17. Text: Yar-gyi-zang-thal-chen-po: „Marele drum către înalturi". Una dintre doctrinele particulare ale Buddhismului de nord este aceea că emanciparea spirituală şi chiar şi starea lui Buddha pot fi atinse instantaneu, fără intrarea în planul Bardo şl suferinţele lungilor ani de evoluţie normală, de-a lungul existenţelor sangsarice.
Această doctrină susţine întregul Bardo-Tho-doî. Credinţa e primul pas în Drumul Secret, apoi iluminarea, certitudinea şi scopul atins, emanciparea. Dar succesul implică atât antrenamentul yoga cât şi acumularea de merite bune kar-niice. Dacă discipolul poate sesiza Adevărul din ceea ce Guru 151
i-a relevat, dacă are puterea de a muri conştient, de a recunoaşte Lumina Clară ce-1 scaldă şt. de a se uni cu ea, atunci legăturile sangsarice ale iluziilor sunt rupte şi visătorul se trezeşte la realitate într-o mare desăvârşire, în chiar momentul recunoaşterii.
18. Aici, ca şi în alte părţi ale textului: „centru nervos" se referă la centrul nervos psihic. Centrul nervos psihic al înţelepciunii se află în inimă.
19. Text: Shespa «shepa»: Spiritul în funcţia sa de cunoscător.
20. Text: Sprosbal -«todal»: Vidul activităţii de formare. Spiritul în starea sa naturală primitivă. Spiritul în stare non-naturală e cel care e încarnat în corpul omenesc, datorită forţei derivate din cele cinci simţuri care îl pun în instigare permanentă
de gânduri. Starea sa naturală, descarnată, e o linişte comparabilă cu condiţia obţinută în cea mai înaltă Dhynna (meditaţie profundă) din timpul uniunii cu corpul omenesc. Renaşterea conştientă în Lumina Clară comportă b condiţie extatică de conştiinţa pe care misticii din vest o numesc Iluminare.
21. Text: Rlung «lung». Suflu vital, forţă vitală sau forţă psihică.
22. Text: Rlsa7gyas-gyon «lsa-yay-yon». Nervi psihici, drspt şi stâng (ser. Pingala-nadi — nerv psihic drept şi ida-nadi — nerv psihic stâng).
23. Cât să iei masa, expresie primitivă pe care o găsim ca măsură aproximativă de timp în cărţile tibetane.
Corespunda unei durate de 20—30 de minute.
24. Muribundul trebuie să rămână treaz şi deplin conştient înaintea morţii. Aceasta e raţiunea apăsării arterelor.
25. Text ser. Dhutih «duti*. Nerv median, lit. „trijoncţiune", V.S. Apte, în dicţionarul sanscrit-englez, explică Dhutih prin ,,a agita" sau „a mişca", ceea ce, aplicat textului, poate indica mişcarea vibratorie a forţelor psihice ce traversează nervul median (Lama Kazi Dawa Samdup). Duti mai înseamnă „a rejecta", sau ieşirea conştiinţei mortului — Sj. Atal Bihari-Gosh.
26. Dacă e conşitent şi nedistras, muribundul va înţelege prin forţa lecturii Thodol-ului importanţa de a reţine forţa vitală în nervul median până când ea va ieşi prin deschizătura brahma-nică.
27. Se crede că după ultima expiraţie forţa vitală rămâne în nervul median până la ultima bătaie de inimă.
28. Text: Rnam-shes «nam-she»-, (ser. vijnana sau chaitanya). Principiu conştient sau principiu de cunoaştere obiectivă.
29. Această stare poate dura uneori 7 zile, dar în general, 4—5 zile. Principiul conştient, cu excepţia unor condiţii de transă gen Yoga, nu rămâne neapărat în corp tot timpul. în mod nor^ mal, el părăseşte corpul în momentul numit moarte, nemaipăs-trând cu el decât o subtilă relaţie magnetică pe timpul indicat în text. Doar adepţii Yoga pot evita starea de sincopă
arătată. Procesul morţii e invers procesului naşterii. Naşterea e încarnarea principiului conştient, moartea e descarnarea lui. La fel cum copilul experimentează lumea, o persoană care moare se 152
trezeşte în lumea Bardo şi o va experimenta. Corpul din Bardo. de natură invizibilă şi eterică, e un fel de duplicat al corpului omenesc, de care moartea îl separă. In corpul Bardo rămâne principiul conştient şi centrii psihici, corespondentul sistemului nervos fizic uman.
30. Sensul acestei fraze e că persoana care moare trebuie nu i numai să recunoască simptomele morţii atunci când apar, ci sa şi fie capabil să recunoască Lumina Clară, fără a fi pus faţă în faţă cu ea de către o altă persoană.
31. A se vedea Ars Moriendi, sec. XV, p. 93: „Când o persoană trebuie să moară, e necesar să aibă alături un prieten bun, ca să o ajute să se roage pentru binele sufletului".
32. Cele trei simptome principale ale morţii, dintre care textul nu îl indică decât pe primul, considerând că cititorul oficiant le cunoaşte şi le numeşte când se produc doar cu denumirile simbolice, sunt: 1. o senzaţie fizică de apăsare, „pământul scufun-dându-se în apă"; 2. o senzaţii fizică de frig, ca şi cum corpul ar fi aruncat în apă, senzaţie care se transformă treptat în fierbinţeală, „apa scufundându-se în foc"; 3. senzaţie de explozie a atomilor corpului, „focul scufundându-se în aer".
Fiecare simptom e însoţit de o schimbare exterioară vizibilă a corpului: pierderea controlului muşchilor faciali, pierderea auzului, pierderea vederii, respiraţia devine spasmodică înainte de pierderea conştiinţei. De aceea, Lâma-ii antrenaţi în ştiinţa morţii recunosc pe rând fenomenele psihice interdependente care se termină prin eliberarea în Bardo a corpului despuiat de învelişul său din planul uman. Traducătorul consideră că ştiinţa morţii expusă în acest tratat a
-fost cunoscută datorită experienţei L5ma-ilor instruiţi care, murind, au explicat discipolilor simptomele, analizân-du-le minuţios.
33. în această stare, realizarea Adevărului Ultim e posibilă în cazul în care muribundul a fost suficient de avansate pe Cale în timpul vieţii sale. Dacă nu a putut beneficia de ea, de acum va rătăci prin regiunile cele mai de jos din Bardo, în funcţie de propria karma, până la renaştere.
34. Textul tibetan aici e în mod deosebit concis. Literal: „va apărea în orice va supune pe cineva" (pentru scopuri benefice).
A supune în acest sens o fiinţă sensibilă din planul uman implică invocarea unei forme care impresionează religios această
fiinţă. Astfel, un shivaist va face apel la forma lui Shiva, un buddhist la cea a lui Sakya Muni, un creştin la cea a lui Iisus, un musulman la cea a Profetului şi aşa pentru fiecare religie, pentru toate categoriile de fiinţe, va apărea după situaţie o formă apropiată: pentru copii forma părinţilor şi viceversa, pentru shishya-i guru-ii, pentru supuşi, regii, pentru regi, miniştrii.
35. A se vedea "The Book of the Craft of Dying": „Dacă cel ce moare are o perioadă de luciditate suficientă, cei ce-1 înconjoară îi pot citi cărţile sacre sau rugăciunile pe cate le folosea în timpul vieţii".
36. Text: Shes-rig «she-rig»: intelectul, ştiinţa sau facultatea de cunoaştere.
153
, 37. Text: Chos-nyid Kun-tu-bzang-po «chonyid kuntu sang-po». (ser. Dhărma-Dhatu Samanta-Bhadra). Forma Dharma-Kaya- ei, prima stare a lui Buddha. După manuscris, „Tatăl universal bun" (Kuntu-Zang-Po) sau „Mama universal bună"
(Kuntu-Zang-Mo). După şcoala marii perfecţiuni, Tatăl este ceea ce apare, fenomenul; Mama este ceea ce e conştient de fenomen. Tatăl e fericirea, radiaţia; Mama e vidul care percepe această fericire, această radiaţie. Tatăl e Inteligenţa; Mama, Vidul. Reapariţia cuvântului „Vid" vrea să sublinieze importanţa înţelegerii faptului că intelectul e vid prin natura lui, non-născut, non-creat, non-format, primordial.
38. Text: Rig-pa, conştiinţa distinctă a facultăţii de cunoaştere prin care ea se cunoaşte pe ea însăşi. în mod obişnuit, rig-pa şi shes-rig sunt sinonime, însă într-un tratat de filozofie abstract ca şî acesta, rig-pa se raportează la conştiinţă sub aspectul ei cel mai pur şi supraterestru, iar she-rig la conştiinţă sub aspectul ei cel mai puţin pur spiritual, aşa cum e conştiinţa fenomenelor, în această secţiune din Bardo, unde analiza psihologică a stărilor de conştiinţă e mai abstractă, cuvântul rig-pa reprezintă conştiinţa, iar shes-rig, inteligenţa.
39. Text: Kun-tu-bzar»g-po (ser. Samanta, Totul universal sau completul Bhadra, Bunul, Binefăcătorul). în această stare, experienţa şi lucrurile experimentale sunt inseparabil unite, aşa cum sunt unite aurul şi culoarea sa galbenă, sau sarea şi gustul sărat. Pentru inteligenţa umană normală, această stare este dincolo de înţelegere.
40. Din cele două stări ale spiritului sau conştiinţei: rig-pa şi shes-rig simbolizate prin Tatăl şi Mama universali buni e născută starea Dharma-Kăya (corp al adevărului), starea lui Buddha perfect iluminat. Dharma-Kăya simbolizează cea mai înaltă şi pură spiritualitate, o stare de super-conştiinţă, lipsită de orice limitare mentală sau obscuritate rezultată din contactul conştiinţei primordiale cu materia.
41. Tot aşa cum starea Buddha Samanta-Bhadra e cea a bunătăţii universale, starea Buddha Amitabha e cea a luminii fără
oprelişti şî textul implică faptul că, în ultima analiză, ambele reprezintă aceeaşi stare văzută doar din puncte diferite.
Prima exaltă spiritul în toată bunătatea lui, a doua, puterea iluminării Bodhi reprezentat prin Buddha Amitubha, personificarea facultăţii de cunoaştere, sursă a vieţii şi luminii.
42. Text: dgongs-pa «gong-pa»: Gândurile sau spiritul sub forma se onorifică: „spirit divin".
