e flux instabil, în schimbare perpetuă, în dependenţă karmică cu falsa concepţie cum că toate fenomenele, aparenţele fenomenale, stările sau fiinţele sunt reale. în alţi termeni, buddhismul susţine că orice spirit individual sau conştiinţa individualizată nu poate realiza Realitatea.
Esenţa învăţăturilor Bardo exprimă că dacă un spirit omenesc e individualizat şi se priveşte ca separat, în afara celorlalte spirite, el rămâne o jucărie a Măyă-ei. Ignoranţa ce-1 determină să
vadă ca reală panorama halucinatorie a existenţelor din Sangsăra îl conduce la pierzare în cloaca fenomenelor. 140
Adepţii credinţelor semitice sunt, ereditar, atât de net dominaţi de teoria sufletului şi de
nemurirea personală de după moarte, într-un paradis sau infern fenomenal, încât nu pot, după
ideea lor, să aibă altă alternativă. Pentru ei, negarea buddhistă apare, în mod ne justificat, ca o doctrină de negare absolută a fiinţei.
Atingerea Realităţii după Bardo Thodol depinde în întregime de debarasarea completă de orice eroare sau credinţă falsă a spiritului şi ajungerea în punctul unde Mayâ nu are putere.
Când spiritul e eliberat de toate obscurităţile karmice, de erezia supremă care susţine ca fiind reale aparenţele fenomenelor din ceruri, infernuri, lumi, atunci adevărata cunoaştere străluceşte. Toate formele se topesc în non-forme, fenomenele în ceea ce e dincolo de fenomene, iar ignoranţa se risipeşte în lumina Adevărului. Personalitatea încetează, fiinţele individuale se sting, spiritul şi materia sunt recunoscute ca identice, conştiinţa planului terestru devine conştiinţa supra-mon-dană şi reunirea cu Dkarma-Kaya aduce pelerinul la finalitate.
Marele Patriarh Ashvagosha (sec. I. e.n.) a stabilit următoarele doctrine cu privire la Realitate, în remarcabilul tratat „Trezirea Credinţei";
Despre ignoranţă: Adevărata Realitate nu e, la origine, decât una, dar gradele de ignoranţă
sunt infinite, iată de ce naturile oamenilor diferă din punctul de vedere al caracterelor.
Gândurile dezordonate sunt mai numeroase decât nisipul Gangelui. Unele sunt produse de concepţii ignorante, altele de ignoranţa simţurilor şi a doctrinelor. Astfel, toate gândurile stupide se nasc din ignoranţă şi au, la începutul şi la sfârşitul lor, diferenţe infinite pe care doar Ju-Lai (Tathăgata) (traducerea a fost făcută după două variante chineze: originalul sanscrit s-a pierdut) le poate cunoaşte78.
Cum datorită Realităţii omul ştie că nu există lume obiectivă, se pot eleva în el spontan mijloacele de urmărire a Realităţii şi de supunere legilor ei (fără gândire, fără acţiune) şi, cât timp e influenţat de această forţă, dacă există un timp suficient de lung, ignoranţa dispare.
Ignoranţa dispărând, ideile false încetează să mai apară. 141
Acestea încetând, lumea obiectivă precedentă se stinge de asemenea. Cum aceste forţe încetează şi ele să existe, falsa putere a spiritului definit încetează de asemenea şi aceasta se numeşte: Nirvana, când forţele naturale ale adevăratei Realităţi lucrează singure.
Despre fenomen: toate fenomenele îşi au originea în spirit şi, real, nu au nici o formă
exterioară; deci, cum nu există formă, e o eroare de a crede că există ceva. Toate fenomenele se nasc pur şi simplu din noţiuni false ale spiritului. Dacă spiritul e eliberat de aceste idei false, toate fenomenele dispar.
Deci, fenomenele celor trei lumi (dorinţa, forma şi nonforma) sunt create de spirit. Fără spirit, nu există practic nici o existenţă obiectivă. Astfel, toată existenţa este cauzată de noţiunile imperfecte din spiritul nostru. Toate diferenţele sunt diferenţe de spirit. Dar spiritul nu poate fi văzut el însuşi pentru că n-are formă. Trebuie să ştim că toate fenomenele sunt create de noţiunile imperfecte din spiritul definit, deci întreaga existenţă e ca reflexie în oglindă, nesubstanţială, o simplă fantomă a spiritului. Când spiritul determinat acţionează, se produc tot felul de lucruri; când spiritul determinat încetează de a acţiona, toate aceste lucruri încetează8a.
Despre spaţiu: Oamenii trebuie să înţeleagă că spaţiul nu e nimic. E fără existenţă, fără
realitate. E un termen opus realităţii. Doar ne exprimăm cum că acest lucru sau acela e vizibil, pentru a putea distinge lucrurile între ele.
Despre spirit şi materie: Spiritul şi materia sunt veşnic acelaşi lucru. Ca esenţă a materiei, e înţelepciunea, esenţa materiei e fără formă şi se numeşte încorporarea înţelepciunii. Cum esenţa manifestă a înţelepciunii e materia, ea e numită încorporarea penetrantă a înţelepciunii, care pătrunde peste tot. Materia manifestată e fără dimensiuni: la dorinţă, ea poate primi aparenţa de Pusas (om inteligent şi devot sau Bodhisattva) nemăsurat, traversând tot universul de spirite cu glorie nemăsurată, total diferite de celelalte, fără măreţie încremenită, care
142
nu se deranjează între ele. Acest lucru simţurile obişnuite nu-1 pot înţelege pentru că ţine de domeniile Realităţii Absolute93.
Din punctul de vedere al acestei realităţi absolute, nu există distincţie între spirit şi materie; însă din cauza imperfecţiunii determinărilor, în cercul vieţii şi al morţii apar distincţiile.
Cât despre impurităţile lumii, ele sunt înşelătoare, nu există nici o realitate în spatele lor.
în final, pentru abandonarea falselor concepte, trebuie să ştim că puritatea şi impuritatea sunt termeni relativi şi nu au o existenţă independentă. Cu toate că toate lucrurile, de când lumea, nu sunt nici spirit, nici materie, nici înţelepciune infinită, nici ştiinţă limitată, nici existenţe, nici nonexistenţe, deci sunt după toate acestea imposibil de exprimat, utilizăm totuşi cuvinte pentru a. le defini. Astfel, trebuie să ştim că abila folosire a cuvintelor făcută de Buddha pentru conducere a oamenilor avea drept scop ajungerea la punctul în care oamenii încetează
a se deda prezumţiilor şi se reîntorc la Realitatea Absolută; căci chiar şi cel mai mare gând omenesc e temporar şi nu este Adevăr Absolut.
Despre natura spiritului primordial: De la început, spiritul a fost de natură pură, dar o vreme a apărut spiritul său determinat, întunecat de vederile determinate, a apărut-aspectul său întunecat. Cu toată existenţa acestei impurificări, natura pură originală rămâne veşnic neschimbată. Acest mister e înţeles doar de Iluminat.
Dacă n-ar fi existat o adevărată natură reală a spiritului, toată existenţa n-ar fi avut loc, n-ar fi existat nimic ce să se manifeste. Dacă adevărata natură reală a spiritului se păstrează, atunci spiritul determinat continuă să existe de asemenea. Doar când dezordinea spiritului determinat încetează, el însuşi încetează. Dar nu încetează înţelepciunea adevăratei realităţi1Oa.
La fel cum un om rătăcit confundă estul cu vestul, cu toate că estul şi vestul în realitate nu s-au schimbat, tot aşa, omenirea pierdută în ignoranţă îşi numeşte gândurile: spiritul universului. Dar spiritul este ceea ce există zi cu zi şi rămâne neschimbat în gândurile oamenilor.
143
Când oamenii vor ajunge să realizeze că Spiritul Absolut nu are nevoie de gânduri ca şi cele ale oamenilor, vor fi pe drumul cel drept care duce la Nemărginire.
Despre natura absolutului: Nefiind nici ceva cu origine în timp, nici ceva care se va termina la un moment temporal, absolutul e cu adevărat etern. Prin natura lui, e mereu plin de posibilităţi, e descris ca o mare lumină şi o mare înţelepciune, luminând toate lucrurile reale şi cunoscătoare. Adevărata sa natură e aceea a unui spirit pur, veşnic vesel, el e adevărata viaţă a lucrurilor, pur,, calm, neschimbător, de aceea liber, având totalitatea virtuţilor şi atributelor buddhice, mai numeroase decât nisipul Gangelui, divin, fără sfârşit, permanent şi indescrip-tibil118.
In spatele întregii experienţe a naturii nu există început, nici sfârşit — aceasta e adevărata Nirvana ...
în spatele fiecărei existenţe se află, natural, Nirvana, supremă (sau pacea supremă).
Astfel, Ashvagosha dovedeşte justeţea supremei filozofii a şcolii Mdhăyăna pe care se bazează Bardo Thodol şi, comentator independent, confirmă propria noastră interpretare.
VI. BuddMsmul de nord şi de sud şi creştinismul
Buddhismul de nord se caracterizează prin organizarea severă a ierarhiei sacerdoţiului, prin ritualurile marcante, prin doctrina de emancipare divină complicată, prin adorările şi ceremoniile amintind de cele ale creştinilor, prin tantrismul său, . prin Dhyăni Buddha-i şi Bodhisattva-i, prin panteonul multiplu, prin credinţa într-un Buddha Primordial, prin exagerata insistenţă pentru Yoga, prin subtila filozofie şi învăţăturile transcedentale în ceea ce priveşte Tri-Kăya.
în Buddhismul de sud, dimpotrivă, avem o organizare mult mai liberă a sacerdoţiului, nefiind nici un „cap"„ aşa cum Dalai lama e Regele-Zeu şi Tashi-lăma e conducătorul spiritual cel
mai elevat al lamaismului. Sudul nu
