158. Credincioşi care au practicat în manieră ştiinţifică, sub îndrumarea unui gwu competent, intonaţiile unor mantra sacre numite mantra esenţiale, de ex.: Om Mani Padme Hum, Salut. giuvaierului din Lotus sau Salut pe cel ce e Giuvaierul din Lotus; Om Wagi Shori Murit, Salut pe Stăpânul Parolei Mum; 'Om Văjra Pani Hum, Salut pe cel ce ţine dorje-le. Acestea sunt cele trei mantra esenţiale ale celor trei protectori ai Lamaismului. Prima e a Jui Bodhisattva Chenrazi (Avalokita) „Cel ce vede cu ochi pătrunzători". A doua. a lui Bodhisattva Jampalyang (Manjugosha), Zeul Cunoaşterii Mistice. A treia, a lui Bodhisattva Chakdor (Vajna-păni), Zeul Tunetului.
159. Vezi rugăciunea din "Ţhe Book of the Craft of Dying". „Când sufletul tău va ieşi din corp, glorioasele falange ale înge-
rilor să vină în faţa ta. Şi oastea victorioasă de judecători demni de respect".
160. învăţăturile lamaiştilor arată că dacă simpla bunătate şi cunoaşterea cărţilor sunt de dorit la adepţii ce caută
Eliberarea, înţelepciunea spirituală şi o credinţă profundă, laolaltă cu lăsarea la o parte a „intelectualismului", le sunt indispensabile. Unul dintre preceptele marilor yogini tibetani, învăţat de toţi neofiţii, e următorul: „E într-adevăr greu să
obţii Eliberarea prin simpla cunoaştere intelectuală; prin credinţă însă, Eliberarea e uşor de obţinut".
161. Marea Perfecţiune e învăţătura doctrinei fundamentale conţinând dobândirea Perfecţiunii sau a stării lui Buddha în şcoala lui Guru Padma-Sambhava. Marele Simbol (Chang-chhen, ser. Măha-Mudră) se raportează la un sistem antic indian de Yoga, învăţat de asemenea la această şcoală, dar practicat în mod deosebit astăzi de adepţii sectei semi-reformate Kargyutpa, fondată în a doua jumătate a sec. al Xl-lea de savantul tibetan yogl Marpa. După ce a stat în India ca discipol al lui Naropa şi al panditului Atisha, el a introdus Marele Simbol în Tibet. Milarepa, cel mai iubit din yoginii tibetani, succesor al lui Marpa,-va dezvolta practica Marelui Simbol, punând baza învăţămintelor Sectei.
162. Daoă Realitatea e recunoscută de când apare, dacă Adormitul din existenţa sangsarică se trezeşte în starea divină Sambogha-Kăya pe parcursul lui Chonyid Bardo, cilul normal de renaşteri se rupe. Şi dacă această fiinţă deşteaptă se reîntoarce în lumea umană de bunăvoie şi conştient, ca o încarnare divină, înseamnă că o face pentru ridicarea omenirii. Dacă
recunoaşterea nu are loc decât în Sidpa Bardo, se va atinge doar Nirmana-Kăya care e doar o trezire parţială, o realizare înnourată a Realităţii. Sidpa Bardo e un plan mult inferior celui din Chonyid Bardo. Dar chiar şi acolo putem dobândi totuşi binefacerea unei renaşteri iluminate spiritual într-unui dintre planurile înalte: deva-loka, asura-loka, planul uman. Dacă se naşte în lumea ome-166
nească, credinciosul va avea virtutea' tendinţelor dobândite în viaţa anterioară, va regăsi cunoaşterea doctrinelor mistice man-trayanice şi practicile yoga în punctul în care le-a lăsat la moarte; asta înseamnă continuitatea karmică.
163. Text: Btags-grol «tah-dol», o mică lucrare tibetană alcătuită doar din mai multe mantra şî folosită ca acompaniament la Bardo Thodol. Dacă mortul cunoaşte mantrele din Tah-dol, va traversa în siguranţa Bardo şi va avea o renaştere fericită; 'căci acestea sunt talismane puternice. Adeseori, o copie a lui Tah-dol sau câte o mantra scrisă pe mici fâşii de hârtie rulate sunt ataşate corpului pentru a fi arse împreună cu el. Aşa cum Cartea Morţilor era pusă de egipteni împreună
cu mumia.
164. Text: Dpal-chen-po Bud-dha Heruka «pat-chen-po buddha heruka»: Marele glorios Buddha Heruka.
165. Text: Bud-dha Kro-ti-shva-ri-ma, Buddha Feminin, puternică Mamă Iritată.
166. Garuda din mitologia hindusă şi tibetană. Sunt reprezentaţi cu cap de vultur, corp jumătate de om, jumătate de pasare, cu două braţe, două aripi şi picioare de vultur. Simbolizează energia şi aspiraţia.
167. Lit. „plin cu o substanţă roşie" şi formula e aceeaşi şi în pasajele următoare. în ritualul lamaic se foloseşte în general un lichid roşu pentru reprezentarea sângelui (simbolul renunţării la viaţă sau la sangsâra), aşa cum vinul e folosit la creştini la Eucharistie.
168. Aceste trei ordine de zeităţi sunt zeiţe de origine indiană sau tibetană. Kerima au corp omenesc, Htamen-ma şi Wang-chugma, au, la fel ca şi zeităţile egiptene (mai mult sau mai puţin totemice), corpuri omeneşti cu capete de animale. Fiecare zeitate simbolizează un impuls karmic particular sau o tendinţă ce apare ca o halucinaţie în conştiinţa karmică a mortului. Kerima pare a fi un hibrid sanscrit-tibetan al cuvântului sanscrit Keyuri care a devenit curent în Tibet. Htamen-ma (pronunţia cuvântului tibetan Phra-men-ma) este probabil numele unui ordin de divinităţi pre-buddhiste ale religiei antice Bon din Tibet. Wang-Chugma (de la cuvântul tibetan Dvangphyny-ma) e transcripţia tibetană a cuvântului sanscrit Ishvari, însemnând Zeiţe Puternice.
169. Care sunt pe cale de a se dezvolta psihic.
170. Kerima, alterare a sanscritului Keyuri, numele unei zeiţe indiene a cimitirelor.
171. O formă alterată din sanscrită în text, altă zeiţă a cimitirelor.
172. Tibetan-sanscrit, în text.
173. Text: Chu-srin «chu-sin», leu de apă sau leviatan (ser. Makara), monstru mitologic.
174. Forma textuală din sanscritul: Chandăli, după aparenţe spiritul unei femei de castă joasă care (ca toate zeiţele menţio-nate în această parte a textului) frecventează cimitirele şi locurile- de cremaţie. Toate aceste zeiţe ec apar aici par a fi simboluri voite, fiecare in felul ei, pentru a-i întipări mortului, ca 167
!ntr-o dramă iniţiatică, natura sangsarei, imperfecţiunea, imper-manenţa şi necesitatea de a o depăşi, cucerirea prin renunţare.
Aşa cum textul se învaţă prin repetare, fiecare zeiţă e produsa de partea din mental transmisă prin existenţa sangsarică a mortului.
175. In locul acestei forme tibetane-sanscrite din manuscris, versiunea tipărită dă: Siriashalî, forma mai corectă.
176. Aceasta fază şi cele trei următoare care se află între paranteze sunt copiate din ediţia tipărită, manuscrisul omiţân-du-le.
177. Textul- tipărit p-oartă doar: „Zeiţa cu cap mare de elefant".
178. Texti Rdor-je-nia «dar-je-ma»: „Ea, numită dorje" sau „Ea, Mistica", de unde Zeiţa Mistică. Textul tipărit poartă:
„Zeiţa mistică albă cu cap de cuc".
179. Textul tipărit dă versiunea: „deoarece cele 28 de Puternice Zeiţe sunt de asemenea emanaţiile puterilor zeităţilor iritate produse de tine însuţi. Recunoaşte-le".
180. Sunt emanaţii ale Vidului sau aspecte primordial-liniş-tite, nonformate ale stării Dharma-Kăya, omul considerat ca microcosmosul macrocosmosului.
181. Ele sunt emanaţiile aspectului radiant-activ al stării Dharma-Kăya, Lumina Clară strălucind în Vacuitatea primordială —• omul, ca microcosmos al macrocosmosului, fiind inseparabil de aceasta.
182. Simbolul sângelui băut, înainte de a fi păstrat prezent îa spirit, vezi notele precedente.
183. Muntele mistic central din cosmogonia buddhistă (vezi Introducere). Coloana vertebrală omenească e simbolizată prin analogie în Tantra şi alte lucrări de Yoga prin muntele Meru al omului — microcosmos.
184. Text: Mgon-po-nug-po «gong-po-nag-po», (ser. Kâla-Nnth), în mod obişnuit numită la indieni Măhâ-Kalâ. In această etapă, toate formele iluzorii ale Zeităţilor liniştite se topesc în aparenţa acestei unice zeităţi.
185. Text: Gshin-rje-hi-cho's-kyi-rgyal-po «shin-jei-cMkyi-gyal-po» (ser. Dharma-Kăja, sau Yama-Rnja) descris aici şî în cartea a doua Bardo (vezi not. 233), această zeitate iluzorie, care în mod obişnuit ia multe forme, e capabilă să se topească într-o formă unică.
186. Text: Khram-shing «htam-shing»-: o placă, fie cea pe care sunt întinşi criminalii pentru flagelare în Tibet, fie placa pe care sunt înscrise actele karmice ale răposatului, Khram. e numele dat sulurilor de hârtie ce servesc la inventarul sau la listele reveniţilor, Shing, singur, vrea să spună lemn. Se poate deci citi: registrul de lemn sau tablă de recapitulare. In marea epopee tibetană care aminteşte de legenda regelui Arthur, numită: Ge-sar-bsgrugs «ke-sar-dung», legenda Kesar (de autor necunoscut, datând din sec. 8 sau 9 î.e.n.), această legendă atât de populară, pe care mulţi tibetani o cunosc pe dinafară, e povestită de un băiat tânăr de 30 de ani, ai cărui părinţi vor să-1 împie-163
dice să lupte într-o bătălie: „Locul bolii, cel al morţii şi cel al incinerării sunt fixate în registrul Stăpânilor Morţii". Cuvântul tibetan folosit pentru registru e khram. Verificarea versiunii acestui pasaj e importantă deoarece, ca şi în alte pasaje din Bardo Thodol şi în mod deosebit în momentul descrierii judecăţii din cartea a doua, există o asemănare frapantă cu Cartea egipteană a morţilor.
187. Cele ale mantrelor esenţiale ale lui Chenrazi (Avaloki-teshvara: Ora ma ni Padme Hum -«om-ma-ni-pay-me hung»
