"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » ,,Om bogat, om sărac'' de Irwin Shaw 🌸🌸

Add to favorite ,,Om bogat, om sărac'' de Irwin Shaw 🌸🌸

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Thomas se uită după el şi observă că fratele său îşi păstrase mersul alunecător, caracteristic, pe care i-l cunoştea atît de bine. Îşi descheie gulerul şi îşi lărgi cravata. Era începutul lui octombrie, 447

totuşi domnea o căldură înăbuşitoare, umedă, îmbibată de smog şi miros de benzină arsă. Uitase clima newyorkeză şi se mira cum de putea trăi lumea în această atmosferă.

Cinci minute mai tîrziu Rudolph sosi într-un Buick albastru cu două locuri. Thomas aruncă

valiza în spate şi se urcă lîngă şofer. Maşina era prevăzută cu aparat de aer condiţionat şi Thomas răsuflă uşurat. Rudolph conducea cu viteză, strict legală, iar Thomas îşi aminti de acea călătorie cu peripeţii, cînd fuseseră opriţi de maşina poliţiei în timp ce se grabeau să ajungă mai repede la căpătîiul mamei lor aflată pe patul de moarte, de sticla de bourbon şi de pistolul Smith & Wesson pitit sub scaunul pe care şedea. Vremurile se schimbaseră, în bine.

— Ei? exclamă nerăbdător Thomas.

— Am dat de Schultz, răspunse Rudolph. Asta a fost cînd ţi-am trimis telegrama. Mi-a spus că nu mai arde, că toţi sînt morţi sau la puşcărie. N-am cerut să-mi dea amănunte.

— Despre Teresa şi băiat ce ţi-a spus?

Rudolph începu să-şi facă de lucru la butoanele aparatului de aer condiţionat, cu sprîncenele încruntate.

— Păi nu ştiu cum să încep, zise el în cele din urmă.

— Ei, haide, sînt un tip destul de călit ca să rezist la lovituri neprevăzute, zise Thomas.

— Schultz nu ştia unde pot fi găsiţi soţia şi fiul tău. Spunea însă ca a dat peste poza ei, în două rînduri, prin ziare.

— La ce dracu? Zăpăcit, cîteva clipe, Thomas crezu că nebuna izbutise în cele din urmă să-şi facă o situaţie în lumea scenei sau în vreun club de noapte.

— A fost arestată într-un bar în timp ce acosta barbaţi. Îmi pare rau, Tom, că eu sînt cel care trebuie să-ţi dea asemenea veşti proaste, se scuză stînjenit Rudolph.

— Las-o baltă! zise cu grosolănie Thomas. Îmi închipuiam.

— Schultz spunea că ea şi-a schimbat numele, totuşi a recunoscut-o. Iar eu am verificat şi m-am convins că ea a fost. Poliţia mi-a dat adresa ei, îl informă Rudolph.

— Dacă voi fi în stare să-i plătesc preţul pe care îl pretinde, poate că o regulez şi eu, zise cu cinism Thomas. Poate că între timp şi-a îmbunătăţit tehnica! Observă expresia de suferinţă ce se aşternuse pe chipul fratelui, dar puţin îi păsa: nu traversase oceanul pentru a face politeţuri. Dar despre copil ce ştii?

— Este intern la o şcoală militară, la Poughkeepsie. Despre asta am aflat de-abia în urmă cu două zile, răspunse Rudolph.

— Cristoase! Şcoală militară! Oare ofiţerii se dau la ea în timpul manevrelor? Rudolph conducea fără să vorbească, pentru a-i lăsa timp fratelui său să-şi ogoiască durerea şi amărăciunea.

Chiar asta voiam, să-mi văd băiatul soldat, zise din nou Thomas. Cum ai reuşit să afli toate veştile astea minunate?

— Am apelat la un detectiv particular.

— A vorbit cu căţeaua?

— Nu.

— Deci nimeni nu ştie că m-am întors.

— Nimeni, confirmă Rudolph. Am mai făcut ceva şi sper că n-ai să te superi.

— Ce?

448

— Am consultat un avocat prieten căruia i-am povestit cazul fără să menţionez nume. M-a asigurat că poţi divorţa şi obţine fără probleme tutela asupra băiatului. Datorită celor două

condamnări suferite de ea.

— Nădăjduiesc că au închis-o şi au aruncat cheia de la uşă.

— Doar o noapte de fiecare dată. Şi amendă.

— În oraşul ăsta poate fi angajat vreun avocat priceput, nu? Îşi aduse aminte că el însuşi fusese întemniţat, cîndva, la Elysium. Acum erau doi în familie care ştiau ce-i aceea o puşcărie.

— Ascultă, zise Rudolph, diseară trebuie să fiu la Whitby şi, dacă vrei, poţi să vii cu mine.

Sau rămîi aici, în apartamentul meu care-i neocupat. O femeie vine în fiecare dimineaţă şi face curăţenie.

— Mulţumesc. Rămîn în apartament. Vreau să discut mîine dimineaţă cu avocatul despre care mi-ai vorbit. Poţi aranja o întrevedere?

— Da.

— Ai adresa ei şi numele şcolii unde învaţă băiatul, nu?

— Da.

— Asta-i tot ce îmi trebuie, zise Thomas.

— Cît timp crezi că ai să rămîi la New York?

— Doar atîta cît să obţin divorţul, să-mi iau băiatul şi să plecăm la Antibes.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com