93. Text: Nam-mkhahi-snyig-po «nam-khay-nying-po», (ser. Akăsha-Garbha): „Matricea Cerului".

94. Text: Kuntu-byzang-po «kuntu-zang-po» (ser. Samanta-Bhadra): acesta nu e Adi-Buddha Samanta Bhadra, ci fiul spiritual al lui Dhyani Buddha Vairochana.

; 95. Text: Mahlaima: „Cea care poartă şiragul de mătănii" şi Dhupema: „Cea care poartă tămâie". Aceste nume. sunt forme alterate, hibride, din sanscrită şi tibetană; în ser. Mala şi Dhuna corespund tibetanelor: Hphreng-ba-ma- «phreng-ba-ma» şî Bdug-spos-ma «dug-po-ma». Aceste două zeiţe sunt galbene, ca şi culoarea pământului.

96. Text: Snang-va-mtah-yas «nang-wa-tha-yay»: „Lumina fără obstacole". Ca personificare a unuia dintre atributele lui Buddha sau a uneia dintre înţelepciunile lui (pentru că el le are pe toate), Amitabha reprezintă viaţa eternă.

97. Text: Gos-dkar-mo «go-kar-mo»: „Cea care e îmbrăcată în alb".

98. Text: Spyan-ras-gzigs «cen-ra-zi», (ser. Avolakitesh-vara): „Cel ce priveşte în jos", personificarea mizericordiei şi a

compasiunii. Dalai-Lâma-ii sunt consideraţi ca încarnări ale lui. Tatăl său spiritual pe care-1 însoţeşte: „Amitabha" e încarnat în Tashi-Lăma. Chenrazi, „marele milos", e adesea reprezentat cu unsprezece capete şi mii de braţe, fiecare cu câte un ochi în podul palmei, indicând atenţia sa veşnic trează pentru a-i apăra pe cei disperaţi şi pentru a-i uşura pe suferinzi. în China, Avolakitesh-vara se transformă în Zeiţă a Milei: Kwanying, figurată printr-o zeiţă purtând un copil în braţe.

' 99. Text: Hgham-dpal «jam-pal», ser. Mawjushri): „Al dulcei Glorii"; e zeul înţelepciunii mistice, Apollo al buddhiştilor; cel mai adesea e reprezentat ţinând o sabie de lumină în mâna dreaptă, iar în stânga cartea Prajna Paramita deasupra unui lotus.

159

100. Text: Ghir-dhi-ma şi Aloke, alterare a sanscriţilor Gita şi Aloka, „cântul" şi „lumina", primul ţinând o liră şi al doilea

■o lampă; amândoi sunt roşii ca elementul „foc".

101. Lit „nu va mai fi timp pentru eliberare acolo". Când mortul va fi devenit Preta (spirit nefericit), nu va putea atinge Nirvana în această, perioadă de după moarte şi va trebui să aştepte renaşterea viitoare, după trecerea prin Preta.

102. Text: Don-yod grub-pa «dfin-yod-rub-pa»-, (ser. Amogha- Siddhi): „Cuceritorul Atotputernic".

103. Dorje-le cu patru braţe scurte în formă de cruce simbolizează echilibrul, imuabilul, atotputernicia.

104. Shang-Shang, se referă la o specie de creaturi fabuloase asemănătoare harpiilor din mitologia clasică greacă, având bust de om deasupra unui corp de pasăre. Harpiile grecilor erau feminine, acestea sunt de două sexe. O credinţă populară

tibetană afirmă că această colonie exista într-adevăr undeva în lume.

105. Sgrol-ma -«dol-ma»-, (ser. Tara): „Cea care salvează". Soţia divină a lui Avalokiteshvara. Există două forme ale acestei zeiţe: Dolma verde adorată în Tibet şi DSlma albă adorată în China şi Mongolia. Prinţesa regală din Nepal, care a fost soţia primului rege budd-hist din Tibet, a fost considerată încarnarea £)51mei verzi, iar soţia aceluiaşi rege venită din familia imperială chineză, o încarnare a Ddlmei ■ albe. Lmna Kazi Dawa Samdup i-a explicat lui Dr. Evens-Wentz că tibetanii, văzând pe unele monede englezeşti efigia reginei Victoria şi recunoscând asemănarea cu Dolma, au stabilit o tradiţie în Tibet, în timpul epocii victoriene, cum că Dolma a revenit să conducă lumea sub forma Marii Regine a Angliei. Datorită acestei convingeri, reprezentanţii britanici ai Reginei au fost primiţi cordial în timpul negocierilor lor cu Lhassa, chiar dacă erau departe de a bănui adevăratul motiv al acestei bunăvoinţe.

106. Text: Phyang-na-rdoje «chag-na-dorje , (ser. Vajra-păni): „Cel ce poartă dorje".

107. Sgrib-pa-rnam-sel «dib-pa-nam-sel», (ser. Dipanl sau Di- pakU): „Cel ce risipeşte întunericul".

108. Text hibrid sanscrit şi tibetan; tib. Drichha-ma; ser. Gandha: „Cea care răspândeşte parfum", una dintre cele opţ Zeiţe Materne ale panteonului hindus (Mffîri). E reprezentată ţinând o scoică cu parfum.

109. Text hibrid sanscrit şi tibetan; tib. Zhat-zas-ma «shat-ia-ma» „Cea care ţine dulciurile", zeiţă care nu face parte din cele opt Matri care au fost deja numite toate în text. Aceste două zeiţe sunt de culoare verde, ca înţelepciunea marii realizări.

110. Aici, ca şi în pasajele precedente, se vorbeşte despre gelozia din tendinţele karmice, existenţa ca parte a conştiinţei sau a subconştientului mortului. Ea erupe în ziua a cincea a existenţei din Bardo şi produce halucinaţii astrale corespunzătoare.

111. Certurile, războiul şi lipsurile pe care acestea le produc .sunt principalele suferinţe ale fiinţelor născute Asura, în Asura-Xo/ca.

160

112. Versiunea tipărită poartă: Regatul actelor perfecte (sau acţiunilor) şi aceasta e forma mai concretă.

113. Specificările filozofice tibetane (neconţinute în text) sunt: Snang-Stong «nang-tong», Fenomenul şi Vidul; Gsal-Stong «sal-tong», Radiaţia şi Vidul; Bde-Stong «de-tong», Fericirea şi Vidul; Rig-Stong «rig-tong», Conştiinţa şi Vidul: Ele corespund eelor patru etape Dhyâna care se succed în aceeaşi ordine. Ele corespund probabil, de asemenea, dar de o manieră mal puţin exactă, celor patru înţelepciuni: înţelepciunea asemănătoare cu o Oglindă... etc. Dhyăna constă în stări mentale progresive: analiză (ser. vitarka), reflexie (ser. liicKăra), afecţiune (ser. priti); fericire (ser., ănanda) şi concentrare (ser. ekăgratn). In prima etapă, gânditorul se întreabă: „Ce este acest corp? E durabil? Trebuie el salvat?" şi conchide că ataşarea la o formă

corporală nepermanentă, alterabilă, aşa cum este cea pe care e pe cale de-a o recunoaşte, e un lucru de nedorit. Având dobândită cunoaşterea naturii formei ,el analizează şi reflectează asupra atingerii, a sentimentului, a voinţei, a cunoaşterii, a dorinţei şi găsind că spiritul este realitatea aparentă, ajunge la concentrare.

în a doua etapă a Dhyanei, e folosită doar reflexia, altfel spus, reflexia domină procedeul mental inferior al analizei. In a treia etapă, reflexia generează o stare de fericire a conştiinţei, iar această fericire, care dă întâi impresia unei senzaţii fizice, se topeşte într-a patra etapă, într-un extaz pur. în a cineea etapă, senzaţia de extaz, cu toate că e mereu prezentă, dă naştere, într-o stare secundară inconştientă, concentraţiei complete (Lama Kazi Dawa Samdup).

114. Până aici, fiecare zeitate principală a fost numită: Bha-gavan (victoriosul); începând de acum, ele vor fi numite; Buddha (iluminatul). Textul poartă, în tibetană, Sangs-rgias «sang-yay»: Sangs, trezit (din somnul prostiei), rgyas: complet dezvoltat (în toate atributele perfecţiunii). •

115. Text: Rnam-par-rgyal-va «nam-par-gyal-wa». Vi ja-ya, gardianul porţii de est 116. Text: Gshim-rje-gshed-po «shin-je-shed-po», (ser. Ya-ma'ntaka), gardian al porţii de sud. O formă

de-a lui Shiva cu aspectul iritat al lui Avalokiteshvara. Sub formă de divinitate iritată, personifică unul dintre aspectele mâniei.

117. Text: Rta-mgrin-rgyal-po «tam-di-gyal-po»-, (ser. Haya-grivn), gardian al porţii de vest.

118. Text: Bdud-rtsi-hkhyil-va «du-tsi-khyil-wa», (ser. Amrita-DhSra), gardian al porţii de nord, având funcţia divină de a transforma toate lucrurile în nectar. In sensul tantric Yoga, Amrita înseamnă

exoteric nectar şi esoteric, vidul.

119. Text: Chags-kyu-mo «chak-yu-ma»-, (ser. AnlcusKă), Shakti sau opusul feminin al lui Vijaya.

120. Text: Zhogs-pa-ma «zhag-pa-ma», (ser. Păshadarî), Shakti lui Yamnntaha.

121. Text: Lghags-sgrog-mo «cha-dog-ma», (ser. Vajra-Shring-Miala), Shakti lui Havagriva.

161

12?. Text: Dril-bu-ma «til-bu-ma», (ser. Kinkini-Dhart), Shakti. lui Amitra-Dh'ăra. Toţi gardienii porţilor şi Shakti au câte o semnificaţie ocultă în legătură cu cele patru direcţii ale mandalei căreia le parţin. Ca divinităţi tantrice, păstrătoare ale credinţei, au rang de Bodhisattva. Simbolizează de asemenea cele patru metode liniştite, folosite de fiinţele divine pentru a salva creaturile sensibile (oamenii de cel mai înalt rang). Ele sunt: compasiunea, afecţiunea, dragostea şi dreapta justiţie.

123. Text: Dvang-po-rgya-byin -«wang-po-gya-jin», (ser. Shata-Kratu), Atotputernicul celor o sută de sacrificii, unul dintre numele lui Indra.

124. Text: Thag-bzang-rls «thag-zan-ri», (ser. Virăchâla): acest nume desemnează fie forţa corpului, fie zaua purtată de Stăpânul din Asura-Koka, lumea unde războiul e pasiunea dominanta a existenţei. . ,

■ 125. Text: Chos-kyi-rgyal-po «eho-kyi-gyal-po», ser. Dharma-Raja.

126. Text: Kuntu-bzang-mo «kiintu-bzang-mo», ser. Samanta-Bhadră). Şcoala tantrică înzestrează fiecare* divinitate cu câte o Shakti, chiar şi zeitatea supremă. Doar câteva zeităţi, foarte rar, sunt reprezentate fără Shakti şi totuşi, de exemplu în cazul lui Manjushri, Praina-Paraviita (adeseori', numit Mama) pe care o ţine în mână, poate fi un simbol de Shakti.

Aceasta, aparent, e o doctrină de dualism universal. în ultimă analiză însă, toate perechile opuse având o sursă unică

în vidul Dharina-K.tiyg.-Qi, aparentul dualism devine monism.

127. După esoterismul Buddhismului de nord şi în sensul implicat de filozofii mistici egipteni şi greci antici, omul este microcosmosul macrocosmosului.

128. Text: dkyil-hkhor «kyil-khor», (ser. mandala), conclav de zeităţi.

129. Divinităţile tutelare nu sunt, în ultima analiză, decât tot viziunile persoanei care crede în ele. Devată nu sunt decât simbolurile diverselor obiecte întâlnite pe Cale. Impulsurile ajutătoare şi rezultatele lor. Dacă ne îndoim însă de divinitatea acestor zeităţi, trebuie să afirmăm că DZikinî nu-i decât o amintire a corpului şi să ne amintim că zeităţile sunt cele care compun Calea,

130. Fiecare dintre aceste radiaţii mistice simbolizează calitatea particulară a lui Bodhi, sau a înţelepciunii lui Buddha, în momentul în care luminează. Textul tibetan e aici de o asemenea înflăcărare şi poezie încât, ca să-i redea frumuseţea limbii originale, traducătorul englez a încercat mai multe variante şi acesta e rezultatul diverselor sale căutări.

131. Aceasta e atinsă în Samădhi-Yoga. Această stare, considerată ca fiind starea primordială a spiritului poate fi ilustrată