Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...
Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut ―
Cum aş fi vrut ―
Am început să plâng cu-adevărat!...
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea ―
Era doar vechea ei fotografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...
Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea!...
RÂNDURI PENTRU BRIGITTA
De ziua ta,
Deşi nu te-am uitat,
Nu ţi-am urat nimic din ce-ţi uram
În cei trei ani de facultate,
Când ne iubeam
Cu-adevărat...
Nici „La mulţi ani cu sănătate”...
Nici doctoratul în filosofie ―
Un fel de loz câştigător la loterie...
Nici limpezimea minţii lui Socrate ―
Bătrânul filosof, privit numai din spate...
Şi nici măcar un nou amant,
Căci bietul Emmanuel Kant,
De când cu tine-şi încurcase
„Imperativul categoric”,
Sărmanul om de geniu, se desfilosofase,
De gradul unui sentiment pur anatomic!...
Nu ţi-am urat, după cum vezi,
Nimic din ce-ai putut să crezi
Că-ţi va ura
De ziua ta
Un fost coleg de bancă, pe care l-ai iubit
Atât cât ţine flacăra unui chibrit...
În schimb,
În lipsă de-altceva,
De ziua ta,
Îţi fac cadou inima mea ―
Un lacăt vechi, stricat şi fără cheie
Cu care, însă, tu ―
Cea mai sintetică femeie ―
Te vei putea-ncuia, chiar fără voie,
Într-un poem postum de Edgar Poe ―
Al cărui nume-adevărat e „Edgar Po”
Ca şi cum l-ai citi, numai până la... „o”!...
