163. Text: Btags-grol «tah-dol», o mică lucrare tibetană alcătuită doar din mai multe mantra şî folosită ca acompaniament la Bardo Thodol. Dacă mortul cunoaşte mantrele din Tah-dol, va traversa în siguranţa Bardo şi va avea o renaştere fericită; 'căci acestea sunt talismane puternice. Adeseori, o copie a lui Tah-dol sau câte o mantra scrisă pe mici fâşii de hârtie rulate sunt ataşate corpului pentru a fi arse împreună cu el. Aşa cum Cartea Morţilor era pusă de egipteni împreună

cu mumia.

164. Text: Dpal-chen-po Bud-dha Heruka «pat-chen-po buddha heruka»: Marele glorios Buddha Heruka.

165. Text: Bud-dha Kro-ti-shva-ri-ma, Buddha Feminin, puternică Mamă Iritată.

166. Garuda din mitologia hindusă şi tibetană. Sunt reprezentaţi cu cap de vultur, corp jumătate de om, jumătate de pasare, cu două braţe, două aripi şi picioare de vultur. Simbolizează energia şi aspiraţia.

167. Lit. „plin cu o substanţă roşie" şi formula e aceeaşi şi în pasajele următoare. în ritualul lamaic se foloseşte în general un lichid roşu pentru reprezentarea sângelui (simbolul renunţării la viaţă sau la sangsâra), aşa cum vinul e folosit la creştini la Eucharistie.

168. Aceste trei ordine de zeităţi sunt zeiţe de origine indiană sau tibetană. Kerima au corp omenesc, Htamen-ma şi Wang-chugma, au, la fel ca şi zeităţile egiptene (mai mult sau mai puţin totemice), corpuri omeneşti cu capete de animale. Fiecare zeitate simbolizează un impuls karmic particular sau o tendinţă ce apare ca o halucinaţie în conştiinţa karmică a mortului. Kerima pare a fi un hibrid sanscrit-tibetan al cuvântului sanscrit Keyuri care a devenit curent în Tibet. Htamen-ma (pronunţia cuvântului tibetan Phra-men-ma) este probabil numele unui ordin de divinităţi pre-buddhiste ale religiei antice Bon din Tibet. Wang-Chugma (de la cuvântul tibetan Dvangphyny-ma) e transcripţia tibetană a cuvântului sanscrit Ishvari, însemnând Zeiţe Puternice.

169. Care sunt pe cale de a se dezvolta psihic.

170. Kerima, alterare a sanscritului Keyuri, numele unei zeiţe indiene a cimitirelor.

171. O formă alterată din sanscrită în text, altă zeiţă a cimitirelor.

172. Tibetan-sanscrit, în text.

173. Text: Chu-srin «chu-sin», leu de apă sau leviatan (ser. Makara), monstru mitologic.

174. Forma textuală din sanscritul: Chandăli, după aparenţe spiritul unei femei de castă joasă care (ca toate zeiţele menţio-nate în această parte a textului) frecventează cimitirele şi locurile- de cremaţie. Toate aceste zeiţe ec apar aici par a fi simboluri voite, fiecare in felul ei, pentru a-i întipări mortului, ca 167

!ntr-o dramă iniţiatică, natura sangsarei, imperfecţiunea, imper-manenţa şi necesitatea de a o depăşi, cucerirea prin renunţare.

Aşa cum textul se învaţă prin repetare, fiecare zeiţă e produsa de partea din mental transmisă prin existenţa sangsarică a mortului.

175. In locul acestei forme tibetane-sanscrite din manuscris, versiunea tipărită dă: Siriashalî, forma mai corectă.

176. Aceasta fază şi cele trei următoare care se află între paranteze sunt copiate din ediţia tipărită, manuscrisul omiţân-du-le.

177. Textul- tipărit p-oartă doar: „Zeiţa cu cap mare de elefant".

178. Texti Rdor-je-nia «dar-je-ma»: „Ea, numită dorje" sau „Ea, Mistica", de unde Zeiţa Mistică. Textul tipărit poartă:

„Zeiţa mistică albă cu cap de cuc".

179. Textul tipărit dă versiunea: „deoarece cele 28 de Puternice Zeiţe sunt de asemenea emanaţiile puterilor zeităţilor iritate produse de tine însuţi. Recunoaşte-le".

180. Sunt emanaţii ale Vidului sau aspecte primordial-liniş-tite, nonformate ale stării Dharma-Kăya, omul considerat ca microcosmosul macrocosmosului.

181. Ele sunt emanaţiile aspectului radiant-activ al stării Dharma-Kăya, Lumina Clară strălucind în Vacuitatea primordială —• omul, ca microcosmos al macrocosmosului, fiind inseparabil de aceasta.

182. Simbolul sângelui băut, înainte de a fi păstrat prezent îa spirit, vezi notele precedente.

183. Muntele mistic central din cosmogonia buddhistă (vezi Introducere). Coloana vertebrală omenească e simbolizată prin analogie în Tantra şi alte lucrări de Yoga prin muntele Meru al omului — microcosmos.

184. Text: Mgon-po-nug-po «gong-po-nag-po», (ser. Kâla-Nnth), în mod obişnuit numită la indieni Măhâ-Kalâ. In această etapă, toate formele iluzorii ale Zeităţilor liniştite se topesc în aparenţa acestei unice zeităţi.

185. Text: Gshin-rje-hi-cho's-kyi-rgyal-po «shin-jei-cMkyi-gyal-po» (ser. Dharma-Kăja, sau Yama-Rnja) descris aici şî în cartea a doua Bardo (vezi not. 233), această zeitate iluzorie, care în mod obişnuit ia multe forme, e capabilă să se topească într-o formă unică.

186. Text: Khram-shing «htam-shing»-: o placă, fie cea pe care sunt întinşi criminalii pentru flagelare în Tibet, fie placa pe care sunt înscrise actele karmice ale răposatului, Khram. e numele dat sulurilor de hârtie ce servesc la inventarul sau la listele reveniţilor, Shing, singur, vrea să spună lemn. Se poate deci citi: registrul de lemn sau tablă de recapitulare. In marea epopee tibetană care aminteşte de legenda regelui Arthur, numită: Ge-sar-bsgrugs «ke-sar-dung», legenda Kesar (de autor necunoscut, datând din sec. 8 sau 9 î.e.n.), această legendă atât de populară, pe care mulţi tibetani o cunosc pe dinafară, e povestită de un băiat tânăr de 30 de ani, ai cărui părinţi vor să-1 împie-163

dice să lupte într-o bătălie: „Locul bolii, cel al morţii şi cel al incinerării sunt fixate în registrul Stăpânilor Morţii". Cuvântul tibetan folosit pentru registru e khram. Verificarea versiunii acestui pasaj e importantă deoarece, ca şi în alte pasaje din Bardo Thodol şi în mod deosebit în momentul descrierii judecăţii din cartea a doua, există o asemănare frapantă cu Cartea egipteană a morţilor.

187. Cele ale mantrelor esenţiale ale lui Chenrazi (Avaloki-teshvara: Ora ma ni Padme Hum -«om-ma-ni-pay-me hung»

(Vezi nota 158). Chenrazi e zeitatea patronatoare sau zeitatea tutelară naţională a Tibetului, iar această frază fiind mantra sa, se crede că, repetând-o, în lumea umană sau în Bardo, se asigură sfârşitul ciclului renaşterilor şi că prin ea se ajunge la Nirvana; de aici, importanţa pe care' o ia rugăciunea din Bardo. în lucrarea tibe-tanâ: Mani-bkah-hbum «mani-kah-bum»-, Istoria lui Mani (Sau Mantra lui Chenrazi), această mantra supranumită „esenţa întregii fericiri, a prosperităţii, a întregii cunoaşteri şi marele mijloc al eliberării" este astfel analizată: om — închide poarta renaşterilor printre zei; ma — cea printre asura (sau titani); ni — printre oameni; pay — printre creaturile sub-umane; me — printre preta (spirite nefericite) şi hung — printre locuitorii infernului, în consecinţă, se dă fiecărei silabe culo.area corespunzătoare razei luminoase a fiecărei stări de existenţă: om, lumină alba din deva-loka; ma, cea verde din asura-îoka; ni, cea galbenă din manaka-loka; pay, cea albastră din tiryaka-loka; me, cea roşie din preta-loka, iar hung, lumina cenuşie, sumbră din naraka-ioka. O

poveste populară tibetană spune că un devot care a încercat să-şi antreneze în practica devoţiunii mama, foarte nereli-gioasă, a reuşit doar să o aducă la obişnuinţa de a recita acesta mantra. Acumulând mai multe rele karmice decât bune, ea a intrat în infern după moarte, însă fiul, antrenat în yoga, a porniî să o salveze. Văzându-1 venind, prin forţa mantrelor recitate în viaţă, a putut să le re-zică în infern şi instantaneu, a fost salvate, la fel ca şi cei ce le-au auzit, aflaţi împrejur, căci, spune povestea, „aceasta este puterea mantrei". Găsim originea acestei mantra în lucrările lui Terton care relatează introducerea Buddhismului tantric în Tibet în sec. VIII. Vezi L. A. Waddel, Lamaism în Sikhim.

188. Chenrazi.

189. Pământ, Aer, Apă, Foc, Eter.

190. Intelectul sau principiul conştient.

191. The Book of the Craft of Dying: „Celor pe care omul le doreşte şi prin care va muri mulţumit, în bune condiţii, sigur şi demn de laudă, fără pericol, trebuie să le acorde vizibila atenţie. Să studieze şi să înveţe nesăţios această artă a morţii şi dispoziţiunile date mai sus, până când încă e deplin sănătos, fără să aştepte ca moartea să intre în el".

192. Acestea sunt: paricidul, matricidul, instigarea luptei între două secte religioase, uciderea unui sfânt şi a face să curgă

sânge de Tathagata (Buddha).

193. Aici, textul tipărit poartă: „E Tantra tuturor doctrinelor".

169

194. Acestea se referă la Tahdol.

195. Textul tipărit, corespunzând în punctele esenţiale si în detaliile importante cuvânt cu cuvânt manuscrisului, conţine ca frază de concluzie la ChOriyid Bardo pe aceasta, care diferă de a noastră: „învăţătura pentru starea intermediară, înfăţişarea în timpul experienţei Realităţii, venind de la Marea Eliberare prin ascultare în starea intermediară, Eliberarea prin simpla auzire, şi Eliberarea prin simplu fapt de a fi văzută, e terminată".

Cartea a Ii-a

196. în versiunea tipărită, Bardo Thodol e divizată în două cărţi separate, în timp ce în manuscris, cartea a doua urmează

cărţii întâi. Contrar manuscrisului, primele patru file ale cărţii a doua în versiunea tipărită conţin un sumar al introducerii cărţii întâi. Titlul cărţii a doua tipărită este: Bar-do-Tho's-grol Chen-mo Las-Srid-pa Bardohi Ngo Sprod Bzugs-so «Bardo Thodol Chenma Lay Sid-Pa Bardoi-Ngo-Thod-Zhu-So», semnificând „aici se găseşte înfăţişarea din starea intermediară (sau din timpul căutării)' existenţei lumii (renaşterea), marea eliberare prin ascultare din planul de după moarte".

197. Lit. „A face în aşa. fel încât să elibereze în Starea intermediară". E o rugăciune directă Zeităţilor Tutelare şi guru-lor pe care i-am trecut la persoana a treia pentru a urmări mai bine textul.

198. Text: Rdziis-Skyes «zB-kye» însemnând „a se naşte deghizat", rdziis — a deghiza şi skyes — a se naşte. Sau naşterea de-o manieră supranormală, „naşterea supranormală". Aşa cum va explica textul, procesul de naştere în stările de după

moarte

, e absolut diferit faţă de ceea ce se cunoaşte pe pământ.

199. Prin eroarea scribului, fără îndoială, textul poartă aici patru în loc de trei.