Şi tot aşa,
An după an,
Vom fi la fel...
Până când, într-o bună zi,
De ziua ta,
Nu vom mai fi
Decât un simplu titlu de roman...
Eu voi fi poate-acelaşi cuc
Din bătrânescul ceas de nuc,
Ce-ţi va cânta:
„Brigitta mea,
Azi, 8 octombrie,-i ziua ta!”...
Iar tu ―
Tu, care-ai fost cândva
Brigitta mea ―
Ca un portret de Don Francisco de Goya,
Vei sta-n perete... nemişcată,
Surâzătoare,
Mută
Şi fardată...
Şi-n ziua aceea,
Ziua ta,
Va fi, vai!... ziua altora!...
RÂNDURI PENTRU MI-TZU-KO
Zi cu soare,
După ploaie!...
În odaia mea ― odaie
Albă,
Veselă
Şi mică,
Cu parfum de levanţică ―
Braţele noastre se-ndoaie
Ca patru raze de soare ―
Patru suliţi paralele,
Ce pătrund printre perdele
Înfigându-şi în covoare
Vârfurile lor rebele!...
Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko,
Că-n grădină nu mai plouă
Şi-n odaia mea cea mică,
Cu parfum de levănţică,
Nu te mai mira de ce ―
În rochiţa ta cea nouă ―
Pari a fi raza de soare
Ce-mi dădu buzna-n odaie,
Dornică de-o sărutare
După ploaie!...
Şterge-ţi ochii...
Nu mai plânge...
Mi-Tzu-Ko, tu nu ghiceşti
