, începuseră să se neliniştească. În veşmintele ei moi, Amidala stătea tăcută şi implacabilă între cameriste. Padme, Eirtae şi Rabe îşi schimbaseră mantiile cu glugi stacojii într-o ţinută mult mai funcţională, pantaloni, tunici, cizme şi pelerine până în talie, cu blastere prinse la brâu. Băiatul n-o văzuse niciodată pe Padme îmbrăcată astfel şi se trezi întrebânduse dacă era o luptătoare bună.
Ca şi cum şi-ar fi dat seama că se gândeşte la ea, Padme se despărţi de celelalte şi veni spre băiat.
— Cum te simţi, Annie? Îl întrebă încetişor, privindu-l cu ochi blânzi.
— Bine, ridică el din umeri. Ţi-am dus dorul.
— Mă bucur să te văd din nou. Îmi pare rău că n-am mai avut ocazia să vorbim, dar am fost foarte ocupată.
De când plecaseră de pe Tatooine, abia dacă mai apucaseră să schimbe câteva cuvinte şi Anakin nici măcar n-o mai văzuse după decolarea de pe Coruscant. Suferise, dar păstrase asta pentru sine.
— Eu n-am... eu..., se bâlbâi băiatul, privindu-şi cizmele. Au decis să nu mă facă Jedi.
Îi povesti apoi totul, detaliind evenimentele legate de apariţia sa în faţa Consiliului Jedi. Padme îl ascultă atentă, după care îi atinse obrazul cu degete reci.
— Se pot răzgândi, Annie. Nu renunţa la speranţă. Se aplecă spre el: Am ceva să-ţi spun. Regina a luat o decizie dureroasă şi dificilă... o decizie care va schimba totul pentru nabooeni. Suntem un popor paşnic şi nu credem în războaie. Dar uneori nu ai de ales. Te adaptezi, sau mori. Regina a înţeles asta. A decis să adopte o poziţie agresivă faţă de armata Federaţiei Comerciale. Nabooenii vor lupta pentru a-şi redobândi libertatea.
— Va fi război? Întrebă el repede, încercând fără succes să-şi ascundă emoţia.
Fata încuviinţă din cap.
— Mă tem că da.
— O să lupţi şi tu?
— Annie, zâmbi ea trist, nu am de ales.
* * *
Qui-Gon şi Obi-Wan stăteau unul lângă altul, ceva mai departe. Cei doi Jedi încă nu-şi vorbeau, decât foarte rar. Cuvintele lor în decursul călătoriei de pe Coruscant fuseseră adresate aproape în exclusivitate altora. Orgoliul lui Obi-Wan, rănit de solicitarea lui Qui-Gon de a-l instrui pe Anakin, încă nu se vindecase. După îmbarcarea în nava regală, băiatul încercase de mai multe ori să intre în vorbă cu el doar pentru a-i spune că-i părea rău pentru cele întâmplate, dar de fiecare dată tânărul Jedi îi tăiase vorba.
