Acum însă îi plăcea atât de mult încât nu numai că uita cu totul că e învăţător, dar încerca să-i facă pe băieţi să uite şi ei că sunt flăcăi liberi, care trăiesc în satul lor cum le place.
61
Când Nilă ajunse în curtea şcolii, premilitarii erau strânşi de mult în coloană de marş şi se făcea apelul. Pe drum se mai vedea încă câte un flăcău alergând să ajungă mai repede, să nu fie pus lipsă.
- Hai mai repede, mă boierilor! strigă Toderici, de pe treptele şcolii. Parc-aţi fi domnişoare, fir-ar al dracului! Eu cum mă scol şi vin înaintea la toţi?...
Pleaşcă Ilie! j
- Prezent! /
- Pacic Ilie!
- Prezent!
- Panaite Dumitru!
- Lipsă.
- Ce e, mă, cu Panaite ăsta? Şi duminica trecută văd că a lipsit.
- Stă lângă mine, dom'le comandant, zise un flăcău din capul coloanei.
Zice că nu vrea să mai vie, îşi bagă... în ea de premilitară.
- Pavel Vasile! strigă Toderici înfuriat.
- Prezent!
- Pielelungă Constantin!
- Prezent!
- O să-l bag eu la puşcărie... pe mă-sa de bandit! strigă Toderici, schimonosindu-se la faţă. Paliu Inochentie!
- Lipsă!
- Ce e cu Inochentie?! întrebă Toderici, spunându-i pe numele de flăcău celui care lipsea, parcă l-ar fi cunoscut cine e. Cine stă lângă el?
- Eu, domnule comandant, zise un glas. N-a vrut să vie, 'cea că el e ostenit de la sapă, 'cea că ce, l-a câştigat statul la belciuge?
- Belciugele mă-sii! strigă Toderici, frământându-şi carnetul în mâini.
Parcă pe mine m-a prins statul de bogdaproste... pe mă-sa de Inochentie...
Dar când te cheamă ţara la datorie, trebuie să te duci că dacă nu, te ia mama dracului... Că d-aia ţara asta a rămas o ţară de mameluci, pentru că
Inochentie al meu îi dă cu belciugele.
- 'Cea că dumneavoastră aveţi leafă, domnule comandant, zise acelaşi glas. „Ii convine Iu' domnu Toderici, că are leafă", aşa zicea.
- O să ia şi el leafă... pe mă-sa de Inochentie! strigă iarăşi Toderici cu capul în carnet. La puşcărie, la Turnu, are să stea acolo şi are să primească
leafă.
Nu se ştie cum se învăţaseră flăcăii să fie înjuraţi şi ameninţaţi cu puşcăria. învăţătorul făcea acest lucru ca şi când nu el ar fi venit cu aceste obiceiuri în sat.
- Pielelungă Ilie! continuă el.
- Lipsă!
62
- Ce e cu frate-tău, mă, el de ce n-a venit? întrebă Toderici, căutându-l cu privirea pe celălalt Pielelungă.
- A venit la ziuă de pe linie, s-a culcat şi dimineaţa n-a vrut să se scoale.
Când l-am îţânat să se scoale, a dat cu picioru în mine...
- Spune-i că o să-i dau eu câteva picioare într-o zi, c-o să se pomenească tocmai... ştie el unde! Palici! Polin!
- Lipsă!
• - Prisăcaru Vasile!
- Prezent!
- Raţă Ion!
