Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti...
Să nu te mişti...
Şi dacă ne iubeşti ―
O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat ―
Aşteaptă-ne la fel încă un an...
Un an măcar...
Atât...
Un singur an...
Iubire, bibelou de porţelan!...
STROFE PENTRU
MINE SINGUR
(1930)
REGĂSIRE POSTUMĂ
lui Liviu Rebreanu
Cohorta amintirilor rebele
A poposit în faţa casei mele ―
Şi-n poarta casei mele a bătut
Un tânăr blond, cu suliţă şi scut...
De teama amintirilor rebele
M-am hotărât să mă cobor în mine ―
Să-l regăsesc pe cel ce-am vrut să fiu
Şi mortul să-ntregească pe cel viu!...
Şi-am coborât...
Dar m-am găsit străin
Ca-ntr-un cavou de templu bizantin
Cu funerare vase de argilă
Şi zidurile umede şi pline
De sfinte şi fecioare bizantine,
Ce mă priveau cu dragoste şi milă
Cum mă cobor tot mai adânc în mine,
Tot mai străin de cel ce-am vrut să fiu...
Pe lespezile umede, sfinţite
De lacrimile plânse pentru mine,
Sandalele-mi profane răsunau
Ca nişte sărutări înăbuşite
Şi frescurile, mute, suspinau
Ca-n clipa despărţirilor grăbite ―
Şi frescurile mute, bizantine,
