— Regina a dispărut şi poporul tău moare de foame!
Bibble rămase ferm pe poziţie.
— Nabooenii nu se vor lăsa intimidaţi, nici chiar dacă vor plăti vieţi nevinovate...
— Poate c-ar trebui să-ţi fie teamă pentru viaţa ta, guvernatorule! Îl întrerupse tăios Gunray. Sunt şanse mari ca tu să mori înaintea poporului tău! Tremura de furie şi dintr-o dată ajunse la capătul răbdării. De ajuns! Explodă el. Luaţi-l de aici!
Droizii se mişcară rapid, înconjurându-l pe Bibble şi separându-l de compatrioţii lui.
— Invazia asta nu vă va aduce nimic! Strigă peste umăr guvernatorul, pe când era scos din încăpere. Suntem o democraţie! Poporul a ales, vicerege! Nu va trăi sub jugul tiraniei...
Restul spuselor sale se pierdu, în timp ce Bibble dispărea prin uşa din spatele sălii. Oficialităţile nabooene îl urmară, tăcute şi abătute.
Neimoidianul se uită o clipă după ei, apoi îşi întoarse atenţia asupra lui OOM-9, comandantul droizilor de luptă, care se apropiase cu chip metalic inexpresiv.
— Trupele sunt pe poziţie şi se pregătesc să cerceteze mlaştinile, în căutarea presupuselor oraşe submarine, raportă acesta cu voce inflexibilă. Nu peste mult timp, vor fi scoase la iveală.
Gunray aprobă din cap şi-l concedie printr-un gest al mâinii. Nu acorda nici o importanţă sălbaticilor care ocupau mlaştinile. Aveau să fie zdrobiţi în scurt timp. Din toate punctele de vedere, planeta se afla acum sub controlul lui.
Se lăsă pe spate în mecanoscaun şi simţi că începea să-i revină calmul. Nu mai rămânea decât ca lorzii Sith să i-o aducă pe regină. Cu siguranţă, ei nu vor întâmpina nici o greutate în această privinţă.
Oricum, ştia că nu va fi pe deplin fericit decât după ce toată tărăşenia se va fi sfârşit.
* * *
La bordul transportorului regal, Anakin tremura întrun colţ al cabinei centrale, încercând să-şi dea seama ce ar fi trebuit să facă pentru a se încălzi. Toţi ceilalţi dormeau, şi el însuşi adormise, dar numai pentru scurt timp, fiind tulburat de vise. Se trezise înconjurat de linişte şi nu reuşise să se clintească, paralizat de ceva mai mult decât de o simplă răceală.
Jar Jar dormea în partea cealaltă a cabinei, lungit într-un scaun, cu capul pe spate, sforăind puternic. Nimic nu-l împiedica pe gungan să doarmă, sau să mănânce. Băiatul zâmbi uşor. R2-D2 rămăsese în apropiere, în poziţie de drepţi, tăcut, doar cu ledurile clipindu-i încetişor.
Anakin privi în beznă, silindu-se să se mişte, să iasă din inerţia care-l cuprinsese. Visele însă continuau să-l obsedeze. Se trezise gândindu-se la mama şi la casa lui, şi totul i se prăbuşise în interior; îi era atât de dor de Shmi! Crezuse că va fi mai bine când va fi departe, dar nu se întâmplase aşa. Totul îi aducea aminte de mamă şi, dacă încercă să închidă ochii pentru a-şi alunga amintirile, când îi redeschidea, faţa ei îl aştepta, suspendată în întunericul gândurilor sale, neliniştită şi obosită.
Lacrimi nechemate îi umplură ochii. Poate că făcuse o greşeală, plecând. Poate c-ar fi trebuit să se întoarcă acasă. Atât însă că acum nu mai putea. Poate că nu va mai ajunge niciodată acasă.
O siluetă subţire pătrunse în cabină şi lumina unui videcran dezvălui faţa blândă a lui Padme. Nemişcată, cioplită parcă în piatră, fata apăsă un buton şi porni înregistrarea transmisiei lui Bibble către regina Amidala, în care guvernatorul îi cerea să revină acasă, să-şi salveze poporul de la înfometare, să-l ajute acum, când era în pericol. Urmări înregistrarea până la sfârşit, apoi o opri şi rămase privind în gol, cu capul plecat.
Ce făcea oare acolo?
Brusc, Padme păru să-l simtă mişcându-se pe Anakin şi se întoarse rapid spre locul unde era ghemuit. Când se apropie şi îngenunche lângă el, băiatul observă că faţa ei frumoasă părea obosită şi plină de griji. Se încordă, străduindu-se din răsputeri să se oprească din plâns, dar nu reuşi să-şi ascundă nici lacrimile şi nici tremuratul.
— Nu te simţi bine, Annie? Îl întrebă ea încet.
— E foarte frig, reuşi el să şoptească.
Padme zâmbi, îşi scoase jacheta groasă şi i-o puse pe umeri, învelindu-l bine.
— Vii de pe o planetă călduroasă, Annie. În spaţiu, este frig.
Anakin încuviinţă din cap, strângându-şi jacheta pe lângă trup.
Se şterse la ochi, apoi spuse:
— Pari tristă.
— Regina este îngrijorată, răspunse fata. Poporul ei suferă, moare. Trebuie să convingă Senatul să intervină, altminteri... Lăsă fraza neterminată. Nu sunt sigură ce se va întâmpla, rosti într-un târziu cu glas distant, desprinzându-şi ochii de ai lui şi aţintindu-i în depărtare.
— Nici eu nu ştiu ce se va întâmpla cu mine, recunoscu Anakin îngrijorat. Nu ştiu dacă voi mai vedea vreodată...
Se opri, cu gâtul uscat, şi cuvintele se destrămară. Inspiră adânc, se încruntă şi strecură mâna în buzunar.
— Uite! L-am făcut să-ţi aducă aminte de mine. L-am sculptat într-o bucată de japor. Ia-l! Îţi va aduce noroc.
Îi întinse un pandantiv complicat, sculptat în lemn. Padme îl examină o clipă, cu faţa ascunsă de umbre, apoi îl puse la gât.
— Este foarte frumos. Dar nu voi avea nevoie de el, ca să-mi aduc aminte de tine. Îşi ridică faţa redevenită zâmbitoare. Cum mi-aş putea uita viitorul soţ? Gânditoare, privi din nou pandantivul, atingându-l cu degetele. Multe lucruri se vor schimba când vom ajunge pe Coruscant, Annie, dar nu şi grija mea faţă de tine.
Băiatul aprobă din cap, înghiţindu-şi nodul din gât.
— Ştiu. Nici eu nu voi înceta să mă gândesc la tine. Doar că-mi este...
Vocea i se frânse şi lacrimile îi izbucniră iarăşi din ochi.
— Îţi este dor de mama ta, încheie ea.
Anakin încuviinţă tăcut, ştergându-şi ochii, incapabil să scoată vreun cuvânt, iar Padme Naberrie îl strânse puternic la piept.
16.
Cu mult înainte să se fi apropiat suficient de Coruscant, orice călător spaţial putea spune că planeta diferea mult faţă de altele. Veteranii experimentaţi erau întotdeauna surprinşi de modul straniu în care o vedeau din spaţiu; Coruscantul nu reflecta nuanţele azurii sau albe ale planetelor încă acoperite de vegetaţie, ci un straniu luciu argintiu, care sugera răsfrângerea luminii solare pe o suprafaţă metalică.
