5. Vyana — ce controlează diviziunea şi difuziunea proceselor metabolice.
Cele cinci sufluri vitale minore sunt: Năga, Kurmma, Krikara, Deva-Datta şi Dhananjaya, care produc respectiv: sughiţul, închiderea şi deschiderea ochilor, procesul digestiei, căscatul, întinderea.
Nervii psihici sau tubulari (ser. Nădî). Scrierile sans-scrite afirmă că există 14 Nădî principali şi sute de mii Nădi inferiori în corp, la fel cum psihologii occidentali spun că există nervi principali şi nervi rriinori. Cu toate acestea Nădî ai Estului nu sunt sinonimi cu nervii Vestului. Nâdî sunt canale invizibile pe care trec fluxuri de forţe psihice, ai căror agenţi conducători sunt suflurile vitale (vâyu).
Printre cei 14 Nădi principali există trei de importanţă fundamentală. Ei sunt (după textul nostru) nervul stâng (idă-nădî), nervul drept (pingălă-nădî) şi nervul median (sushumnă-nădl). Acesta din urmă e nervul median principal situat în scobitura coloanei vertebrale (Brăhma-danda) care e Muntele Meru al corpului uman privit ca microcosmos al macrocosmosului. Idă-năăî în
132
stânga şi Pingala-nadl în dreapta îl încercuie împrejur, la fel ca şi cei doi şerpi ai caduceului purtat de Hermes, mesagerul zeilor. Se prespune că această baghetă e un simbol antic a lui sushumnă-nădi, iar şerpii încolăciţi sunt Ida-nădî şi pingălă-nădl. Dacă lucrurile stau aşa, putem vedea corespondenţele codurilor simbolice esoterice ale Vestului şi ale Estului.
Centrii nervoşi psihici (Chakra) — Suhumnă-nâdl formează o mare cale de trecere pentru forţele psihice ale corpului. Aceste forţe sunt concentrate în centre sau chakra, asemănătoare cu nişte dinamuri aşezate de-a lungul Sushumna-nădî, în interconexiune eu el. în ei se află
rezerva de forţă vitală sau fluid vital de care depinde, în ultimă instanţă, tot sistemul psiho-fizic. Există 6 chakra de importanţă fundamentală. Primul e cunoscut ca rădăcina suport (A'fulădhăra) a sushumna-nădî, situat în pe-rineu. Aici se află sursa secretă a forţei vitale prezidată de Zeiţa Kundalim. Deasupra se afla al doilea chakra sau Lotus, numit Svădhishthăna, centru situat în organele sexuale. Urcând mai sus, găsim centrul nervos al
ombilicului (Mani-pura-chakra). Următorul este cel al inimii, Ariahata-cliakra. In gât se află
al cincilea, Vishuda-chakra. Al şaselea, Ajna-chakra, situat între sprâncene este descris ca al treilea ochi, fixat asupra imaginilor lui Buddha şi ale zeităţilor hinduiste; aici, sushumnă, Idă
şi pingălă se reunesc pentru ca apoi sa se separe. Deasupra tuturor, dominând regiunea cauzală a omului psihic, ca un soare revărsându-şi razele asupra corpului uman, se află su-premul, al 7-lea chakra, Lotusul cu o mie de petale numit Sahasra'ra-Padma. Din el iese sushumnă-nădl; este deschizătura brahmanica (Brăhmarandhra) prin care, în mod normal, în momentul morţii, principiul conştient iese din corp.
Scopul primordial al celor ce practică Yoga este de a trezi ceea ce în Tantra se numeşte puterea de şarpe, personificată prin zeiţa Kunăalinî. Ea se găseşte în M-ulăd-hără-Chakra, la baza coloanei vertebrale, acolo unde sushumnă-nădl prinde rădăcină, putere ocultă încolăcită
în jurul ei însăşi, ca un şarpe adormit. Când activitatea acestei puteri de şarpe e trezită, ea pătrunde unul după
133
altul centrii nervoşi psihici, ridicându-se ca şi mercurul în coloană, până când atinge lotusul cu o mie de petale al centrului cervical. Atunci, ea se lansează ca un jet de apă, căzând peste tot, ca o ploaie binefăcătoare, asupra corpului psihic. Fiind astfel pătruns de putere spirituală
supremă, yoginul obţine Iluminarea.
Mandala — Centrii psihici sau chakra dintre care trei sunt în mod deosebit vizaţi în Bardo Thodol:
1. Centrul inimii, Anahata-chakra;
2. Centrul gâtului, Vishudha-chakra;
3. Centrul creierului, Saliasrăra-Padma.
1. şi 3. sunt mai importanţi,- ei se mai numesc şi, respectiv, centrul sudului şi centrul nordului.
Aceştia constituie polii organismului uman. Se spune că ei se formează în embrionul omului, iar prana terestră, derivată din rezervorul central pranic al soarelui sistemului planetar, le dirijează formarea. Legaţi de aceşti chakra principali, există trei mandala principale, sau grupe mistice de zeităţi divizate în 14 mandala ajutătoare, corespunzătoare primelor 14 (7 +
7) zile din Bardo.
Prima dintre cele trei mandala principale conţine 42 de zeităţi împărţite în 6 mandala corespunzând primelor 6 zile din Chonyid Bardo şi care sunt emanate de către centrul din inimă. A doua mandala conţine zece unităţi principale ce apar în a şaptea zi şi vin din centrul gâtului. A treia mandala conţine 58 de zeităţi principale distribuite în şapte mandala corespunzătoare ultimelor şapte zile din Chonyid Bardo, emanate de centrul din creier.
Primele 42 de zeităţi şi ultimele 58 formează Marea Mandala a celor o sută de zeităţi superioare; primele 42 sunt numite Liniştite şi celelalte 5'8, Iritate. Celelalte zeităţi din centrul din gât care apar între ele sunt clasificate împreună cu cele 42 de Liniştite. Astfel, Marea Mandala din Chonyid Bardo conţine 110 zeităţi principale.
Observăm de asemenea că fiecare mandala are orientarea ei definitivă.
Cele cinci Dhyăni-Buddha cu ale lor shakti3a sunt principalele zeităţi ce apar în primele cinci zile. în prima zi, Vairochana şi shakti a sa apar singuri. Dar, în cele patru următoare, fiecare dintre cele patru Dhyâni Buddha
134
împreună cu shakti e însoţit de doi Bodhisattva, fiecare cu shakti a sa. Apoi, în.a şasea zi, la toate aceste zeităţi reunite într-o mandala se adaugă 16 zeităţi adiţionale: 8 gardieni ai porţilor, cei 6 Buddha ai celor 6 Loka şi Adi-Buddha cu a sa shakti; toate acestea însumează
42. Apoi, după apariţia celor zece zeităţi deţinătoare de cunoaştere (numite în Supunere Zeităţile Lotusului), provenite în a şaptea zi din centrul gâtului, apar pe parcursul celor şapte zile următoare cele 58 de zeităţi din centrul creierului în ordinea următoare: în fiecare dintre primele cinci zile (respectiv dintr-a 8-a până în a 12-a) apare câte un Heruka cu shakti, în total
10. în a 13-a zi, cele 8 Kerima şi cele 8 Htamenma. în a 14-a, cei patru gardieni ai porţilor şi cele 28 de Zeităţi icu capete de animale. Dincolo de simbolismul zeităţilor din mandala şi din nervi stă următoarea explicaţie raţională: fiecare zeitate apărută dintr-un centru psihic determinat reprezintă trezirea activităţii de impulsuri sau pasiuni corespondente din conştiinţa complexă. Ca şi într-un mister iniţiatic, actorii apar în fiecare zi din Bardo pe scena spiritului defunctului, care e singurul lor spectator, iar regizorul este karma. Elementul cel mai înalt, cel mai apropiat de divin din principiul conştient al defunctului străluceşte la început în toată
gloria sa de (Lumină Clară Primordială, apoi, gloria lor scăzând, viziunile sunt din ce în ce mai puţin fericite, Zeităţile Liniştite din centrul din inimă, apoi din centrul din gât se topesc în Zeităţile Iritate din centrul din creier. In final, tendinţele pur omeneşti sau brutale, personificate prin cele mai cumplite dintre zeităţile Iritate 4a vin în câmpul viziunilor mentale producând halucinaţii spectrale şi impresii de oroare. Percepându-le, mortul fuge departe de ele — cu toate că sunt doar propriile lui gânduri — şi se refugiază într-un germene, devenind jucăria Măyă-ei şi sclavul Ignoranţei. în alţi termeni, similar cum corpul terestru creşte până la maturitate, îmbătrâneşte şi cade în dezintegrare după moarte, corpul mental din Bardo trece prin zile cereşti de copilărie, apoi prin zile mai puţin perfecte de maturitate în Bardo, după
care se ofileşte şi moare în Starea intermediară până când, abandonat de' „Cunoscător", renaşte. Putem găsi indicaţii pentru elementele de
135
conştiinţă separate, aşa cum se manifestă ele în starea intermediară, în semnificaţia petalelor de Lotus sau chakra din diviziunea tantrică.
De exemplu, Lotusul din inimă e descris ca un Lotus roşu cu 12 petale, fiecare reprezentând unul dintre principalele elemente ale personalităţii (vritti), în ordinea următoare: 1. — speranţa (âstiă)
2. — grija sau neliniştea (chinta)
3. — efortul (chestă)
4. — sentimentul de posesiune (maniată)
5. — aroganţa sau ipocrizia (dambha)
