Dar azi-noapte gluma unui tipograf
Mica mea poemă-n proză
Mi-a făcut-o... praf!...
Şi...pe „banca verde unde doarme ploaia”,
Ca-ntr-o poezie de Henri Bataille,
Mi-am culcat azi-noapte pentru prima oară
Vechiul guturai
Şi surpriza nouă
C-aş putea dormi şi-afară,
Chiar când plouă,
Fără să regret nimic...
Nici fresca de mozaic
Ce-i împodobea odaia ―
Balamuc de voluptate
Şi păcate
Perimate, ―
Nici gura femeii care mă iubea
Şi mă deştepta
Cu aceleaşi buze roşii, de lalea,
Răsărite peste noapte, printre perne,
Din sofa!...
Vai de mine!...
Vai de ea!...
Vai de manuscrisul meu neterminat,
Fără „bun de imprimat”...
Vai de buzele ei roşii,
Sărutate-n vis doar de cocoşii
Iadului ―
Suspect refren,
Din Marşul funebru de Chopin...
Cut-cu-ri-gu! ding... dong... ding...
Lumânările de ceară din odaia ei se sting,
Iar pe „banca verde”, unde dorm cu ploaia
Cântă cucuvaia!...
ROMANŢĂ RETROSPECTIVĂ
lui Teodorescu-Branişte
De ce-o iubeam?
Nu ştiu ― fiindcă pe-atunci n-aveam
Decât vreo douăzeci de ani!...
Ştiu doar că roşcovana cu părul ondulat,
Care dansa-ntr-un cabaret,
Când a aflat că sunt poet
Şi-a mai ghicit că sunt şi-amorezat
De ea
Nu mi-a cerut ― ca alte dansatoare ―
Bani
Şi m-a rugat doar să-i dedic
Un madrigal...
Şi altceva
Nimic!...