— Ce dracu te-a apucat, Pinky? întrebă iritat Thomas.
— Tocmai m-am înapoiat de la Cannes, răspunse Pinky, iar limba i se împleticea în gură.
— Ei şi? Aşa faci totdeauna, trezeşti creştinii din somn cînd vii de la Cannes?
— Trebuie să mă asculţi, Tom, insistă Pinky. Am intîlnit-o pe cumnată-ta la Cannes.
— Eşti beat, Pinky, constată cu dezgust Thomas. Du-te şi te culcă.
— Era în pantaloni roz. Ascultă, aş spune eu aşa ceva dacă nu aş cunoaşte-o? Am văzut-o toată ziua, nu-i aşa? Nu-s chiar atît de beat ca să nu recunosc o femeie lîngă care am fost o zi întreagă, nu? Şi eu am rămas surprins. M-am dus la ea şi i-am spus că o credeam în drum spre Portofino. Iar ea mi-a răspuns că nu sînteţi în drum spre Portofino, că aţi avut un accident şi că, să
fiu eu al dracului, dar sînteţi în port la Antibes.
— N-a putut ea spune „să fiu al dracului” îl contrazise Thomas care nu voia să creadă că
Jean se afla în altă parte decît pe Clothilde, dormind.
— Am zis şi eu aşa, recunoscu Pinky. Dar am văzut-o, se încăpăţînă el.
— Unde în Cannes? Trebuia să ţină seama să vorbească în şoaptă ca să nu-i trezească pe ceilalţi.
— La o bombă cu streap- tease, La Porte Rose, pe rue Bivouac Napoleon. Era la bar cu un iugoslav sau aşa ceva, în haine de gabardină. Un tip pe care l-am zărit prin vecinătate. E un peşte!
— O, Cristoase! Era beată?
— Turtă! M-am oferit s-o aduc înapoi la Antibes, dar n-a vrut. „Gentlemanul acesta mă va aduce acasă, mai tîrziu”, mi-a spus ea.
— Aşteaptă aici. Thomas coborî, străbătu salonul şi culuarul de la pupă şi trecu pe lîngă
cabinele în care dormeau Gretchen şi Enid. Peste tot domnea o linişte deplină. O lumină rămînea aprinsă pe coridor pentru Enid, în cazul cînd voia să meargă la toaletă peste noapte. Thomas crăpă
uşa de la cabina cea mare, atîta cît să poată cuprinde cu ochii încăperea, şi îl văzu pe Rudolph, în pijama, dormind singur. Închise uşa cu grijă şi se înapoie la Pinky.
— Pe ea ai văzut-o, confirmă el.
— Ce ai să faci acuma? întrebă Pinky.
— Mă duc să o aduc înapoi, răspunse Thomas.
496
— Vrei să vin cu tine? se oferi Pinky. Sînt indivizi primejdioşi. Thomas clătină capul în semn de refuz. Pinky nici treaz nu era bun de nimic; beat putea deveni o catastrofă.
— Mulţam! Tu du-te şi te culcă. Ne vedem dimineaţă. Pinky începu să protesteze, dar Thomas repetă: „Du-te, du-te” şi îl împinse uşor spre pasarelă. Îl urmări cu privirea cum mergea, puţin cam în zig-zag, de-a lungul cheiului, pînă ce se pierdu în umbră, în direcţia locului unde era amarată Vega. Îşi pipăi buzunarele: avea ceva bani în portofel. Coborî, trecu călcînd cu grijă pe lîngă cabina ocupată de Dwyer şi Wesley şi intră la el în cabină. O trezi pe Kate, bătînd-o uşor pe umăr.
— Vorbeşte încet, nu vreau să se trezească toată lumea, o preveni el. Apoi îi povesti tot ce auzise de la Pinky. Trebuie să o aduc înapoi, încheie el.
— Singur?
— Cu cît sîntem mai puţini, cu atît mai bine. După ce o aduc şi o pun în pat, bărbatul ei nu are decît să spună că nevastă-sa suferă de migrenă şi să rămînă în cabină o zi sau două. În felul acesta nimeni n-o să ştie nimic. Nu vreau ca Wesley sau Bunny să o vadă pe doamna beată. De fapt el nu voia ca Wesley sau Dwyer să fie prin apropiere dacă se va încinge vreo bătaie.
— Vin cu tine, zise Kate şi vroi să se ridice, dar el o împinse uşor în pat.
— Nu vreau ca ea să ştie că ai văzut-o beată şi – mai ales – cu un peşte. Trebuie să rămînem prieteni restul vieţii.
— Să ai grijă de tine, da?
— Sigur, o să fiu atent. Culcă-te, draga mea. O sărută.
Orice altă femeie ar fi făcut tărăboi, dar nu şi Kate. Thomas îşi încălţă espadrilele, pe care le lăsa totdeauna la capătul pasarelei şi coborî pe chei. Avu noroc: un taxi tocmai sosi şi din el coborîră doi pasageri în haine de seară. Tom urcă în maşină şi îi dădu şoferului adresa: rue Bivouac Napoleon, Cannes.
Cînd păşi în La Porte Rose, nu o văzu la bar nici pe Jean şi nici pe iugoslavul în costum de gabardină, ci doar doi sau trei barbaţi care urmăreau spectacolul, şi vreo două tîrfe ordinare. Cîţiva clienţise se aflau în sală, iar trei bărbaţi – al căror aspect nu îi plăcu deloc lui Thomas -şedeau împreună cu una din artiste la o masă de lînga intrare. La marginea pistei de dans, două perechi de americani bătrîiori urmareau cu atenţie un număr de streap- tease care tocmai începea. Orchestra de jaz începu să facă un vacarm asurzitor, în timp ce o roşcată în rochie de seara păşi pe pistă
legănîndu-se în ritmul muzicii, urmărită de fascicolul de lumina al unui reflector. Femeia începu să
se despoaie tacticos, scoţîndu-şi mai întîi una din mănuşile care îi ajungeau pînă aproape de umăr.
Thomas ceru un scotch cu sifon. Cînd barmanul îi puse paharul în faţă, îi zise în engleză:
—
Caut o lady americană care a fost aici cu puţin timp înainte. Purta pantaloni roz şi era cu un monsieur în costum de gabardină.
— N-ai vezut lady americană, răspunse barmanul într-o engleza stîlcită.
Thomas puse pe tejghea o bancnotă de o sută de franci.
— Încep să-mi aduc aminte, zise barmanul.
