Merseră mult timp prin mlaştină, mai întâi ocolind lacul, apoi afundându-se într-o pădure de arbori masivi şi ierburi înalte, urmând o potecă aflată imediat sub suprafaţa apei, care făcea legătura între mai multe moviliţe. Undeva în depărtare, PAM-urile Federaţiei Comerciale zumzăiau şi ţiuiau în căutarea fugarilor din transportorul care fusese descoperit. Jar Jar privi temător spre locul de unde venea zgomotul, continuându-şi însă drumul prin mlaştină, fără să încetinească.

În cele din urmă, ajunseră într-un luminiş de ierburi şi arbori cu rădăcini atât de groase şi încâlcite, încât formau un baraj aparent impenetrabil. Jar Jar se opri, adulmecă gânditor aerul, apoi încuviinţă.

— Assscultaţi!

Înălţă capul şi scoase din cioc un ciripit straniu, care răsună lugubru în tăcerea din jur. Toţi aşteptară, scotocind cu ochii prin întunericul ceţos.

Brusc, din pâcle apărură căpitanul Tarpals şi o patrulă de gungani călări pe kaadu, înarmaţi cu electropoli şi suliţe energetice.

— Ssalut, căpitan Tarpalss, vorbi Jar Jar bucuros.

— Binks! Exclamă gunganul neîncrezător. Nusa din

nou!

— Noisa venit văzut Boss, ridică din umeri nonşalant Jar Jar.

Tarpals dădu ochii peste cap.

— Încurcat-o tu acum. Binks. Încurcat-o toţi, poate.

Grupul fu înconjurat din toate părţile şi escortat de gunganii călări. Tarpals îi conduse şi mai adânc în mlaştină. Coroanele copacilor se îndesiră atât de mult, încât soarele şi cerul dispărură aproape complet, începură să apară fragmente de statui, faţade de piatră năruite şi socluri fărâmiţate, pe jumătate afundate în smârcuri. Lianele îşi croiseră drum printre rămăşiţe, coborând de pe ramurile care se împletiseră şi formau imense pânze de păianjen vegetale.

Trecând printr-un lăstăriş de ierburi înalte, ajunseră într-un luminiş plin cu refugiaţi gungani – bărbaţi, femei şi copii de toate vârstele, adunaţi pe o ridicătură largă şi având înjur bunurile pe care le putuseră salva. Tarpals îi conduse pe nou-veniţi pe lângă refugiaţi, spre ruinele unui fost templu pe care mlaştina le înghiţise treptat. Doar platformele şi scările rămăseseră intacte, coloanele şi plafoanele prăbuşindu-se deja de mult. Capetele şi membrele masive ale statuilor din piatră ieşeau din apă – degete care strângeau arme şi ochi ce priveau în spaţiu fără să vadă.

Din capătul opus al ruinelor, Boss Nass apăru greoi din umbre, însoţit de câţiva membri ai Consiliului gungan, şi se opri pe un cap de piatră acoperit parţial de smârc. Amidala şi alaiul ei parcurseră o reţea de poteci şi insuliţe, oprindu-se la o distanţă de unde puteau comunica prin strigăte.

— Jar Jar Binks, tusa de ce întorss? Mârâi furios Boss Nass. Tusa trebuia duci sstrăini şi nusa întorci! Tu caca acum. Îşi roti capul cărnos. Tusa aduss cine loc ssfânt gungan?

Regina păşi imediat înainte, ridicându-şi faţa albă.

— Sunt Amidala, regina nabooenilor.

— Nabooeni! Tună Boss Nass. Noisa nusa place nabooeni! Voisa aduss mecanisssi. Eisa alungat cassse noisa! Noisa fugim! Ridică braţul masiv şi o arătă pe regină: Voisa toţi bombe. Voisa toţi muriţi, poate.

Anakin observă că fuseseră complet înconjuraţi de gungani; unii călări pe kaadu, alţii pe jos, dar toţi înarmaţi cu electropoli, suliţele energetice, şi un fel de dispozitive de aruncare. Panaka şi gărzile nabooene priveau nervoşi înjur, cu mâinile apropiindu-se de blastere. Cei doi Jedi le flancau pe regină şi pe cameriste, dar braţele lor rămăseseră liniştite pe lângă corp.

— Dorim o alianţă cu voi, încercă Amidala din nou.

— Noisa nusa nimic cu nabooeni! Urlă Boss Nass mâniat.

Dintr-o dată, Padme se desprinse de ceilalţi şi păşi în faţa reginei.

— Te-ai descurcat bine, Sabe, dar acum a sosit rândul meu, spuse ea încet şi se întoarse cu faţa spre Boss Nass.

— Asssta cine? Întrebă conducătorul gungan.

Lângă Anakin, R2-D2 emise un bip încetişor de recunoaştere. Droidul înţelesese primul. Padme îşi îndreptă spinarea.

— Eu sunt regina Amidala, anunţă cu voce puternică şi clară. Sabe, bodyguardul meu loial, îmi serveşte uneori ca sosie. Îmi pare rău pentru că v-am amăgit dar, în condiţiile date, sunt sigur că veţi înţelege.

Se întoarse către Jedi, privindu-l o clipă şi pe Anakin. — Domnilor, îmi cer iertare că v-am indus în eroare.

Reveni apoi iute spre Boss Nass, care se încrunta suspicios, neînţelegând în mod evident ce se întâmplă.

— Deşi popoarele noastre nu s-au înţeles mereu, continuă ea îndulcindu-şi vocea, am trăit întotdeauna în pace. Până acum. Federaţia Comercială, cu tancurile şi cu ―mecanisssii‖ ei, a distrus tot ce am construit noi cu trudă. Gunganii se ascund, iar nabooenii au fost închişi în lagăre. Dacă nu acţionăm rapid, toate valorile noastre vor fi pierdute pe vecie.

Îşi împreună mâinile şi le întinse în faţă.

— Vă cer să ne ajutaţi, înălţimea Voastră.

Se opri. Apoi continuă:

— Ba nu, vă implor.

Se lăsă brusc într-un genunchi în faţa liderului uimit al gunganilor. Printre nabooeni se auzi un murmur de surprindere.

— Suntem servitorii voştri umili, Înălţimea Voastră, rosti Padme apăsat astfel încât să audă toată lumea. Soarta noastră este în mâinile voastre. Vă implorăm să ne ajutaţi.

Făcu un semn şi, unul câte unul, toţi cei care o însoţeau se lăsară în genunchi – cameristele, Panaka, piloţii şi gărzile nabooene. Anakin şi cei doi Jedi fură ultimii care o imitară. Cu colţul ochiului, Anakin îl văzu pe Jar Jar rămas în picioare în mijlocul lor, privind în jur uimit şi şocat.

Pentru o clipă, nimeni nu scoase un cuvânt. Apoi un hohot de râs, lent şi gros, se înălţă din gâtul lui Boss Nass.

— Ho, ho, ho! Eusa plac asssta! Asssta bun. Voisa nusa credeţi mai buni ca gungani. Se apropie, întinzând o mână: Voisa ridicaţi, regina Amidala. Voisa vorbit cu mine, da? Noisa poate prieteni!

* * *

Holograma lordului Sith apăru într-un tremur de mantii şi umbre, în timp ce ucenicul său şi neimoidienii străbăteau încet coridorul care lega sala tronului de piaţă.

— Am trimis patrule, îşi încheie Gunray raportul către figura sinistră din hologramă. Le-am localizat deja nava în mlaştină. Nu va dura mult până îi vom prinde, lordul meu.

Darth Sidious tăcea şi, pentru o clipă, Gunray se temu că nu fusese auzit.

— Mişcarea reginei este neaşteptată, vorbi în cele din urmă lordul Sith cu o voce atât de joasă încât abia putea fi auzită. Este prea agresivă. Lord Maul, ai grijă!

— Da, maestre, mârâi încet celălalt Sith, licărind din ochii galbeni.

— Ai răbdare, toarse Darth Sidious, cu capul plecat în umbra glugii şi cu mâinile ascunse în faldurile mantiei negre. Lasă-i pe ei să facă prima mişcare.

În tăcere, Darth Maul şi neimoidienii îşi continuară drumul, iar holograma dispăru lent.

* * *

Boss Nass era la fel de schimbător pe cât era de gras, iar modificarea atitudinii sale faţă de nabooeni fusese radicală. După ce decisese că regina nu i se considera superioară, că era sinceră atunci când solicita ajutorul gunganilor, îşi schimbase iute poziţia. Desigur, era important şi faptul că amândurora le displăceau în aceeaşi măsură droizii de luptă. Poate că se grăbise atunci când considerase că ―mecanisssii‖ nu-i vor găsi pe gungani în mlaştini. Otoh Gunga fusese atacată în zori, cu două zile în urmă, şi locuitorii fuseseră alungaţi din casele lor. Boss Nass nu intenţiona să stea cu mâinile în sân în această privinţă. Dacă se putea concepe un plan pentru alungarea invadatorilor, atunci armata gungană avea să facă totul ca să dea o mână de ajutor.

Îi scoase pe Amidala şi pe însoţitorii ei din mlaştină şi-i duse la marginea câmpiilor din sudul Theedului. Orice atac urma să fie lansat de aici, iar regina venise la gungani având deja în minte un plan specific.

Primul pas în planul acela implica trimiterea căpitanului Panaka într-o misiune de recunoaştere în oraş.