— Simt că-i vorba de mai mult decât ştim noi, maestre. Poate că Jedi o folosesc pe regină pentru a-şi atinge propriile scopuri.

— Jedi nu se pot implica, îl linişti Darth Sidious desfăcându-şi braţele. Ei nu pot decât s-o protejeze pe regină. Nici chiar Qui-Gon Jinn nu poate încălca această convenţie. Iar asta va fi în avantajul nostru.

Darth Maul pufni, nerăbdător să treacă la treabă.

— Deci am aprobarea să continui, lord Sidious? Întrebă ezitant Gunray, evitând ochii ce luceau nebuneşte ai tânărului Sith.

— Continuă, ordonă încet Darth Sidious. Distruge-i pe toţi, vicerege. Să nu rămână nici unul în viaţă.

20.

La amiază, când soarele strălucea pe cerul lipsit de nori şi nu adia nici o pală de vânt, câmpiile din sudul Theedului, care se întindeau până la mlaştinile gungane, erau pustii şi tăcute. Căldura se ridica din iarbă, făcând aerul să tremure uşor şi era atâta linişte, încât ciripiturile păsărilor şi bâzâiturile insectelor se puteau auzi perfect de la sute de metri.

Apoi, pe neaşteptate, transportoarele şi tancurile blindate ale armatei Federaţiei Comerciale pătrunseră cu zgomot pe câmpiile vălurite, trecând peste ierburile înalte, în talazuri ce reflectau metalic lumina soarelui.

Liniştea domnea şi în smârcuri, amurgul veşnic întinzându-se sub baldachinul vast format de ramuri şi liane; suprafaţa apei era netedă ca sticla şi neîntreruptă, iar stuful şi papura se înălţau nemişcate în văzduhul placid. Ici-colo, câte o insectă acvatică sărea fără zgomot dintr-un loc într-altul, trezind la viaţă băltoacele în urma ei şi aplecând firele de iarbă ca pe nişte trambuline. Păsări coborau şi coteau în fulgere de culori, ţâşnind din creangă în creangă. Animale mici se strecurau din ascunzişuri în căutarea hranei şi a apei, cu ochi strălucitori, încreţind nasurile, cu toate simţurile în alertă.

Apoi armata gunganilor ieşi la suprafaţă, în unduiri de apă mâloasă şi şuvoaie de bulbuci, capetele cu urechi lungi şi pleoştite ivindu-se unul după altul, cu sutele şi miile, ca nişte dopuri de plută.

Atât pe câmpie, cât şi în mlaştină, animalele se retraseră rapid în vizuini, păsările îşi luară zborul, iar insectele dispărură sub sol.

Călări pe kaadu, gunganii ieşiră din ascunzători, încinşi cu armuri şi cu armele pregătite. Aveau suliţe energetice lungi şi praştii metalice pentru lupta de la distanţă, şi scuturi energetice pentru lupta de aproape. Când ajunseră pe sol uscat, kaadu îşi scuturară apa de pe pielea netedă, căutând cu privirea petecele de teren solid de deasupra mlaştinii, în vreme ce călăreţii îi îndemnau înainte. În curând, gunganii ajunseră la marginea smârcurilor şi începură să formeze rânduri de călăreţi ce se întindeau cât cuprindeai cu ochii.

Când primul val se îndepărtă, mlaştina bolborosi din nou şi apărură fambaa – şopârle uriaşe cu patru picioare, gâturi şi cozi lungi, şi trupuri masive, solzoase. Pe spinările late, fambaa purtau generatoarele scutului, maşinării care, prin interconectare, formau un câmp de forţă ce-i proteja pe soldaţii gungani de artileria Federaţiei. Şopârlele înaintau greoaie sub poveri, legănând gâturile dintr-o parte în alta, iar călăreţii le îmboldeau nerăbdători.

Jar Jar Binks apăru în fruntea noii sale unităţi, întrebându-se ce ar fi trebuit să facă. În principal, se gândea, trebuia să nu încurce lumea. Cu siguranţă, acesta fusese aspectul pe care i-l subliniaseră ceilalţi generali, ba chiar şi ofiţerii pe care-i avea în subordine. Boss Nass putea să creadă că numirea sa ca general în armata gungană fusese o manevră inteligentă, dar ofiţerii de carieră o găseau mai puţin amuzantă. Generalul Ceel, comandantul-şef al armatei gunganilor, mârâise acru spre Jar Jar, atunci când fusese informat de funcţia acestuia, şi-i spusese să ofere un exemplu bun soldaţilor săi şi să moară cu demnitate.

Jar Jar rămăsese în planul secund, până când începuse marşul de ieşire din mlaştină, şi abia atunci îşi asumase poziţia de comandă. Nu parcursese nici o sută de metri după ieşirea din smârcuri, când căzuse de pe kaadu. Nimeni nu se sinchisise să-l ajute să urce înapoi, aşa că acum călărea undeva în mijlocul trupelor sale.

— Asssta foarte rău, continuă el să-şi şoptească, mergând alături de ceilalţi, prin pâcla mlaştinii.

Încet, dar constant, armata gungană părăsi smârcurile şi ieşi în câmp deschis, acolo unde o aştepta deja armata Federaţiei Comerciale.

* * *

Anakin se ghemuise în nişa unei clădiri situate vizavi de hangarul principal al flotei spaţiale nabooene din Theed. Era linişte şi aici, deoarece majoritatea droizilor de luptă fusese desfăşurată pe câmp, pentru a înfrunta armata gungană, iar cei rămaşi se risipiseră în patrule prin oraş şi pe perimetrul său. În piaţeta din faţa hangarului se aflau însă tancuri şi flota nabooeană era păzită de un contingent masiv de droizi de luptă. Preluarea navelor nu avea să fie deloc simplă.

Băiatul aruncă o privire spre cei de lângă el. Îmbrăcată ca o cameristă, Padme stătea cu Eirtae lângă cei doi Jedi, aşteptând ca oamenii conduşi de Panaka să ajungă la poziţia stabilită, în capătul opus al pieţei. Sabe, regina falsă, şi cameristele purtau îmbrăcăminte de luptă, costume comode şi rezistente, cu blastere la şold. R2-D2 clipea silenţios înapoia lor, alături de douăzeci de ofiţeri, gărzi şi piloţi nabooeni, toţi înarmaţi şi gata de luptă. Lui Anakin i se părea că sunt jalnic de puţini pentru a reuşi, dar nu dispuneau de alţii.

Cel puţin Qui-Gon şi Obi-Wan reîncepuseră să-şi vorbească. În cursul marşului dinspre mlaştini, schimbaseră mai întâi câteva cuvinte, apoi comentarii reţinute, sondând terenul. Anakin îi ascultase atent, concentrat mai mult decât oricare altul la nuanţele conversaţiei lor, sesizând în inflexiunile vocilor mai multe decât spuneau cuvintele. După un timp, când vorbele astupaseră suficient din prăpastia căscată între ei şi se simţiseră din nou în largul lor, urmaseră şi zâmbete, scurte şi aproape triste, dar cu scop evident. Cei doi erau prieteni vechi şi legătura lor era ca dintre tată şi fiu. Nu doreau să piardă totul din cauza unui singur dezacord. Anakin era mulţumit în această privinţă, mai ales că dezacordul îl privea direct.

Padme reîncepuse şi ea să-i vorbească, alăturându-ise pentru câteva clipe, când se apropiau de oraş prin pădurile din estul acestuia. Zâmbetul fetei îi alungase întro clipă toate îndoielile şi teama.

— Îmi pare rău că nu ţi-am putut spune mai devreme, îşi ceruse ea scuze pentru că-şi ascunsese identitatea. Ştiu c-a fost o surpriză.

— E-n regulă, replicase băiatul ridicând viteaz din umeri.

— Cred că acum, ştiind că sunt regină, sentimentele tale s-au schimbat puţin, nu?

— Cred că da, dar e-n regulă. Atâta timp cât ţie-ţi place în continuare de mine. Pentru că mie-mi placi.

O privise plin de speranţă.

— Bineînţeles, Annie. Faptul că ţi-am spus cine sunt nu-nseamnă că sentimentele mele faţă de tine s-au schimbat. Am fost aceeaşi persoană şi înainte, indiferent că ştiai sau nu adevărul despre mine.

El se gândise o clipă.

— Da, aşa cred. Apoi se luminase la faţă: Deci cred că nici sentimentele mele faţă de tine n-ar trebui să difere deloc.

Fata se îndepărtase, zâmbindu-i larg, iar el se simţise în al nouălea cer.

Anakin se considera acum cu conştiinţa împăcată în ceea ce-i privea pe Jedi şi pe Padme, dar avea alte griji. Dacă li se va întâmpla ceva în cursul bătăliei care va urma? Dacă vreunul va fi rănit sau, mai rău... Nici măcar nu îndrăznea să-şi termine gândul. Pur şi simplu, nu avea cum să li se întâmple ceva rău. El nu va îngădui să li se întâmple ceva rău. Îngenuncheat la marginea piaţetei, aruncă o privire spre ei şi-şi promise că le va purta de grijă, indiferent ce se va întâmpla. Aceea avea să fie sarcina lui. Buzele i se strânseră hotărâte, când făcu promisiunea.

— Annie, spuse brusc Qui-Gon, aplecându-se spre el, ca şi cum i-ar fi putut citi gândurile, după ce intrăm, vreau să-ţi găseşti un loc sigur în care să te ascunzi până va trece totul.

— Bineînţeles, promise băiatul.

— Şi să rămâi acolo! Adăugă cu fermitate maestrul Jedi.

În partea opusă a piaţetei, Panaka şi grupul său ajunseseră pe poziţii, plasând tancurile şi droizii de luptă în mijlocul unui foc încrucişat. Padme scoase o baghetă luminoasă mică şi transmise semnalul aşteptat de căpitan.

În jurul lui Anakin, armele fură scoase din tocuri şi încheietori, iar piedicile fură ridicate.

Apoi luptătorii lui Panaka deschiseră focul asupra droizilor, lovindu-le trupurile metalice cu o grindină de lasere. Droizii ripostară la rândul lor, îndreptându-se spre atacatori şi depărtându-se de grupul lui Padme.

Qui-Gon se ridică în picioare.

— Ţine-te aproape, îi şopti băiatului.

O clipă mai târziu, Anakin alerga împreună cu Jedi, Padme, Eirtae, R2-D2 şi contingentul de soldaţi şi piloţi nabooeni spre uşa deschisă a hangarului.

* * *

Jar Jar stătea călare pe kaadu, după ce îşi redobândise stăpânirea de sine şi poziţia în fruntea trupei sale. Cât vedeai cu ochii, armata gungană era răspândită de-a latul câmpiei. Asemenea unor păsări, kaadu treceau prin iarba înaltă, cu capetele plecate, legănându-i pe călăreţi în ritmul pasului lor. Gunganii purtau coifuri din piele şi metal, armuri de corp cu mici scuturi circulare fixate pe şolduri, şi încărcătoare energetice cu trei armături pentru amplificarea câmpului de forţă, ce se înălţau ca nişte pene metalice dinapoia şeilor. Fambaa care transportau generatoarele fuseseră plasate la distanţe egale printre gungani, pentru asigurarea protecţiei maxime în momentul activării câmpului de forţă protector. Aidoma unor tancuri, şopârlele masive se mişcau greoi printre kaadu, animale mai iuţi, iar câmpia se cutremura la trecerea lor.

În fruntea armatei călărea generalul Ceel şi unitatea sa de comandă, urmaţi de stindardele lui Otoh Gunga şi ale celorlalte oraşe, care fâlfâiau în vârful suliţelor lungi.

Ca un talaz masiv şi rostogolitor de trupuri întunecate, armata gungană sui o colină şi se opri la semnul generalului Ceel.

Dincolo de o vale lungă şi puţin adâncă, armata Federaţiei îi aştepta pe următoarea creastă. Primul front, alcătuit din şiruri de PAM-uri şi tancuri, se întindea pe o adâncime de peste un kilometru, cu blindajele şi armele scânteind în lumina soarelui amiezii. Ridicându-se ca nişte fortificaţii printre vehiculele mai mici, se zăreau uriaşele transportoare ale Federaţiei, carcase masive plutind pe perne de aer deasupra solului; trapele boturilor bulbucate erau închise acum şi orientate spre gungani. Droizi de luptă pilotau tancurile şi PAM-urile, învelişuri metalice goale, fără chip, imune la durere, lipsite de emoţii, programate să lupte până la distrugerea finală.

Jar Jar Binks privi cu gura căscată armata droidă. Nu se zărea nici o creatură vie, nici măcar una din carne şi oase, nici măcar una care să reacţioneze la clocotul teribil al bătăliei, aşa cum urma să se întâmple cu gunganii. I se zbârlea pielea numai când se gândea ce însemna asta.

Fambaa îşi ocupaseră poziţiile, iar generalul Ceel ordonă activarea generatoarelor scutului. Turbinele uriaşe zumzăiră, înviind, şi un arc de lumină roşie ţâşni din generatorul plasat deasupra unei fambaa, coborând pe următorul, cu raza lăţindu-se şi lungindu-se până ce cuprinse întreaga armată gungană, cu toţi soldaţii şi kaadu. Culoarea luminii protectoare se schimbă din roşu în auriu şi tremură ca un miraj în deşert. Părea că armata gungană ar fi fost sub apă, înghiţită parcă de o mare luminoasă şi clară.

Armata Federaţiei testă imediat eficienţa scutului. La semnalul droidului-comandant OOM-9, care la rândul său răspundea ordinelor primite de la centrul de comandă orbital, tancurile deschiseră focul şi tunurile laser trimiseră salvă după salvă. Raze pârjolitoare loviră scutul, spărgându-se pe suprafaţa de energie fără s-o poată străpunge.

Sub acoperişul protector, gunganii aşteptau răbdători, cu armele pregătite, încrezători în puterea scutului lor. Călare pe kaadu, Jar Jar se crispă şi tremura îngrozit, murmurând rugăciuni pentru a îndepărta distrugerea care altminteri îl aştepta cu siguranţă. Artileria Federaţiei îşi continuă atacul neobosită, revărsând fulgere de energie din ţevi şi izbind scutul gunganilor. Exploziile, scânteile şi descărcările de plasmă erau orbitoare şi asurzitoare, dar gunganii rămaseră pe poziţii.