Rudolph nu le spuse decît că Jean rămăsese în pat din cauza unei migrene rebele şi că el îi va duce un pahar cu suc de portocale, după ce vor fi terminat micul dejun.
Se aşezaseră deja cu toţii în jurul mesei cînd apăru Gretchen.
— Sfinte Dumnezeule! Ce ai păţit, Tom? exclamă şi ea.
— Dragă, uite, tocmai eram nerăbdător să mă întrebe cineva. Şi Thomas le povesti cum se încăierase cu un beţiv în faţă la Le Cameo. Doar că, încheie el vesel, individul nu era chiar atît de beat.
— O, Tom, zise Gretchen, cu oarecare dezgust, credeam că te-ai lăsat de asemenea deprinderi.
— Şi eu credeam, dar individul n-a fost de aceeaşi părere, replică Thomas.
— Ai fost şi tu acolo, Kate? întrebă Gretchen pe un ton acuzator.
— Eu dormeam. S-a furişat din cameră fără să-l simt. Ştii cum sînt bărbaţii, răspunse placid Kate.
— E o ruşine! Oameni în toată firea să se bată! zise Gretchen în concluzie.
— Sînt de aceeaşi părere, dragă, o susţinu Thomas. Acum haide să ne vedem de micul dejun, da?
V
Mai tîrziu, în aceeaşi dimineaţă, Thomas şi Rudolph rămăseseră singuri pe puntea de la proră. Gretchen şi Kate plecaseră după cumpărături în oraş şi o luaseră şi pe Enid cu ele, iar Dwyer şi Wesley coborâseră din nou în mare cu măştile, ca să cerceteze încă o dată avaria de la elice.
— Jean mi-a povestit tot ce s-a întîmplat, zise Rudolph. Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc, Tom.
— Las-o baltă, Rudy. N-am făcut cine ştie ce, minimaliză Thomas. Probabil că lui Jean, fată fină şi binecrescută, toată întîmplarea i s-a părut mai rea decît a fost în realitate.
— După ce s-a băut ieri toată ziua, vorbi Rudolph cu amărăciune, seara n-am avut de lucru şi ne-am apucat, eu şi Gretchen, să bem din nou. Asta a fost picătura care a făcut să se reverse paharul. N-a rezistat, iar un alcoolic poate fi teribil de viclean! Nu ştiu cum a fost în stare să se scoale din pat de lîngă mine, să se îmbrace şi să părăsească nava fără ca să mă trezească. Clătină
capul. Pînă atunci se comportase aşa de bine, încît mi-am zis că nu era nici o primejdie. Dar, după
ce bea un pahar sau două, nu mai ştie ce face, nu mai e aceeaşi fată. Să nu crezi că atunci cînd e în stare normală umblă prin baruri la miezul nopţii ca să agaţe bărbaţi.
— Sigur că nu, Rudy.
— Mi-a spus... mi-a spus: un tînăr politicos şi manierat, pe care l-a întîlnit pe chei, i-a spus că avea maşina în apropiere, că ştia un bar drăguţ la Cannes care era deschis toată noaptea şi că, dacă vroia să-l însoţească, o aduce înapoi cînd doreşte ea...
— Un tip politicos şi manierat, repetă Thomas, iar gîndul îi fugi către Danovic, aşa cum îl lăsaseră acolo în beci, zăcînd pe podeaua de ciment cu coada ciocanului înfiptă în gura sfărîmată.
Rîse uşor. Îţi garantez că în dimineaţa asta nu mai e nici politicos şi nici manierat.
— Iar cînd au intrat în barul acela, o bombă cu streap- teasel... Dumnezeule! Nu mi-o pot închipui pe Jean într-un asemenea local! Atunci individul a pretins că e prea mare gălăgie la bar şi i-502
a propus să meargă jos, la subsol, unde se află un club micuţ, cochet, a pretins el. Rudolph clătină
capul cu disperare. Restul îl ştii şi tu.
— Nu te mai chinui, Rudy, te rog.
Lui Thomas i se făcu milă de fratele său.
— De ce nu m-ai trezit? Glasul lui Rudolph era aspru.
— Am socotit că nu eşti persoana potrivită să fii implicat într-o afacere ca asta, răspunse Thomas.
— Dar pentru Dumnezeu, sînt soţul ei! exclamă Rudolph.
— Tocmai de aceea nu te-am trezit, zise Thomas.
— Putea să te ucidă!
— Ca să fiu sincer, la un moment dat aproape că am crezut şi eu lucrul acesta, recunoscu Thomas.
— Sau îl puteai omorî tu!
— Asta e partea minunată a acestei nopţi, zise Thomas, cu bucurie în glas. Mi-am dat seama că nu puteam face aşa ceva. Acum hai să mergem să vedem ce fac scafandrii noştri.
Cobori scările şontîc-şontîc, lăsîndu-şi fratele, cu sentimentele sale de culpă şi de gratitudine, pe puntea de la proră.
VI
Şedea singur pe punte; bucurîndu-se de calmul amurgului. Kate era jos, iar ceilalţi plecaseră
într-o excursie de două zile cu maşina pentru a vizita cîteva orăşele de munte din Franţa şi Italia.
Trecuseră cinci zile de cînd Clothilde revenise în port şi încă nu primiseră din Olanda arborele şi noua elice. Rudolph fusese de părere că o scurtă plimbare le va face bine. Din noaptea cu pricina, cînd se îmbătase, Jean devenise îngrijorător de tăcută, cu toate că Rudolph îşi dădea toată silinţa să
o distreze şi să o facă să uite. Thomas şi Kate fuseseră poftiţi şi ei la această excursie, dar Thomas refuzase spunînd că proaspeţii căsătoriţi doresc să rămînă împreună şi să petreacă în tihnă. Între patru ochi Thomas îi sugerase lui Rudolph să-l ia pe Dwyer cu ei, căci acesta se ţinea de capul lui Thomas ca să afle cine-i individul care îl bătuse acolo, în faţă la Le Cameo. Thomas era convins că
