212. în adaos la vederea normală omenească şi la viziunea sa limitată, lama-ii afirmă că există cinci feluri de vederi: 1. vederea instinctuală (sau vederea carnală), cum e cea a păsărilor sau a animalelor de pradă care, în cele mai multe cazuri, au o vedere mai extinsă decât cea a omului; 2. vederea cerească, la fel ca şi cea a deva-ilor, capabili să vadă lumea umană la fel de bine ca şi pe a lor, la fel ca şi naşterile trecute şi viitoare din cele două lumi, timp de mai multe existenţe; 3. vederea adevărului, ca şi cea a Bodhisattva-ilor şi a Arhant'-ilor capabilă să vadă în întregime anumite perioade ale lumii (Kalpa) trecute şi viitoare; 4. vederea divină a Bedhisallva-ilor cei mai înalt dotaţi, capabilă să vadă milioane de perioade ale lumii, ceea ce a fost şi va fi; 5. vederea înţelepciunii Buddha-ilor, capabili să vadă în aceeaşi manieră eternitatea.
213. în mod obişnuit, devet-ii nu sunt văzuţi decât atunci când clarviziunea e adusă prin Dhyana, sau la unele fiinţe dotate natural cu clarviziune şi. numai dacă aceasta e orientată către lumea deva. Totuşi, uneori deva-ii apar într-o manieră neaşteptată. în Tri-Pitaka şi în literatura canonică a Buddhis-mului de nord sunt consemnate viziuni sau apariţii neaşteptate ale detJa-ilor, aşa cum se vorbeşte despre îngeri în literaturile sacre creştine sau musulmane.
214. Adică un guru supra-uman din ordinul Divyaugha (vezi Adaos IV).
215. La fel ca şi vântul fără odihnă, karma e mereu în mişcare şi intelectul, privat de suportul corpului omenesc, e jucăria ei.
216. Yoginii explică aceasta spunând că corpul bardiJ e un corp-spirit născut din dorinţă, privat de sistemul nervos din planul terestru şi de aceea lumina soarelui, a lunii şi a stelelor e invizibilă defunctului. Doar lumina naturală a naturii (numită de alchimiştii medievali şi de mistici „lumina astrală"), difuzată peste tot în eter, asemănătoare cu lumina crepusculară terestră, e suficient de strălucitoare ca csă fie percepută de fiinţele eterice din Bardo. Vezi nota 29.
217. Vezi introducere.
218. Locuitorii din Bardo, datorită efectului karmic al egoismului lor din viaţa umană, sunt obsedaţi de ideea că toate celelalte fiinţe din Bardo le sunt duşmani; de aici aceste teribile halucinaţii, asemănătoare coşmarurilor.
219. In cele Şase Doctrine, tratat de aplicaţie practică a diverselor yoga, pe care le-am tradus din textul tibetan original, există un pasaj asemănător care sună astfel: „Dacă nu a fost găsit drumul în al doilea Bardo (Chdnyid Bardo), (se vor auzi) patru sunete numite „sunetele ce inspiră groază": venind de la forţa vitală a elementului, pământ, un sunet ca năruirea unui munte; venind de la forţa vitală a elementului apă, un sunet ca
* Arhant, Arhat, Arahat, parsoane cat;e gi-au dapă'şit tendinţele şi au atins Nirvana. Călugări iniţiaţi din perioada Micului Vehicul (vezi traducere).
172
- \
spargerea valurilor oceanului (pe timp de furtună); venind de la forţa vitală a elementului foc, un sunet semănând cu cel al in-cendiului din junglă; venind de la forţa vitală a elementului aer, un sunşt ca miile de tunete, vor răbufni simultan". Aici sunt
descrise rezultatele psihice ale procesului de dezintegrare numit moarte, în momentul in care afeetează cele patru elemente grosiere ce compun agregatul corpului. Elementul eter nu e amintit, fiind singurul care persistă (corpul eteric din Bardo), în care principiul conştient îşi continuă existenţa.
220. Aceste prăpăstii sunt iluzii karmice, simboluri ale celor trei pasiuni rele; căderea simbolizează intrarea într-o matrice, precedând renaşterea.
221. Text: Bgsom-med-yengs-med «yom-me-yeng-med», non-meditaţie, distragere implicând o stare de concentrare în care nu putem lăsa să intre nici un gând, nici măcar cel al meditaţiei. Aceasta este starea Saniădhi. Dacă ne gândim la faptul că medităm, chiar şi numai acest gând împiedică meditaţia, de unde, avertizarea dată mortului.
222. Se referă la cele opt scopuri în care se construiesc stupă (pagode). Cităm două exemple: Rnam-rgyal-mchod-rten
«ram-gyal-chod-ten». Mchod-rten sau Chor-ten = stupă, poate fi tradus astfel: obiect de cult; iar Rnam-rgyal: victorie, ceea ce indică faptul că pagoda a fost construită pentru comemorarea unei victorii. Un monument. Myang-hdas-mchod-rten «nyang-day-chod-ten» indică un stupă construit ca monument comemorativ al locului unde un sfânt sau un înţelept a murit, sau indică direcţia unde se găseşte urna cu cenuşă. Alte pagode sunt doar construcţii simbolice (ca şi calvarele creştine), obiecte de cult şi de veneraţie. In Ceylon, numeroase stupă sunt ridicate doar ca locaşuri pentru cărţi sacre. Marile stupă din nord-vestul Indiei, în apropiere de Peshawar şi la Taxila, deschise recent, conţin relicve de os şi alte obiecte.
Două dintre ele conţin bucăţi autentice de os ale lui Buddha.
223. La fel ca un călător singur, noaptea, pe un drum, cu atenţia concentrată la punctele importante de reper — copaci singuratici, case, capete de pod, temple stupă etc. — tot aşa, morţii în felul lor, trăiesc experienţe similare în timpul pribegiei lor. Ei sunt atraşi de tendinţele karmice către locurile familiare din lumea umană, dar, posesori doar ai unui corp mental sau corp de dorinţă, nu pot rămâne multă vreme într-un loc. Aşa cum afirmă textul, ei sunt împinşi dintr-un loc într-altul de vântul dorinţelor karmice, ca o pană de furtună.
224. Trebuie să ne amintim că toate fenomenele terifiante şi nefericirea sunt în întregime karmice. Dacă mortul e dezvoltat spiritual, în existenţa sa din Bardo e pasibil de fericire înc£ de la început şi nu va ajunge să rătăcească până aici. Bardo Thodol se referă în general la indivizi obişnuiţi, nu la fiinţe omeneşti inalt dezvoltate, pe care moartea le eliberează în Realitate.
t 2>25. Ca şi zânele şi spiritele cuvintelor din credinţa celtică, sau ca daimonii vechilor greci, locuitorii din Bardo se spune că
173
trăiesc din esenţele eterice invizibile pe care le extrag fie din hrana oferită în planul uman, fie din rezervele naturale generale.
In cele Şase Doctrine citate se spune despre locuitorii din Bardo: „Trăiesc din arome (sau esenţe spirituale ale lucrurilor materiale)".
226. Prietenii pot exista sau nu în Starea intermediară, aşa ca şi pe pământ, iar dacă există, sunt lipsiţi de puterea de a contracara toate relele karmice ale defunctului. Ei trebuie să-şi urmeze propriul drum jalonat de karma proprie.
227. Toate formele de sepultură cunoscute sunt practicate si în Tibet, inclusiv mumificarea.
228. Aceasta simbolizează intrarea în germeni nedoriţi, ca şi cei ai fiinţelor umane de natură animală.
229. Text: Lhan-chig-skyes-pahi-thă «lhan-chig-kye-pai-tha-: Zeu născut simultan (spirit sau geniu bun), personificare a oelet mai înalte sau divine naturi a unei fiinţe, cunoscută popular în ţara Sikkim ca Lha-kar-chang: micul zeu alb.
230. Lhan-chig-skyes-pahi-hdre «lan-rchig-kye-pai-de». Demon născut simultan (spirit sau geniu râu), personificare a naturii inferioare, carnale, a unei fiinţe cunoscută popular în Sikkim ca: Bdud-nag-chung «dud-nag-chung»): micul mufă (demon> negru.
231. Aceste torturi simbolizează chinurile conştiinţei, căci judecata descrjsă aici simbolizează lupta geniului bun cu cel râu; judecătorul fiind conştiinţa însăşi în aspectul ei riguros, imparţial şi cu dragoste de dreptate. Oglinda e memoria. Un element (pui" uman) al conţinutului conştiinţei mortului avansează şi, oferind scuze sărace, caută aplanări, zicând: „în această şi această situaţie a trebuit să acţionez astfel şi astfel". Un alt element al conţinutului conştiinţei mortului avansează şi răspunde:
„Ai fost călăuzit de motivul acesta şi acesta, acţiunea ta e neagră". Atunci, câteva elemente mai favorabile intervin şi protestează: „Dar au existat justificările acestea şi acestea, mortul nu e vinovat". Şi, în feiul acesta, afirma Zămo-ii, judecata continuă.
232. Adică, corpul dorinţei sau astral nu poate fi atins de relele psihice obişnuite. „Se poate înfinge o sabie în corpul din Bardo, aşa ca într-un nor, fără ca el să fie rănit" — spun lama-ii, el e asemănător cu formele materializate ce apar la şedinţele da spiritism sau necromanţie.
233. Aceşti Stăpâni ai Morţii sunt Yama-Raja şi curtea lui de asociaţi, adică fUriile-călăi. Acestea din urmă sunt comparabile cu Eriniile dramei lui Eschil şi sunt elemente ale conţinutului conştient. După Abhidhamma (Buddhismul de sud), există spirit (ser. Chit, tib. Sems -«sem») şi impulsuri ale spiritului (ser. Chittavritti, tib. Sems-hbyung «sem-jung»); impulsurile spiritului sunt furiile.
234. Text: Ragsha-glang-mgo «rag-sha-lang-go»: „Spiritul morţii cu cap de taur", descris în mod obişnuit ca având cap de bufniţă. Principala zeitate tutelară a sectei Gelugpa sau a bonetelor galbene numită: Jampal-Shln-jes-hed «hjam-dpal-gshin-gshed-%
.,174
ser. Manjusrhî, distrugătorul Stăpânilor Morţii* (ser. Yamantăka), e ades^pri reprezentat ca un zeu albastru cu cap de bufniţă.
235.\ Vezi introducere.
236. Text: Gowo-nyidka (ser. Âdi-Kăya), cel dintâi corp, sinonim cu Elharma-Kaya.
237. Datorită cunoaşterii adevăratei naturi a existenţei san-gsarice (toate fenomenele sunt ireale), Buddha-ii sau cei perfect Iluminaţi sunt fiinţe cu totul aparte faţă de fiinţele neiluminate.
238. Lit. „Nu va mai exista timp în care să poţi ieşi".
