— Alternativa ar fi să prezentăm problema tribunalului...
— Nu avem timp pentru asta, îl întrerupse regina iute cu o urmă de mânie în glas. Tribunalele dezbat chiar mai mult decât Senatul. Schimbă tonul şi cuvintele ei deveniră mai tăioase: Poporul meu moare... cu fiecare zi, mor tot mai mulţi oameni. Trebuie să acţionăm rapid. Trebuie să oprim Federaţia Comercială înainte ca lucrurile să se agraveze mai mult.
Palpatine o privi sobru.
— Ca să fim realişti, înălţimea Voastră, cred că va trebui să acceptăm controlul Federaţiei Comerciale ca pe un fapt împlinit – cel puţin pentru moment.
— Aşa ceva nu pot face, senatorule, clătină încet din cap regina.
Se priviră pătrunzător în tăcere, şi Anakin, pitit după uşă, se pomeni dintr-o dată întrebându-se ce se întâmplase cu Qui-Gon.
* * *
Spre deosebire de celelalte clădiri de pe Coruscant, templul Jedi era izolat. Construit sub forma unei piramide colosale, cu mai multe turle pe ultimul nivel, Templul era situat la capătul unei promenade late, ce-l lega de turnurile mai largi şi cu muchii mai ascuţite, în care singurătatea şi meditaţia erau mai greu de găsit. În Templu locuiau cavalerii Jedi şi ucenicii lor, întregul ordin angajat în contemplarea şi studierea Forţei, în codificarea dictatelor şi stăpânirea disciplinelor ei, şi în instruirea pentru a sluji binele mai mare pe care-l întrupa.
Sala Consiliului Jedi domina o porţiune centrală a complexului. Consiliul se întrunise în sesiune cu uşile închise, dezbaterile fiind ascunse privirilor şi urechilor neavizate. În sală se aflau paisprezece persoane. Douăsprezece dintre ele – nu toate umanoide – formau Consiliul, un grup divers care fusese atras spre ordin din toate colţurile galaxiei, iar ultimii doi Jedi, audiaţii Consiliului în după-amiaza aceea, erau Qui-Gon Jinn şi Obi-Wan Kenobi.
Fotoliile ocupate de membrii Consiliului formau un arc de cerc deschis spre locul unde stăteau în picioare Qui-Gon şi Obi-Wan. Primul povestea evenimentele din ultimele săptămâni, iar al doilea îşi asculta cu atenţie maestrul, la un pas în spatele său. Sala era rotundă şi înaltă, cu plafonul sprijinit de stâlpi plasaţi între ferestrele largi, prin care se vedeau luminile oraşului. Forma ei şi dispunerea membrilor Consiliului reflectau credinţa Jedi în egalitatea şi inter-relaţia dintre toate lucrurile. În lumea Jedi, echilibrul vieţii în interiorul Forţei reprezenta calea spre înţelegere şi pace.
În timp ce vorbea, Qui-Gon studia feţele ascultătorilor săi, care-i erau bine cunoscuţi. Cei mai mulţi erau maeştri, ca şi el, Yoda şi Mace Windu având rangul cel mai mare. Toţi doisprezece erau mai docili faţă de tradiţiile ordinului Jedi decât fusese, sau decât avea să fie probabil vreodată Qui-Gon.
Qui-Gon ieşea în relief pe cercul de mozaic al platformei de pe care vorbitorii se adresau Consiliului. Silueta masivă şi vocea profundă atrăgeau atenţia celor prezenţi, iar ochii albaştri îi fixau pe fiecare pe rând, căutându-le permanent reacţiile faţă de cuvintele sale. Îl priveau cu atenţie – maiestuosul Ki-Adi-Mundi, tânărul şi frumosul Adi Gallia, Depa Billaba cel subţirel. Even Pieli, cu faţa lui crestată şi sculptată parcă în marmură, dar şi ceilalţi, fiecare atât de diferit şi de unic în aparenţă, însă având fiecare ceva esenţial de oferit în calitate de reprezentant în Consiliu.
Qui-Gon îşi aţinti din nou ochii asupra lui Mace Windu şi a lui Yoda, cei pe care trebuia să-i convingă, cei mai respectaţi şi mai puternici, care decideau practic rezultatul oricărei dezbateri.
— Concluzia mea, îşi încheie relatarea, este că pe Tatooine m-a atacat un lord Sith.
Tăcerea care urmă vorbea de la sine. Apoi, mantiile cafenii se foiră, iar trupurile şi membrele îşi schimbară poziţiile. Se schimbau priviri şi murmure neîncrezătoare.
— Un lord Sith? Repetă mârâind Mace Windu şi se aplecă înainte.
Era un bărbat puternic, cu piele neagră, ţeastă rasă, ochi pătrunzători şi chip neted, în ciuda vârstei.
— Imposibil! Izbucni iritat Ki-Adi-Mundi, fără a încerca să-şi ascundă dezaprobarea. Lorzii Sith au dispărut de o mie de ani!
Yoda se foi puţin în scaun, o prezenţă micuţă şi zbârcită prin comparaţie cu ceilalţi, mult mai mari. Ochii lui ca nişte fante semănau cu ai unei pantere-de-nisip şi faţa cutată se întoarse gânditoare spre Qui-Gon.
— Ameninţată Republica este, dacă lorzii Sith implicaţi sunt, rosti cu voce scrâşnitoare, dar blândă.
Ceilalţi reîncepură să murmure. Qui-Gon nu spuse nimic, ci se mulţumi să-i aştepte să se liniştească. Crezuseră că lorzii Sith fuseseră distruşi. Crezuseră că fuseseră împinşi la pierzanie de propria lor pasiune pentru putere. Îl simţi pe Obi-Wan foindu-se de pe un picior pe altul, abţinându-se cu greu să rămână tăcut.
Mace Windu se lăsă greoi pe spate, încruntându-şi fruntea puternică.
— Este greu de acceptat aşa ceva, Qui-Gon. Nu înţeleg cum s-ar fi putut întoarce lorzii Sith, fără ca noi să fi aflat.
— Greu de văzut partea întunecată este, fornăi încetişor Yoda. Descoperim cine asasinul este, noi acum trebuie.
— Poate că se va arăta din nou, sugeră Ki-Adi-Mundi înclinând din cap spre Qui-Gon.
— Da, fu de acord Mace Windu. Atacul a avut un scop, asta-i clar, iar ţinta era regina Amidala. Deoarece a eşuat, este posibil să încerce din nou.
Yoda ridică un braţ descărnat, arătând spre Qui-Gon.
— Cu regina de Naboo tu să rămâi trebuie, Qui-Gon. S-o aperi, tu trebuie.
Ceilalţi murmurară aprobator, subliniind încrederea pe care o aveau în judecata lui Yoda. Qui-Gon nu spuse nimic.
— Vom utiliza toate resursele pentru a dezvălui misterul şi a descoperi identitatea atacatorului tău, încheie Mace Windu şi ridică un braţ în semn de rămas bun. Forţa fie cu tine, Qui-Gon Jinn!
— Forţa fie cu tine, repetă Yoda.
Obi-Wan se întoarse să plece. Se opri, când observă că Qui-Gon nu-l însoţea, ci rămăsese în faţa Consiliului.
Tânărul îşi reţinu răsuflarea, ştiind ce avea să urmeze.
Yoda înclină capul întrebător.
— Încă mai ai tu de spus, Qui-Gon Jinn?
— Cu permisiunea voastră, maestre, replică Qui-Gon cu o privire hotărâtă. Am descoperit o vergenţă a Forţei.
Ochii lui Yoda se dilatară puţin.
— O vergenţă, tu spui?
— Localizată în jurul unei persoane? Întrebă rapid Mace Windu.
Qui-Gon încuviinţă din cap.
