THE MANTRA OF CHENRAZEE „OM MA-NI PAD-ME HUM"

Lui Shishya care a fost serios verificat îi transmitem mantra ce-i conferă puterea de a o trezi din somn pe Zeiţa Kundalinl; când o va pronunţa, Zeiţa se va trezi şi va veni pentru a fi comandată de el. In acest caz, ajutorul unui guru este necesar pentru că zeiţa trezită poate distruge sau salva, după cum mantra e înţelept folosită sau nu.

Aşa cum aerul de afară vibrează la sunetele mai groase, suflul vital (prâna-văyu) e pus în mişcare şi utilizat prin folosirea sunetelor mantra. Zeiţa sesizează întâi subtilul sunet ocult şi, traducându-1 în sunete muzicale divine, le trimite în ascensiune, din tronul ei (rădăcina-suport a centrului psihic), la fiecare centru suprapus, până când muzica va umple Lotusul cu o mie de petale.

Viziunea zeităţilor, atât de frecvent indicată în text, adeseori nu e decât un mod de a gândi la caracteristicile ce le reprezintă zeităţile respective. Un efect yogic asemănător se produce prin pronunţarea mantrei corespunzătoare unei zeităţi, făcând-o să apară prin pronunţia foarte puternică a sunetului.

Dacă mantrele nu sunt spuse cu intonaţia corespunzătoare, particulară, ele sunt fără efect.

Dacă sunt scrise sau citite de un neiniţiat, par absolut fără semnificaţie şi nu au nici un sens fără dirijarea unui guru uman. Mai mult, pronunţia corectă a mantrei unei zeităţi depinde de puritatea psihică la fel de mult ca şi de cunoaşterea intonaţiei. Este deci necesar pentru devot de a-şi purifica întâi (prin mantra de purificare): gura, limba, şi chiar mantra însăşi printr-un procedeu numit „chemarea vieţii" sau trezirea puterii adormite a mantrei. Ştiinţa ocultă de folosire corectă a mantrelor conferă puteri supranor-male numite Siddhi5a. Ele pot fi folosite după caracterul adeptului pentru magie albă, în scopuri bune, sau pentru magie neagră, în scopuri rele. Cărările mâinii drepte sau stângi nu sunt decât una singură până la punctul de aplicare practică a fructelor obţinute prin dezvoltare psihică. Plecând de la acest punct, una dintre cărări duce la Emancipare, cealaltă la Sclavie.

138

IV. Guru şi Shishya sau Cheia şi iniţierile

Foarte frecvent, Bardo Thodol recomandă muribundului sau mortului să mediteze sau să

„vizualizeze" zeitatea sa tutelară, sau al său guru spiritual şi în alte momente să-şi amintească

învăţăturile guru-lui său uman, mai ales cele din momentul iniţierii sale mistice. Yogiriii şi adepţii tantrismului afirmă că există trei descendenţe de gura pe care trebuie să le respectăm şi onorăm: prima, cea mai elevată şi în întregime supraumană e numită în sanscrită divyaugha, adică descendenţa cerească sau divină. A doua e cea a fiinţelor umane înalt dezvoltate, persoane cu puteri supranormale sau siddhi şi de aceea se numesc siddhaugha. A treia este cea a instructorilor religioşi obişnuiţi numiţi viănavaugha, de descendenţă umană6a.

Femeile, dacă sunt calificate, pot fi guru, la fel ca şi bărbaţii. Shishya, ca regulă generală, e pus la încercare timp de un an înainte de a primi prima iniţiere. Dacă după această perioadă de verificare este considerat nedemn de înaltele învăţăminte, va fi refuzat. în caz contrar, guru intră pe direcţia dezvoltării sale psihice. In timpul stagiului de verificare, un shishya e pur şi simplu comandat să realizeze un anume exerciţiu convenabil nevoilor personale. Apoi, încercarea terminată, guru explică lui shis'hya raţionamentul fiecărei probe şi rezultatul final care trebuie să fie obţinut prin aceste exerciţii făcute cu succes.

Pentru iniţierea unui shishya, guru însuşi .trebuie sâ se pregătească printr-o serie de exerciţii rituale, de mai multe zile; el invocă guru-ii divini pentru a primi harul lor şi comunică cu planul spiritual în care acesta există. Dacă guru uman posedă puterile siddhice, această comu-nicaţie e considerată la fel de reală ca şi comunicaţia telepatică dintre doi oameni.

Iniţierea care urmează constă în revelarea mantrei secrete lui shishya, mantra prin care uniunea între shishya, nou membru al confreriei secrete şi Guru Suprem, cel ce e Tata Divin pentru toţi guru şi shishya, e stabilită. Suflul vital serveşte drept legătura psiho-fizică ce uneşte omul cu divinitatea. Forţa vitală, fiind în prealabil localizată în al şaptelea centru psihic (Lotusul cu o mie de pe-139

tale), prin exerciţiul trezirii lui Kundaliru, primeşte din acest centru înzestrarea undelor spirituale, aşa cum o staţie fără fir produce unde. Astfel organismul uman primeşte graţia divină, forţa de strălucire ca şi cea a electricităţii când ea e condusă într-o lampă electrică. în felul acesta, adevărata iniţiere e făcută şi shishya e iluminat.

în limbajul ocult al misterelor hinduse şi tibetane, Guru Suprem se zice că e aşezat pe un tron pe pericarpul Lotusului cu o mie de petale. Acolo, prin puterea- şarpelui datorată trezirii lui Kundalirii, shishya, ghidat de guru uman, e condus la picioarele Tatălui Divin, se proster-nează şi îşi primeşte binecuvântarea. Vălul Măyă e ridicat şi Lumina Clară străluceşte fără

oprelişti în inima lui shishya. Cum am aprinde o lampă cu flacăra de la altă lampă, tot aşa puterea divină se comunică de la Tatăl Divin celui ce urmează să devină shishya uman, Mantra secretă revelatoare în momentul iniţierii, aşa cum e şi „Cuvântul Puterii" egiptean, e cuvântul necesar trecerii conştiente de la starea încarnată la cea descarnată. Dacă iniţiatul e suficient de dezvoltat spiritual înainte de sosirea morţii fizice şi dacă în acest moment îşi poate aminti de mantra mistică sau Parola de putere, schimbarea planului se va face fără

pierderea conştiinţei.

V. Realitatea

Negând ipoteza sufletului, buddhismul tuturor şcolilor menţionează că imortalitatea personală

e flux instabil, în schimbare perpetuă, în dependenţă karmică cu falsa concepţie cum că toate fenomenele, aparenţele fenomenale, stările sau fiinţele sunt reale. în alţi termeni, buddhismul susţine că orice spirit individual sau conştiinţa individualizată nu poate realiza Realitatea.

Esenţa învăţăturilor Bardo exprimă că dacă un spirit omenesc e individualizat şi se priveşte ca separat, în afara celorlalte spirite, el rămâne o jucărie a Măyă-ei. Ignoranţa ce-1 determină să

vadă ca reală panorama halucinatorie a existenţelor din Sangsăra îl conduce la pierzare în cloaca fenomenelor. 140

Adepţii credinţelor semitice sunt, ereditar, atât de net dominaţi de teoria sufletului şi de

nemurirea personală de după moarte, într-un paradis sau infern fenomenal, încât nu pot, după

ideea lor, să aibă altă alternativă. Pentru ei, negarea buddhistă apare, în mod ne justificat, ca o doctrină de negare absolută a fiinţei.

Atingerea Realităţii după Bardo Thodol depinde în întregime de debarasarea completă de orice eroare sau credinţă falsă a spiritului şi ajungerea în punctul unde Mayâ nu are putere.

Când spiritul e eliberat de toate obscurităţile karmice, de erezia supremă care susţine ca fiind reale aparenţele fenomenelor din ceruri, infernuri, lumi, atunci adevărata cunoaştere străluceşte. Toate formele se topesc în non-forme, fenomenele în ceea ce e dincolo de fenomene, iar ignoranţa se risipeşte în lumina Adevărului. Personalitatea încetează, fiinţele individuale se sting, spiritul şi materia sunt recunoscute ca identice, conştiinţa planului terestru devine conştiinţa supra-mon-dană şi reunirea cu Dkarma-Kaya aduce pelerinul la finalitate.

Marele Patriarh Ashvagosha (sec. I. e.n.) a stabilit următoarele doctrine cu privire la Realitate, în remarcabilul tratat „Trezirea Credinţei";

Despre ignoranţă: Adevărata Realitate nu e, la origine, decât una, dar gradele de ignoranţă

sunt infinite, iată de ce naturile oamenilor diferă din punctul de vedere al caracterelor.

Gândurile dezordonate sunt mai numeroase decât nisipul Gangelui. Unele sunt produse de concepţii ignorante, altele de ignoranţa simţurilor şi a doctrinelor. Astfel, toate gândurile stupide se nasc din ignoranţă şi au, la începutul şi la sfârşitul lor, diferenţe infinite pe care doar Ju-Lai (Tathăgata) (traducerea a fost făcută după două variante chineze: originalul sanscrit s-a pierdut) le poate cunoaşte78.

Cum datorită Realităţii omul ştie că nu există lume obiectivă, se pot eleva în el spontan mijloacele de urmărire a Realităţii şi de supunere legilor ei (fără gândire, fără acţiune) şi, cât timp e influenţat de această forţă, dacă există un timp suficient de lung, ignoranţa dispare.

Ignoranţa dispărând, ideile false încetează să mai apară. 141

Acestea încetând, lumea obiectivă precedentă se stinge de asemenea. Cum aceste forţe încetează şi ele să existe, falsa putere a spiritului definit încetează de asemenea şi aceasta se numeşte: Nirvana, când forţele naturale ale adevăratei Realităţi lucrează singure.

Despre fenomen: toate fenomenele îşi au originea în spirit şi, real, nu au nici o formă

exterioară; deci, cum nu există formă, e o eroare de a crede că există ceva. Toate fenomenele se nasc pur şi simplu din noţiuni false ale spiritului. Dacă spiritul e eliberat de aceste idei false, toate fenomenele dispar.

Deci, fenomenele celor trei lumi (dorinţa, forma şi nonforma) sunt create de spirit. Fără spirit, nu există practic nici o existenţă obiectivă. Astfel, toată existenţa este cauzată de noţiunile imperfecte din spiritul nostru. Toate diferenţele sunt diferenţe de spirit. Dar spiritul nu poate fi văzut el însuşi pentru că n-are formă. Trebuie să ştim că toate fenomenele sunt create de noţiunile imperfecte din spiritul definit, deci întreaga existenţă e ca reflexie în oglindă, nesubstanţială, o simplă fantomă a spiritului. Când spiritul determinat acţionează, se produc tot felul de lucruri; când spiritul determinat încetează de a acţiona, toate aceste lucruri încetează8a.

Despre spaţiu: Oamenii trebuie să înţeleagă că spaţiul nu e nimic. E fără existenţă, fără

realitate. E un termen opus realităţii. Doar ne exprimăm cum că acest lucru sau acela e vizibil, pentru a putea distinge lucrurile între ele.

Despre spirit şi materie: Spiritul şi materia sunt veşnic acelaşi lucru. Ca esenţă a materiei, e înţelepciunea, esenţa materiei e fără formă şi se numeşte încorporarea înţelepciunii. Cum esenţa manifestă a înţelepciunii e materia, ea e numită încorporarea penetrantă a înţelepciunii, care pătrunde peste tot. Materia manifestată e fără dimensiuni: la dorinţă, ea poate primi aparenţa de Pusas (om inteligent şi devot sau Bodhisattva) nemăsurat, traversând tot universul de spirite cu glorie nemăsurată, total diferite de celelalte, fără măreţie încremenită, care

142

nu se deranjează între ele. Acest lucru simţurile obişnuite nu-1 pot înţelege pentru că ţine de domeniile Realităţii Absolute93.

Din punctul de vedere al acestei realităţi absolute, nu există distincţie între spirit şi materie; însă din cauza imperfecţiunii determinărilor, în cercul vieţii şi al morţii apar distincţiile.

Cât despre impurităţile lumii, ele sunt înşelătoare, nu există nici o realitate în spatele lor.

în final, pentru abandonarea falselor concepte, trebuie să ştim că puritatea şi impuritatea sunt termeni relativi şi nu au o existenţă independentă. Cu toate că toate lucrurile, de când lumea, nu sunt nici spirit, nici materie, nici înţelepciune infinită, nici ştiinţă limitată, nici existenţe, nici nonexistenţe, deci sunt după toate acestea imposibil de exprimat, utilizăm totuşi cuvinte pentru a. le defini. Astfel, trebuie să ştim că abila folosire a cuvintelor făcută de Buddha pentru conducere a oamenilor avea drept scop ajungerea la punctul în care oamenii încetează

a se deda prezumţiilor şi se reîntorc la Realitatea Absolută; căci chiar şi cel mai mare gând omenesc e temporar şi nu este Adevăr Absolut.

Despre natura spiritului primordial: De la început, spiritul a fost de natură pură, dar o vreme a apărut spiritul său determinat, întunecat de vederile determinate, a apărut-aspectul său întunecat. Cu toată existenţa acestei impurificări, natura pură originală rămâne veşnic neschimbată. Acest mister e înţeles doar de Iluminat.

Dacă n-ar fi existat o adevărată natură reală a spiritului, toată existenţa n-ar fi avut loc, n-ar fi existat nimic ce să se manifeste. Dacă adevărata natură reală a spiritului se păstrează, atunci spiritul determinat continuă să existe de asemenea. Doar când dezordinea spiritului determinat încetează, el însuşi încetează. Dar nu încetează înţelepciunea adevăratei realităţi1Oa.

La fel cum un om rătăcit confundă estul cu vestul, cu toate că estul şi vestul în realitate nu s-au schimbat, tot aşa, omenirea pierdută în ignoranţă îşi numeşte gândurile: spiritul universului. Dar spiritul este ceea ce există zi cu zi şi rămâne neschimbat în gândurile oamenilor.