Corespunda unei durate de 20—30 de minute.

24. Muribundul trebuie să rămână treaz şi deplin conştient înaintea morţii. Aceasta e raţiunea apăsării arterelor.

25. Text ser. Dhutih «duti*. Nerv median, lit. „trijoncţiune", V.S. Apte, în dicţionarul sanscrit-englez, explică Dhutih prin ,,a agita" sau „a mişca", ceea ce, aplicat textului, poate indica mişcarea vibratorie a forţelor psihice ce traversează nervul median (Lama Kazi Dawa Samdup). Duti mai înseamnă „a rejecta", sau ieşirea conştiinţei mortului — Sj. Atal Bihari-Gosh.

26. Dacă e conşitent şi nedistras, muribundul va înţelege prin forţa lecturii Thodol-ului importanţa de a reţine forţa vitală în nervul median până când ea va ieşi prin deschizătura brahma-nică.

27. Se crede că după ultima expiraţie forţa vitală rămâne în nervul median până la ultima bătaie de inimă.

28. Text: Rnam-shes «nam-she»-, (ser. vijnana sau chaitanya). Principiu conştient sau principiu de cunoaştere obiectivă.

29. Această stare poate dura uneori 7 zile, dar în general, 4—5 zile. Principiul conştient, cu excepţia unor condiţii de transă gen Yoga, nu rămâne neapărat în corp tot timpul. în mod nor^ mal, el părăseşte corpul în momentul numit moarte, nemaipăs-trând cu el decât o subtilă relaţie magnetică pe timpul indicat în text. Doar adepţii Yoga pot evita starea de sincopă

arătată. Procesul morţii e invers procesului naşterii. Naşterea e încarnarea principiului conştient, moartea e descarnarea lui. La fel cum copilul experimentează lumea, o persoană care moare se 152

trezeşte în lumea Bardo şi o va experimenta. Corpul din Bardo. de natură invizibilă şi eterică, e un fel de duplicat al corpului omenesc, de care moartea îl separă. In corpul Bardo rămâne principiul conştient şi centrii psihici, corespondentul sistemului nervos fizic uman.

30. Sensul acestei fraze e că persoana care moare trebuie nu i numai să recunoască simptomele morţii atunci când apar, ci sa şi fie capabil să recunoască Lumina Clară, fără a fi pus faţă în faţă cu ea de către o altă persoană.

31. A se vedea Ars Moriendi, sec. XV, p. 93: „Când o persoană trebuie să moară, e necesar să aibă alături un prieten bun, ca să o ajute să se roage pentru binele sufletului".

32. Cele trei simptome principale ale morţii, dintre care textul nu îl indică decât pe primul, considerând că cititorul oficiant le cunoaşte şi le numeşte când se produc doar cu denumirile simbolice, sunt: 1. o senzaţie fizică de apăsare, „pământul scufun-dându-se în apă"; 2. o senzaţii fizică de frig, ca şi cum corpul ar fi aruncat în apă, senzaţie care se transformă treptat în fierbinţeală, „apa scufundându-se în foc"; 3. senzaţie de explozie a atomilor corpului, „focul scufundându-se în aer".

Fiecare simptom e însoţit de o schimbare exterioară vizibilă a corpului: pierderea controlului muşchilor faciali, pierderea auzului, pierderea vederii, respiraţia devine spasmodică înainte de pierderea conştiinţei. De aceea, Lâma-ii antrenaţi în ştiinţa morţii recunosc pe rând fenomenele psihice interdependente care se termină prin eliberarea în Bardo a corpului despuiat de învelişul său din planul uman. Traducătorul consideră că ştiinţa morţii expusă în acest tratat a

-fost cunoscută datorită experienţei L5ma-ilor instruiţi care, murind, au explicat discipolilor simptomele, analizân-du-le minuţios.

33. în această stare, realizarea Adevărului Ultim e posibilă în cazul în care muribundul a fost suficient de avansate pe Cale în timpul vieţii sale. Dacă nu a putut beneficia de ea, de acum va rătăci prin regiunile cele mai de jos din Bardo, în funcţie de propria karma, până la renaştere.

34. Textul tibetan aici e în mod deosebit concis. Literal: „va apărea în orice va supune pe cineva" (pentru scopuri benefice).

A supune în acest sens o fiinţă sensibilă din planul uman implică invocarea unei forme care impresionează religios această

fiinţă. Astfel, un shivaist va face apel la forma lui Shiva, un buddhist la cea a lui Sakya Muni, un creştin la cea a lui Iisus, un musulman la cea a Profetului şi aşa pentru fiecare religie, pentru toate categoriile de fiinţe, va apărea după situaţie o formă apropiată: pentru copii forma părinţilor şi viceversa, pentru shishya-i guru-ii, pentru supuşi, regii, pentru regi, miniştrii.

35. A se vedea "The Book of the Craft of Dying": „Dacă cel ce moare are o perioadă de luciditate suficientă, cei ce-1 înconjoară îi pot citi cărţile sacre sau rugăciunile pe cate le folosea în timpul vieţii".

36. Text: Shes-rig «she-rig»: intelectul, ştiinţa sau facultatea de cunoaştere.

153

, 37. Text: Chos-nyid Kun-tu-bzang-po «chonyid kuntu sang-po». (ser. Dhărma-Dhatu Samanta-Bhadra). Forma Dharma-Kaya- ei, prima stare a lui Buddha. După manuscris, „Tatăl universal bun" (Kuntu-Zang-Po) sau „Mama universal bună"

(Kuntu-Zang-Mo). După şcoala marii perfecţiuni, Tatăl este ceea ce apare, fenomenul; Mama este ceea ce e conştient de fenomen. Tatăl e fericirea, radiaţia; Mama e vidul care percepe această fericire, această radiaţie. Tatăl e Inteligenţa; Mama, Vidul. Reapariţia cuvântului „Vid" vrea să sublinieze importanţa înţelegerii faptului că intelectul e vid prin natura lui, non-născut, non-creat, non-format, primordial.

38. Text: Rig-pa, conştiinţa distinctă a facultăţii de cunoaştere prin care ea se cunoaşte pe ea însăşi. în mod obişnuit, rig-pa şi shes-rig sunt sinonime, însă într-un tratat de filozofie abstract ca şî acesta, rig-pa se raportează la conştiinţă sub aspectul ei cel mai pur şi supraterestru, iar she-rig la conştiinţă sub aspectul ei cel mai puţin pur spiritual, aşa cum e conştiinţa fenomenelor, în această secţiune din Bardo, unde analiza psihologică a stărilor de conştiinţă e mai abstractă, cuvântul rig-pa reprezintă conştiinţa, iar shes-rig, inteligenţa.

39. Text: Kun-tu-bzar»g-po (ser. Samanta, Totul universal sau completul Bhadra, Bunul, Binefăcătorul). în această stare, experienţa şi lucrurile experimentale sunt inseparabil unite, aşa cum sunt unite aurul şi culoarea sa galbenă, sau sarea şi gustul sărat. Pentru inteligenţa umană normală, această stare este dincolo de înţelegere.

40. Din cele două stări ale spiritului sau conştiinţei: rig-pa şi shes-rig simbolizate prin Tatăl şi Mama universali buni e născută starea Dharma-Kăya (corp al adevărului), starea lui Buddha perfect iluminat. Dharma-Kăya simbolizează cea mai înaltă şi pură spiritualitate, o stare de super-conştiinţă, lipsită de orice limitare mentală sau obscuritate rezultată din contactul conştiinţei primordiale cu materia.

41. Tot aşa cum starea Buddha Samanta-Bhadra e cea a bunătăţii universale, starea Buddha Amitabha e cea a luminii fără

oprelişti şî textul implică faptul că, în ultima analiză, ambele reprezintă aceeaşi stare văzută doar din puncte diferite.

Prima exaltă spiritul în toată bunătatea lui, a doua, puterea iluminării Bodhi reprezentat prin Buddha Amitubha, personificarea facultăţii de cunoaştere, sursă a vieţii şi luminii.

42. Text: dgongs-pa «gong-pa»: Gândurile sau spiritul sub forma se onorifică: „spirit divin".

43. Realizarea nonsangsaricului, care e vid, nondevenit, non-născut, non-creat, non-format, iluminarea perfectă, starea spiritului divin al lui Buddha. Vezi: The Diamond Sutra, with its Chinese Commentary: „Toată forma sau calitatea fenomenelor e impermanentă şi iluzorie. Când spiritul realizează faptul că fenomenele vieţii sunt ireale, stăpânul Buddha poate fi limpede perceput". Buddha spiritual trebuie realizat în spirit.

44. Dacă, printr-o serie de antrenamente spirituale, muribundul a realizat starea Buddha, în acel moment, lanţul renaşteri-154

lor se întrerupe şi eliberarea e dobândită. Insă o asemenea perfecţiune e rară şi, în condiţii normale, spiritul muribundului nu poate rămâne în această stare unde sălăşluieşte Lumina Clară. El coboară în Bardo din ce în ce mai jos, până ajunge la renaşterea sa următoare. Aşa ca şi acul în echilibru perfect, pe un fir {imagine folosită de lăma-i), el rămâne un moment în Lumina Clară. Dar această stare extatică de non-ego şi de sublimă conştiinţă e prea puţin familiară principiului conştient uman, care nu se poate menţine aici şi, la fel ca şi acul, cade de pe fir. Tendinţele karmice, gândurile personale, individualismul, forţa

„eului" ce împiedică realizarea Nirvanei, care înseamnă stingerea flăcării dorinţelor egoiste, duce la învârtirea neîntreruptă a Roţii Vieţii.

45. Imediat după trecerea forţei vitale în nervul median, persoana care moare se află în Lumina Clară în puritatea sa primitivă: Dharma-Kăya fără obscurităţi. Dar dacă nu se poate menţine, intră în Lumina Clară secundară

ceea ce înseamnă o cădere într-o etapă inferioară Bardo, unde Dharma-Kăya e învăluit de obscurităţi karmice.

46. Există cinci ieşiri ale corpului, însă preferabil este ca principiul vital să se scurgă prin deschizătura lui Brahma, din creştet. O variantă acceptabilă mai e aceea ca ieşirea să se facă prin deschizătura de deasupra ombilicului.

47. Shes-pa, numit aici spirit. Traducătorul completează: forţa vitală, trecând prin nervul psihic al ombilicului, iar principiul conştient prin nervul psihic al creierului, se unesc în centrul psihic al inimii şi, părăsind normal corpul prin deschizătura lui Brahma, produc muribundului un extaz intens. Starea următoare e de o intensitate mai scăzută. în prima etapă e experimentată Lumina Clară primordială, în a doua Lumina Clară secundară. O minge aruncată face sărituri din ce în ce mai mtei până ce ajunge la imobilitate; acelaşi lucru se întâmplă şi cu principiul conştient în momentul morţii. Primul elan după părăsirea corpului este cel mai înalt, următorul e mai mic şi aşa mai departe, până când forţa karmei se epuizează

în starea post-mortem, iar principiul conştient, odihnit, intră într-o matrice şi renaşte.

48. Text: gshin-rje «shin-je»: Stăpân al Morţii; aici, pluralul e preferabil.

49. Vezi: „The Craft to Know Well to Die": „Atunci el ((muribundul) trebuie să recunoască apostolii, martirii, duhovnicii, fecioarele şi toţi sfinţii pe care i-a iubit".

50. Divinitatea favorită sau tutelară (yi-dam) e de obicei unul dintre Buddha sau Bodhisattva; Chenrazi e cel mai popular.

51. Text: Jo-vo-thugs-rje-chen-po «jo-wo-thu-ji-chen-po»: Stăpân al Marii Compasiuni, sinonim în tibetană cu Spya-ras-gzigs <-chen-ra-zi», (ser. Avalokiteshvara).

'52. Orice persoană a putut asculta descrierea nataţiei, dar nu a încercat vreodată să înoate. Aruncată brusc în apă, nu se va putea descurca. La fel se întâmplă cu cei care ascultă teoria morţii fără să o aplice prin practici yoga. Ei nu-şi vor putea ţine conştiinţa atentă, fără distragere, vor fi tulburaţi de modificarea

155

condiţiilor, nu vor progresa şi nu vor profita de avantajele morţii. Susţinerea prin dirijarea unui guru în viaţă e necesară, dar orice ar face acesta, dacă karma e rea, mortul nu va recunoaşte Bardo.

53. Text: Dag-pahi-sgyu-lus «tag-pay-gyu-lu»: pur sau strălucitor, corpul iluziei (ser. Maya-rupa). Opusul eteric al corpului fizic din planul terestru. Corpul astral din Teosofie.

54. Când principiul conştient iese din corp, se produce un fel de tremur care dă naştere unei stări de luciditate.

55. Lit. „Karma nu-i poate întoarce gura sau capul", aluzie la cavalerul ce-şi conduce calul. Vezi Tantra of the Great Liberation: „Omul orbit de ignoranţă, nefericitul prins în năvodul propriilor acte, ascultând această mare Tantra, va fi dezlegat de legăturile karmice".

56. Text: Chos-nyid-ma-bu (ser. Dharma Mătri Putra): „Ade-s vărul Mamă şi Adevărul de descendenţă." „Adevărul de descendenţă" e cel experimentat în această lume prin practicarea meditaţiei profunde (ser. Dhyana). „Adevărul Mamă" e adevărul primordial şi fundamental care nu-i experimentat decât după moarte, atunci când „Cunoscătorul"