333. Lit. „Jambudvipa", numele sanscrit dat în unele regiuni femeii.

334. Textul acestui vers este Mângâiam: dgeho «gewo»-, însemnând fiecare: Ca (această carte) să fie favorabilă.

Termenii, unul sanscrit şi celălalt tibetan indică faptul că scribul avea mai puţine cunoştinţe de sanscrită.

NOTE pentru Adaos

1 a. Unii erudiţi se îndoiesc de explicaţie gândind că „yg înseamnă „practică", în opoziţie cu „teoria în religie". Practica yogică, producând un control absolut asupra procesului mental, conduce la realizarea Realităţii. Astfel, yoga poate fi privită

ca un sistem psihologic aplicat cu mult mai dezvoltat deoâţ oricare dintre cele cunoscute de ştiinţele occidentale.

2 a. După etimologia tibetană, Tanîra (Rgyund «gyud») înseamnă, literal, tratat, dizertaţie asupra unui subiect rellgiO'i aparţinând de obicei şcolii Yoga numită Yoga-carya Mahăyana. Din punct de vedere religios, există două

grupe principale de Tantra: una hinduistă, alta buddhistă. Tantra hinduistă este în general răspândită sub forma unui dialog între zeul Shiva, ca Guru divin şi a sa Shakti Purvati, adeseori reprezentaţi sub formele lor de zeităţi iritate: Bhairava şi Bhairavi. în tantrele buddhiste, zeităţile hinduiste sunt înlocuite cu zeităţi buddhiste şi ale lor Shakti, sau prin zei şi zeiţe. O caracteristică comuna celor două tantre e aceea că sunt' bazate de obicei pe filosofi» Yoga. Care e mai veche? E o problemă controversată. Oricum, cea mai veche Tantra are o origine mult mai îndepărtată decât cea pe care criticii europeni au conferit-o, adică epoca creştinismului. Unele Tantra sunt indiscutabil foarte moderne. După

hin-duiştU ortodocşi, tantrele sunt de origine vedică şi au destinaţia de a fi scriituri de dirijare a epocii noastre: Kali Yuga.

Unii buddhişti pretind că tantrele sunt de origine buddhistă, dar punctul de vedere hinduist e mai larg acceptat. Numeroase Tantra sunt enciclopedii de cunoaştere a timpurilor respective. Unele se referă la natura Cosmosului, la evoluţia sa, la distrugerea sa, la clasificarea diverselor fiinţe animale şi a diferitelor ceruri, infernuri şi lumi, la regulile divine care guvernează relaţiile şi conduita umană, la numeroase forme de cult şi de antrenament spiritual, la ritualuri şi ceremonii, la meditaţie, la Yoga, la îndatoririle regilor, la lege, la obiceiuri, la medicină, la astronomie, magie, în rezumat, la toată ştiinţa Estului. Bardo Thddol, fiind un ritual bazat pe Yoga şi tratând în principal ştiinţa naşterii, a morţii şi a renaşterii, descrierile diverselor stări de existenţă şi a fiinţelor ce populează universul şi învaţă de asemenea drumul eliberării, e o lucrare tantrică

chiar dacă, exhaustiv, nu e o Tantra.

3 a. Termenul sanscrit Shakti (Putere divină) desemnează aspectul feminin sau negativ al forţei puterii divine care e personificată de zeul masculin cu aspect pozitiv. Ca şi egiptenii, tantriştii ridică la nivel de ştiinţă religioasă justa înţelegere a actului reproducător aşa cum, fără îndoială, el trebuie considerai. jŞi această

ştiinţă, aşa cum arată şi Bardo Thb'dol, consideră unirea masculului cu femela, principiile naturii, în atitudinea numită de tlbetani yab-yum (ser. deva-shakti), ca simbolizând înţelegerea, uniunea. Puterea e simbolizată de mascul (yab sau deva), iar înţelepciunea prin femelă (yum, shakti) care, esoteric, sunt consideraţi în uniune constantă. E regretabil că abuzul actual de doctrine tantrice — provenit sau dintr-o perversiune de-liberată sau, mai probabil, dintr-o proastă înţelegere (practicile unor indivizi sau secte decadente în India fiind, prin eroare, numite tantrice, pentru neiniţiaţii din America şi Europa şi răspândite sub egida unor societăţi organizate) a abătut asupra tantris-mulul o discreditare nemeritată.

4 a. Aceste zeităţi iritate sunt de două feluri: cele mai puţin iritate (To'-wo) şi cele mai violente (Drag-po).

5 a. Siddhi înseamnă aici „puteri" obţinute prin practicile yoga; literal, Siddhi înseamnă atingerea unui scop.

6 a. Cele trei descendenţe de guru sunt astfel numite nu da-torifă vreunei diferenţe în ceea ce priveşte puterile lor, ci datorită locului de reşedinţă. In Tantra-raja (cap. I) se spune că Gurii-ii din ordinul Divya rămân mereu în cerul lui Shiva, cei din ordinul Siddha în lumea umană, iar cei din Manava, doar pe pământ.

7 a. Traducerea lui Timoty Richard (1894) şi traducerea lui M. Teitaro_Suzuki (1900): „Cu toate că, în general, toate fiinţele posedă Bhutatathată („natura lucrurilor" după R. Grousset; „starea momentană" după

Bikkhu Rahula Sankrityayana), intensitatea (influenţei) ignoranţei, principiul individualismului caFe lu-184

185

crează de când lumea se schimbă în gradaţii atât de multiple încât depăşesc numărul firelor de nisip ale Gangelui.

De asemenea, aceste prejudecăţi încâlcite (klega sau aţnava), ca şi concepţia despre ego, prejudecăţile

intelectuale sau efective (pe oare forţa le schimbă în funcţie de karma acumulată de fiecare individ), toate aceste lucruri nu pot fi înţelese decât de Tathagata. De aici, diferenţe intre credinţe etc___"

8 a. Trad. Richard, Zuzuki: „Deci cele trei domenii = triloka (kamaloka — domeniul senzaţiilor; rupaloka —

domeniul existenţei, corporale; arupaloka — domeniul non-corporalului) nu sunt altceva decât_ manifestări ale spiritului (nlaya-vijnana, practic identic cu Bhutatathaia). Lucrurile ca şi cele şase obiecte ale simţurilor, n-ar exista separate de spirit. De ce? Deoarece din moment ce toate lucrurile, în raport cu principiul lor de existenţă în spirit (âlaya-vijnzina), sunt produse de subiectivitate (şmrţi), toate modurile de particularizare sunt auto-particularizările spiritului. Spiritul totuşi fiind liber, el nu e diferenţiat. Deci, tragem concluzia că toate lucrurile şi condiţiile lumii fenomenale sunt ipotetice şi determinate doar de ignoranţă (avidya), iar subiectivitatea (svirti) tuturor fiinţelor nu e mai reală decât imaginea dintr-o oglindă. Ele evoluează pur şi simplu din idealitatea spiritelor ce particularizează. Când spiritul e tulburat, multiplicitatea lucrurilor se produce, iar când e calm, multiplicitatea dispare".

9a. Trad. Richard, Suzuki: „Materia (rupă) si spiritul (citta), de la începuturi încă, nu reprezintă o dualitate. De asemenea, vorbim (de univers) ca de un sistem raţional (prajna kăya), văzând că adevărata natură a materiei constituie de fapt norma spiritului, sau vorbim (de univers) ca de un sistem de materialitate (dharma kâya), văzând că adevărata natură a spiritului constituie de fapt norma materiei. Pe de altă parte, în dependenţă de Dharma-Kăya, toţi Tathagata se manifestă în forme corporale şi sunt neîncetat prezenţi în toate punctele spaţiului. Bodhisattva celor 10 cartiere, după capacităţile şi vederile lor, se pot manifesta în corpuri infinit fericite sau pe tărâmuri infinite,, împodobite, care chiar Taine mascate de un semn de individualitate, nu împiedica fuziunea altora cu ei şi această (fuziune mutuală) n-are întrerupere. Dar manifestarea Dharma Kuya-ei în forme corporale (la infinit) nu e inteligibilă pentru gândul sau judecata speciilor obişnuite, ea fiind liberă şi cea mai subtilă activitate a lui Bhutatatathată".

10a. Trad. Richard, Suzuki: „Ignoranţa să fie distrusă şi simptomele de dezordine (din spirit) vor* fi de asemenea distruse şi atunci esenţa spiritului (Bhutatathată) se va păstra. Doar dacă spiritul însuşi ar fi distrus, toate fiinţele ar înceta să existe, pentru că n-ar mai exista nimic prin ce să se manifeste. Dar atâta timp cât spiritul nu e distrus, dezordinea sa poate continua".

11 a. Această descriere e de asemenea o descriere a Dharma-Kciya-ei. Aceasta e termenul cel mai comprehensibil prin care un buddhist rezumă înţelesul lui ca pe un sentiment al universului. Esenţa lui Buddha e Dharma-Kâya, Dharma-Kăya aemni-186

fică faptul că universul nu apare buddhistului ca un simplu mecanism ci apare pulsând de viaţă. E „unul singur"

şi nu e haotic sau dualist. Dharma-Kăya nu e o jalnică abstracţie, ci aspectul existenţei care face lumea inteligibilă, prezentând-o sub raportul cauză—efect. Dharma-Kăya e tendinţa ideală din lucruri care se revelează

cel mai bine în voinţa raţională şi în aspiraţiile normale umane. E timpul inspiraţiei nepersonificate a tuturor spiritelor raţionale perfecţionate. Dharma-Knya este norma existenţei, etalonul adevărului, măsura adevărului, legea cea bună

INDICE ALFABETIC ■ al cuvintelor sanscrite mai frecvent utilizate în text adharms — acţiune rea Adi-Kăya — vezi Dharma-Kâya âkăsha — eter, cer Akasha-Garbha — Matricea cerului Aîoka — lumina (personificarea) Antafabhăva — Starea intermediară (tib. Bardo) Asura-Loka — lume infernală

în care războiul e pasiunea dominantă a vieţii Hîraan — eul, conştiinţa subectivă

B

Bodhi — trezire, iluminare

Bodhisattva — fiinţă promisă iluminării

Brâhma-danda — coloana vertebrală, Muntele Meru al corpului uman Brahman — conştiinţă universală obiectivă

Brahmarandhra — deschizătura lui Brahma, sutura sagitalâ a lobilor parietali Buddha — Iluminat

Buddha-Gayă — marele centru psihic al universului

chakra — centru nervos psihic Cliitta (citta) — spirit, conştiinţă Chmavritti — impulsiunile spiritului D

dolarii — zeiţe-zâne având puteri oculte

aharana — concentrare profundă

Deva-Loka — paradis

DX?S^ substanţei, domeniu absolut, înţelep-

Dharma-Kaya — corpul adevărului, corpul esenţial, primul dintre ceîe 3 corpuri (Tri-Kaya) Dhyana — stare extatică de contemplaţie, inferioară stării samadhi şî superioară dharana-ei G

gandharva — apariţii miraj din starea intermediară garbka — matrice şi embrion gurU — maestru spiritual n

Hînaya'ha — Micul Vehicul, buddhismul începuturilor K

kala — timpul

karma — sumă de acte morale sau fapte săvârşite de-a lungul

exfstenţei terestre kâya— corp

kosna — înveliş, nivel al organismului kundaliră — energie virtuală, cu sediul în zona perineeală