257. Cele patru forme de naştere citate mai sus.

868. Text: Mngon-shes «ngon-she»-, se referă la anumite daruri de percepţie supranormală (se. Abhijna), dintre care, cele şase mari importante sunt: 1. şi 2. vederea şi auzul supranormal; 3„ citirea gândurilor; 4. ştiinţa puterilor miraculoase; 5.

memoria existenţelor precedente; 6. ştiinţa distrugerii pasiunilor. Pentru defuncţii obişnuiţi, o asemenea putere de percepţie este limitată (sau epuizată) şi nu se manifestă decât în starea post-mortem; în timp ce pentru un Buddha sau pentru un adept perfect al Yoga

• Se referă la speciile inferioare vegetale tip polipi — n. trad. L rom,.

177

€ un câştig permanent şi nelimitat, extinzându-se la toate planurile de conştiinţă.

269. Adică, fără corpul din planul uman ca punct de sprijin.

270. Lit. în al patrulea rând, să-i întorci gura (să dirijezi principiul conştient sau „Cunoscătorul" ca pe un cal, cu zăbala) € uşor.

271. Text: Dranpa «lanpa», lit. tren (sau flux) de conştiinţă, semnificând de obicei: conştiinţă, amintire sau memorie

■ (ser. smriti).

272. în această descriere a continentelor dăm numele tibe-tane. Numele sanscrite au fost date în Introducere, împreună

cu descrierile complementare. ' ...

273. Text: Rulog. Rebeliune sau repulsie. Amintindu-şi de repulsie, atitudinea mentală opusă intrării sale în acest loc, defunctul va fi la adăpost.

274. Acest paragraf e inversat în manuscris, fiind copiat după fraza „(păscând pe maluri)", din paragraful precedent.

275. Concepţia creştină despre Cer ca loc definitiv, cu străzi pavate cu aur şi pereţi din pietre preţioase îşi are probabil originea în credinţa precreştină a hinduşilor şi a buddhiştilor în ceea ce priveşte cerul deva. E o eroare să fie numit Nirvana cerul buddhist. Cerul implică un loc şi fenomene sangsarice, în timp ce Nirvana e non-sangsarică şi este dincolo de orice fenomen; „non-devenită, non-născută, non-făcută, non-formată", concept străin creştinismului esoteric gnostic, repudiat ca fiind esoteric de conciliile exoterice creştine oficiale şi nu prea înţelepte, 276. Sau, cum spune textul, la Concluzia generală (und& este dată cheia sensului esoteric ai naşterii printre animale), printre fiinţe omeneşti „asemănătoare brutelor".

277. Lit. „Nu va exista timp (apropiat) când vei putea, să ieşi". în Buddhism (şi Hinduism), nu există infern veşnic, ceea ce e mult mai logic decât teoria creştină care, cândva, îl pretindea.

278. Text: Gshed-ma «shed-ma», călăi sau „cei care iau viaţa", folosit aici pentru desemnarea furiilor-călăi.

279. Au intervenit pentru a împiedica naşterea, sau o bună naştere.*

280. Fiecare dintre aceste zeităţi, care apar în Chonyid Bardo în zilele a doua, a treia, a patra şi a cincea, e considerată ca o foarte puternică exorcitare.a spiritelor rele.

281. Deoarece au ajuns la falsa concepţie că Starea intermediară e o stare de existenţă dezirabilă şi stabilă. Toţi cei care sălăşluiesc aici (spirite, preta, demoni — fiinţe cereşti defuncte), dacă se obişnuiesc în Bardo, îşi întârzie evoluţia normală. După cum afirmă lama-ii cei mai luminaţi, când este evocat un spirit, aşa ca şi la şedinţele de spiritism care se obişnuiesc în Vest, prin contactul cu lumea şi cu credinţa tradiţională animistă fOn-

• A doua parte a notei este exactă. Pentru a împiedica o bună naştere, nu o naştere oarecare, căci acesta e scopul furiilor-călâi, de a forţa naşterea, fără posibilitatea alegerii unui germene bun .— n. trad. 1. rom.

178

data pe supravieţuire, acest spirit crede posibil progresul în Bardo şi nu face nici un efort ca să iasă. Spiritul astfel invocat descrie Bardo (care e înainte de toate un regat al iluziei) în care se găseşte în manieră mai mult sau mai puţin conformă cu ceea ce presupunea a fi dincolo, pe când avea un corp de carne. Căci, aşa ca şi în lumea umană unde fiinţa repetă în vis experienţele stării de veghe, locuitorul din Bardo repetă în halucinaţiile kar-mice conţinutul conştiinţei sale din lumea umană. Viziunile sale simbolice, aşa cum Bardo Thb'dol afirmă fără

încetare, nu sunt decât reflexe psihice ale configuraţiilor — gânduri aduse din viaţa terestră în depozitarele mentale sau în seminţele karmei. Ceea ce explică faptul că este cu totul excepţional ca un spirit evocat să aibă o anumită filozofie raţională de oferit în ceea ce priveşte locul în care se găseşte. Aceste spirite sunt mai degrabă

simple jucării ale karmei, lipsite de coerenţă mentală şî de stabilitate a personaltăţii şi, cel mai adesea, sunt spirite lipsite de sens, „cochilii" psihice rejectate împreună cu principiul conştient şi care, venind în contact cu un medium uman, sunt galvanizate cu un fel de automatism vital. E drept că evocarea spiritelor e practicată într-o anumită manieră în Tibet, Mongolia şi China de tama-ii ce formează un gen de clasă de preoţi-oracoli consultaţi în probleme importante, chiar şi politice şi chiar de Dalai-LUtna însuşi. însă spiritele chemate sunt cele ale zeităţilor tutelare de ordin inferior numite „cei ce execută ordinele" (tib. bkah-dods «ka-dSt», adică „cel ce ascultă ordinele"), dar niciodată nu cheamă spiritele femeilor şi bărbaţilor morţi recent. Unii dintre aceşti bkah-dods sunt, aşa cum spun tibetanii, spirite de lama sau'devoţi ce n-au atins (adeseori datorită practicării magiei negre) iluminarea spirituală în lumea umană sau, cum s-a spus, s-au lăsat deturnaţi din calea normală a progresului.

în cele mai multe cazuri, au devenit spirite demonice şi primejdioase, pentru care progresul s-a oprit, nu datorită

evocării lor de către me-diumuri puţin după moarte ci, natural, datorită unei karme deosebit de rele. Astfel de

bkah-dods, ivindu-se cu înfăţişarea spiritelor morţilor obişnuiţi, sunt consideraţi ca fiind demoni- obsedanţi, putând face mult rău mental şi psihic mediumurilor neantrenate şi clienţilor lor, punându-le cauza, nebunfe sau iresponsabilitatea morală. De aceea lama-ii afirmă că cercetările psihice trebuie să fie dirijate de profesori de ştiinţe magice sau oculte şi nu la îndemâna oricăror indivizi fără conduită. La Sikkim, o necromanţie întrutotul asemănătoare celor din Occident este practicată de secole. Lepcha-ii, descendenţi ai rasei primitive din Sikkim ce alcătuiesc încă o mare parte a populaţiei rurale, sunt de asemenea animişti în cultele lor, la fel ca indienii ame-ricani şi datorită influenţei lor s-a răspândit evocarea spiritelor la buddhişti, dintre care mulţi sunt de sânge amestecat, tibetan şi lepctia. Aceste evocări sunt practicate de asemenea în Buthanul buddhist, cu toată

împotrivirea Zama-ilor ale căror eforturi sunt mai degrabă inoperante. Se spune că timpul pierdut de un spirit reţinut în Bardo este între 500 şi 1000 de ani, uneori şi mai mult. Cât timp defunctul nu poate scăpa de Bardo, îi este impo-

! 179

sibil să intre într-un paradis sau să reintre în lumea umană. Va sfârşi totuşi prin intrarea într-un germene şi Bardo pentru el va lua sfârşit.

282. Text: Rstal «sal»: „putere", alteori în text: Dvang-po «wang-po» fiind redat prin „facultăţi".

283. într-o succesiune de viziuni, „Cunoscătorul" va fi avertizat de soarta sau destinul asociat fiecărei matrici sau Ioc de naştere întrezărit. Aici se poate aminti episodul cu eroii greci ce-şi alegeau corpul reîncarnării, în cartea a X-a a Republicii lui Platon.

284. Text: Rig-pa (conştiinţă)+Bdag «dag»-, sinea (ser. 5îm3). Considerând conştiinţa ca fiind esenţialitatea adevăratei conştiinţe, sau subconştientul (şi acesta este sensul indicat), acest pasaj va fi în acord direct cu psihologia vestică, care, bazându-se pe numeroase documente, poate afirma că subconştientul, fiind rezerva tuturor memoriilor acestei vieţi sau a ipoteticelor vieţi trecute, este adevăratul „eu". Acesta este fundamentul plutirii fără discontinuitate a fluxului vital de la existenţă la alta sî care, preschimbat prin alchimia iluminării perfecte, devine conştiinţa. supramondială sau conştiinţa lui Buddha (vezi: Fairy Faith in Celtic Contries, WY Evans Wentz, Oxford, University Press, 1911). Această opinie e în acord cu învăţăturile lui Buddha scrise in Lonaphala Vagga de Anguttara Nikăya, unde el expune metoda yogică de a găsi memoriile latente din subconştient. Sobhîta, unul dintre discipolii lui, avea o mare abilitate în a-şi aminti de -experienţele sale anterioare (Etadagga Vagga, Anguttara NiRaya), fiind capabil sâ-şi revadă existenţele din 500 de kalpa. în aceeaşi Vagga, Buddha numită Bhadda Kapilăni, discipol feminin, e descrisă ca: ,,abilă în descrierea liniilor skandha-lov (sau a corpurilor omeneşti) anterioare".

285. Aici, ca şi în alte părţi, Buddha Amitubha nu trebuie privit ca o zeitate personală ci ca şi puterea divină sau principiul inerent ce se emană din Regatul Ferieit din Vest.

286. Vezi nota 290.

287. Acesta e paradisul Vajra-Pâni şi nu un regat al Buddha-ilor.

288. E regatul unde domneşte acum marele Guru Padma Sambhara (numit aici Urgyan).

289. Maitreya, viitorul maestru al învăţăturii bodhice, locuieşte acum în centrul Tushita unde e rege.

290. Naşterea unei flori de lotus în cerul Tushita sau în lumea deva implică, esoteric, o naştere pură, adică o altfel de naştere decât cea prin matrice, considerată impură.

291. Spermatozoidul şi ovulul în matricea impregnată.

292. Text: Sala (ser. Shala), shorea robusta, unul dintre copacii cu lemn tare din pădurile indiene şi care ating înălţimi mari. Cuvântul tibetan pentru Brahman e Brartize «tamze». Vechii indieni priveau salul ca pe cel mai bun copac, datorită

frunzelor şi a floraţiei splendide. Buddhiştii l-au sanctificat prin naşterea şi moartea Iluminatului, protejate de umbra sa.

180

293. Text: grub-pa-thob-pa «dub-pa-thob-pa», ser. Siddha jurusha, adept al puterilor siddhice (sau yogice).

294. Sensul care vrea să fie redat: prin exercitarea puterilor supranormale, „vizualizează" sămânţa în care intri, ca pe un locaş ceresc.

295. Acestea sunt: cele patru puncte cardinale, cele patru puncte intermediare, nadirul şi zenitul.

1296. Sau esoteric, printre fiinţele umane asemănătoare brutelor.

■397. Aici textul poartă, fără îndoială datorită erorii de copiere, lumina albastră în loc de galbenă.

298. Aceste patru rugăciuni sunt date în Apendice.