prin următoarea comparaţie: atâta timp cât un om rămâne liniştit şi nemişcat pe suprafaţa apei, pluteşte şi e purtat de curent; dar dacă încearcă să urmărească un obiect fix din apă, echilibrul şi pacea mişcării sale naturale se prăbuşesc. Tot aşa, formarea unui gând opreşte cursul natural al spiritului.

162

132. In starea transcedentală a lui Buddha, pe Calea interioară sau Calea secretă a lui Vajra-Şattva, se topesc în uniune absolută toate divinităţile liniştite şi iritate ale celei mai înalte mandala descrisă în text. în total sunt 110: 42 din centrul din inimă, 10 din centrul din gât şî 58 din centrul din creier.

133. După manuscris, există diferenţe ireconciliabile între culorile fascicolelor de lumină. Versiunea tipărită dă: alb — deva, roşu — asura, albastru — lumea umană, verde — lumea brută; galben — preta, cenuşiu — infern. în această traducere, corecţiile necesare au fost făcute.

134. Text: Bde-var-gshegş-pa «de-war-sheg-pa», (ser. Sugata): „Cei intraţi în lumea fericirii şi care au atins Nirvana": Buddha-ii.

135. Cele cinci otrăvuri virulente care, asemeni drogurilor, aservesc şi leagă omenirea de suferinţele existenţei în cele şase Loka sunt: luxul, duşmănia, prostia, orgoliul sau egoismul, gelozia.

136. Text: rang (personală) şi snang (lumina), „lumina interioară". Gândurile sau ideile apar în radiaţia principiului conştient. Starea Bardo, cum s-a indicat, e un fel de vis după moarte ce urmează stării de veghe sau a vieţii şi scopul învăţăturilor Bardo Thodol e de a trezi adormitul la Realitate, la o stare de conştiinţă supraterestră, pentru anihilarea legăturilor existenţei .sangsarice, la starea lui Buddha perfect iluminat.

137. Vajra-Sattva, ca divinitate simbolică, reflex al lui Akshobhya, e „vizualizat" în ritualurile oculte tibetane ca fiind, în sine, vid. Deci reprezintă Vidul şi multe tratate despre el conţin, în această privinţă, numeroase comentarii esoterice. De-a lungul lui Vajra-Sattva se găseşte drumul Eliberării, căci el este forma corporală a celor 110 divinităţi ale marii mandala. Pentru a urma drumul, neofitul trebuie să fie dirijat de către hierofant.

138. Acest Adevăr e acela că nu există nici o realitate în spatele fenomenelor Bardo alta decât cea a iluziilor îngrămădite în propriul spirit datorită experienţelor sangsarice. A şti să recunoască acest lucru e echivalent cu dobândirea automată a Eliberării,

139. La fel cum atomii fizici grosieri ai corpului uman lipsit de viaţă se separă pe rând, plecând către locurile lor fireşti, re-devenind unii gaz, alţii lichid şi alţii solid. După moarte urmează o dispersie treptată a atomilor psihici sau mentali ai corpului-gând din Bardo, fiecare tendinţă urmându-şi afinităţile karmice, pornind inevitabil către ungherele care îi convin.

Deci, aşa cum sugerează textul, pasiunea brutală a prostiei are o tendinţă naturală de a se întoarce la regiunile brute şi să se încarneze ca o parte dezintegrată a mentalităţii defunctului.

140. Text: Rig-hdzin «Rig-zin»: „posedând ştiinţa". Aceste divinităţi sunt pur tantrice.

141. Text: Mkhah-hgro-ma, ser. Dăkinl: zeiţe-zâne cu puteri speciale oculte, bune sau rele. Sunt de asemenea pur tantrice şi, ca atare invocate în principalele ritualuri ale Buddhismului de nord 163

142. Esoteric, craniul (omenesc) şi sângele (tot omenesc) care 11 umple, semnifică într-un fel renunţarea la viaţa omenească, abandonarea sangsarei, sacrificarea personală pe crucifixul lumii, în ritualurile oficierilor lamaice, există

asemănare între sângele reprezentat printr-un lichid roşu din craniu şi vin (reprezentând sângele) din potirul comunităţii creştine.-

143. MudrU este un semn mistic exprimat printr-un gest al mâinii şi al degetelor sau al corpului. Unele mudrn sunt folosite ca semne de recunoaştere între membrii fraternităţilor oculte, în genul strângerii de mână masonice. Alţii, în special Yoginii, le utilizează ca poziţii ale corpului care produc scurt-circuite, sau altfel zis schimbarea sensului fluxului magnetic al corpului. Plasarea în opoziţie a vârfurilor a două degete în mudrn înseamnă controlarea forţelor lumii sau a curenţilor vieţii. Mudrn fascinaţiei face parte din această ultimă categorie, fiind executată cu mâna dreaptă întinsă, inelarul atingând degetul mare, arătătorul şi micul întinse şi degetul mijlociu culcat pe palma mâinii.

144. Vezi nota 161.

145. Aici, Dafcinî-ile sunt reprezentate ca diverse ordine de zâne sălăşuind în locurile diferite. Cele opt locuri de cremaţiune sunt cale indicate în mitologia hindusă. Cele trei sălaşuri sunt: centrul din inimă, cel din gât şi cel din creier, asupra cărora, esoteric vorbind, domnesc unele Dakinî (ca personificări ale_ forţelor psihice existente în fiecare dintre ele), ca şi alte Dakirn, cele care guvernează Locurile sfinte şi cele de pelerinaj.

146. Sunt piei de rakshasa, o rasă de demoni giganţi avânţi formă umană şi anumite siddhi (puteri supranaturale).

147. Lâma-ii tibetani, la cântarea ritualului, folosesc şapte sau opt feluri de instrumente muzicale: toba mare, cimbale (în general de aramă), corni de cochilii, clopote (ca şi clopotele folosite în serviciul misei catolice), timpane, clarinete mici (asemănătoare ca sunet cu cimpoiul scoţian sau cu cel breton), tobe mari şi trompete făcute din os de femur omenesc. Chiar dacă sunetul combinat al acestor instrumente e departe de a fi melodios, LWma-ii pretind că el produce asupra psihicului asistenţei o atitudine de profundă veneraţie şi de credinţă, el fiind corespondentul sunetului natural auzit în corp când ne astupăm ermetic urechile cu degetele; astfel auzim un ropot surd ca şi bătăile tobei mari, un sunet metalic ca şi cel al cimbalelor, un freamăt sugerând vântul mişcând frunzele asemănător sunetului cornului de cochilie, un dangăt de clopot, o bătaie ascuţită ca şi cea a timpanelor, un sunet plângător ca şi cel al clarinetelor, un muget grav ca şi cel al trompetelor mari şi unul mai înalt ca şi cel ai trompetei de os.

Acestea sunt interesante nu numai ca teorie tibetană a muzicii sacre, ci mai ales prin faptul că dau cheia interpretării esoteric*

a simbolului „sunetul natural al Adevărului" (despre care se vorbeşte în diferite pasaje), care se spune că e produc de facultăţile intelectuale în. mentalul uman.

164

143. E ştiinţa născută în momentul dobândirii cunoaşterii: Cunoaşterea născută simultan.

149. Vezi Adaos III.

150. Vezi nota 139.

151. Mortul, căzând tot mai jos în Bardo, priveşte către lumile cereşti (care sunt locurile de încarnare în Sangsăra) în loc să

caute Nirvana (ne-sangsarică) ca loc de refugiu. Chiar dacă teoretic Nirvana poate fi atinsă din oricare etapă Bardo, practie, îiinţeleobişnuite nu o ajung datorită lipsei meritelor karmice. Deci Lama sau oficiantul încearcă să-i obţină cea mai bună

situaţie posibilă acolo unde mortul se găseşte inevitabil.

152. Până acum, cele 52 de divinităţi liniştite şi deţinătoare de Cunoaştere, emise de centrii psihici din inima şi gât (ai corpului din Bardo al mortului) au strălucit. Divinităţile iritate ce vor apărea începând de acum sunt emise de centrul din creier.

Ele sunt formele excitate sau iritate ale divinităţilor liniştite (care, chiar şi ele au contrastele lor cu aspect iritat, mai ales zeităţile deţinătoare de Cunoaştere). Vezi nota 3 şi Adaos III.

Î53. Frica, groaza şi fascinaţia mortului văzând aceste zeităţi nu se produc decât la fiinţele obişnuite care, aşa cum afirmă

textul, n-au făcut pe parcursul vieţii antrenamente yoge absolut necesare care să-i permită ca, în momentul morţii, să

recunoască Bardo aşa cum e el şi să treacă dincolo de el. Pentru adepţii Yoga ce pot domina Bardo, pot stăpâni moartea şi care ştiu că toate aparenţele şi apariţiile sunt ireale şi fără putere în această lume, ca şi în altele, nu există nici un fel de experienţă Bardo. Scopul lor este fie o renaştere imediată şi conştientă printre oameni sau în paradisuri, fie, dacă fructele existenţelor lor sunt cu adevărat coapte (ceea ce se petrece foarte rar), Nirvana.

154. Abia încetează o lucire că alta izbucneşte, mortul neăvând nici un moment de distragere, spiritul său se concentrează şi se fixează asupra evenimentelor.

155. Sângele simbolizează existenţa sangsarică; a bea sânge simbolizează setea de existenţă, a bea această existenţă, a-şi potoli setea de ea. Pentru credinciosul care — chiar şi in această etapă — poate realiza faptul că aceste zeităţi nu sunt decât personificările karmice ale propriilor tendinţe născute din cauza faptului că şi-a trăit şi băut viaţa, există

următorul avantaj: puterea supremă de a le înfrunta fără să tremure, întâlnindu-le ca pe nişte fiinţe cunoscute. Apoi, pierzându-şi în ele personalitatea, înţelege explicaţia adevăratei naturi a existenţei sangsa-rice şi, prin aceasta, ajunge la Iluminarea perfectă numită starea lui Buddha.

156. Credinţa răspândită la toate popoarele din vremurile îndepărtate, cum că fenomene neobişnuite marchează moartea (sau naşterea) şi funeraliile marilor eroi sau ale sfinţilor, există şi la tibetani. Lâma-ii consideră că aceste fenomene au explicaţii pur raţionale, aşa cum sugerează textul. Mai mult, Lăma-ii menţionează că dacă o fiinţă într-adevăr sfântă moare, se vor găsi în cenuşa rugului funerar bucăţi din oasele sale ce au primit forme minunat sculptate şi noduli asemănători perlelor sau sâmburilor.

165

157. Ceea ce înseamnă că doctrinele esoterice fiind realizabile (căci sunt bazate pe adevăr), cel ce le urmează sau le respectă este prin acea&ta în mod automat pus în legătură cu forţele psihice definite.

158. Credincioşi care au practicat în manieră ştiinţifică, sub îndrumarea unui gwu competent, intonaţiile unor mantra sacre numite mantra esenţiale, de ex.: Om Mani Padme Hum, Salut. giuvaierului din Lotus sau Salut pe cel ce e Giuvaierul din Lotus; Om Wagi Shori Murit, Salut pe Stăpânul Parolei Mum; 'Om Văjra Pani Hum, Salut pe cel ce ţine dorje-le. Acestea sunt cele trei mantra esenţiale ale celor trei protectori ai Lamaismului. Prima e a Jui Bodhisattva Chenrazi (Avalokita) „Cel ce vede cu ochi pătrunzători". A doua. a lui Bodhisattva Jampalyang (Manjugosha), Zeul Cunoaşterii Mistice. A treia, a lui Bodhisattva Chakdor (Vajna-păni), Zeul Tunetului.

159. Vezi rugăciunea din "Ţhe Book of the Craft of Dying". „Când sufletul tău va ieşi din corp, glorioasele falange ale înge-

rilor să vină în faţa ta. Şi oastea victorioasă de judecători demni de respect".

160. învăţăturile lamaiştilor arată că dacă simpla bunătate şi cunoaşterea cărţilor sunt de dorit la adepţii ce caută

Eliberarea, înţelepciunea spirituală şi o credinţă profundă, laolaltă cu lăsarea la o parte a „intelectualismului", le sunt indispensabile. Unul dintre preceptele marilor yogini tibetani, învăţat de toţi neofiţii, e următorul: „E într-adevăr greu să

obţii Eliberarea prin simpla cunoaştere intelectuală; prin credinţă însă, Eliberarea e uşor de obţinut".

161. Marea Perfecţiune e învăţătura doctrinei fundamentale conţinând dobândirea Perfecţiunii sau a stării lui Buddha în şcoala lui Guru Padma-Sambhava. Marele Simbol (Chang-chhen, ser. Măha-Mudră) se raportează la un sistem antic indian de Yoga, învăţat de asemenea la această şcoală, dar practicat în mod deosebit astăzi de adepţii sectei semi-reformate Kargyutpa, fondată în a doua jumătate a sec. al Xl-lea de savantul tibetan yogl Marpa. După ce a stat în India ca discipol al lui Naropa şi al panditului Atisha, el a introdus Marele Simbol în Tibet. Milarepa, cel mai iubit din yoginii tibetani, succesor al lui Marpa,-va dezvolta practica Marelui Simbol, punând baza învăţămintelor Sectei.

162. Daoă Realitatea e recunoscută de când apare, dacă Adormitul din existenţa sangsarică se trezeşte în starea divină Sambogha-Kăya pe parcursul lui Chonyid Bardo, cilul normal de renaşteri se rupe. Şi dacă această fiinţă deşteaptă se reîntoarce în lumea umană de bunăvoie şi conştient, ca o încarnare divină, înseamnă că o face pentru ridicarea omenirii. Dacă

recunoaşterea nu are loc decât în Sidpa Bardo, se va atinge doar Nirmana-Kăya care e doar o trezire parţială, o realizare înnourată a Realităţii. Sidpa Bardo e un plan mult inferior celui din Chonyid Bardo. Dar chiar şi acolo putem dobândi totuşi binefacerea unei renaşteri iluminate spiritual într-unui dintre planurile înalte: deva-loka, asura-loka, planul uman. Dacă se naşte în lumea ome-166

nească, credinciosul va avea virtutea' tendinţelor dobândite în viaţa anterioară, va regăsi cunoaşterea doctrinelor mistice man-trayanice şi practicile yoga în punctul în care le-a lăsat la moarte; asta înseamnă continuitatea karmică.