şi pingălă se reunesc pentru ca apoi sa se separe. Deasupra tuturor, dominând regiunea cauzală a omului psihic, ca un soare revărsându-şi razele asupra corpului uman, se află su-premul, al 7-lea chakra, Lotusul cu o mie de petale numit Sahasra'ra-Padma. Din el iese sushumnă-nădl; este deschizătura brahmanica (Brăhmarandhra) prin care, în mod normal, în momentul morţii, principiul conştient iese din corp.

Scopul primordial al celor ce practică Yoga este de a trezi ceea ce în Tantra se numeşte puterea de şarpe, personificată prin zeiţa Kunăalinî. Ea se găseşte în M-ulăd-hără-Chakra, la baza coloanei vertebrale, acolo unde sushumnă-nădl prinde rădăcină, putere ocultă încolăcită

în jurul ei însăşi, ca un şarpe adormit. Când activitatea acestei puteri de şarpe e trezită, ea pătrunde unul după

133

altul centrii nervoşi psihici, ridicându-se ca şi mercurul în coloană, până când atinge lotusul cu o mie de petale al centrului cervical. Atunci, ea se lansează ca un jet de apă, căzând peste tot, ca o ploaie binefăcătoare, asupra corpului psihic. Fiind astfel pătruns de putere spirituală

supremă, yoginul obţine Iluminarea.

Mandala — Centrii psihici sau chakra dintre care trei sunt în mod deosebit vizaţi în Bardo Thodol:

1. Centrul inimii, Anahata-chakra;

2. Centrul gâtului, Vishudha-chakra;

3. Centrul creierului, Saliasrăra-Padma.

1. şi 3. sunt mai importanţi,- ei se mai numesc şi, respectiv, centrul sudului şi centrul nordului.

Aceştia constituie polii organismului uman. Se spune că ei se formează în embrionul omului, iar prana terestră, derivată din rezervorul central pranic al soarelui sistemului planetar, le dirijează formarea. Legaţi de aceşti chakra principali, există trei mandala principale, sau grupe mistice de zeităţi divizate în 14 mandala ajutătoare, corespunzătoare primelor 14 (7 +

7) zile din Bardo.

Prima dintre cele trei mandala principale conţine 42 de zeităţi împărţite în 6 mandala corespunzând primelor 6 zile din Chonyid Bardo şi care sunt emanate de către centrul din inimă. A doua mandala conţine zece unităţi principale ce apar în a şaptea zi şi vin din centrul gâtului. A treia mandala conţine 58 de zeităţi principale distribuite în şapte mandala corespunzătoare ultimelor şapte zile din Chonyid Bardo, emanate de centrul din creier.

Primele 42 de zeităţi şi ultimele 58 formează Marea Mandala a celor o sută de zeităţi superioare; primele 42 sunt numite Liniştite şi celelalte 5'8, Iritate. Celelalte zeităţi din centrul din gât care apar între ele sunt clasificate împreună cu cele 42 de Liniştite. Astfel, Marea Mandala din Chonyid Bardo conţine 110 zeităţi principale.

Observăm de asemenea că fiecare mandala are orientarea ei definitivă.

Cele cinci Dhyăni-Buddha cu ale lor shakti3a sunt principalele zeităţi ce apar în primele cinci zile. în prima zi, Vairochana şi shakti a sa apar singuri. Dar, în cele patru următoare, fiecare dintre cele patru Dhyâni Buddha

134

împreună cu shakti e însoţit de doi Bodhisattva, fiecare cu shakti a sa. Apoi, în.a şasea zi, la toate aceste zeităţi reunite într-o mandala se adaugă 16 zeităţi adiţionale: 8 gardieni ai porţilor, cei 6 Buddha ai celor 6 Loka şi Adi-Buddha cu a sa shakti; toate acestea însumează

42. Apoi, după apariţia celor zece zeităţi deţinătoare de cunoaştere (numite în Supunere Zeităţile Lotusului), provenite în a şaptea zi din centrul gâtului, apar pe parcursul celor şapte zile următoare cele 58 de zeităţi din centrul creierului în ordinea următoare: în fiecare dintre primele cinci zile (respectiv dintr-a 8-a până în a 12-a) apare câte un Heruka cu shakti, în total

10. în a 13-a zi, cele 8 Kerima şi cele 8 Htamenma. în a 14-a, cei patru gardieni ai porţilor şi cele 28 de Zeităţi icu capete de animale. Dincolo de simbolismul zeităţilor din mandala şi din nervi stă următoarea explicaţie raţională: fiecare zeitate apărută dintr-un centru psihic determinat reprezintă trezirea activităţii de impulsuri sau pasiuni corespondente din conştiinţa complexă. Ca şi într-un mister iniţiatic, actorii apar în fiecare zi din Bardo pe scena spiritului defunctului, care e singurul lor spectator, iar regizorul este karma. Elementul cel mai înalt, cel mai apropiat de divin din principiul conştient al defunctului străluceşte la început în toată

gloria sa de (Lumină Clară Primordială, apoi, gloria lor scăzând, viziunile sunt din ce în ce mai puţin fericite, Zeităţile Liniştite din centrul din inimă, apoi din centrul din gât se topesc în Zeităţile Iritate din centrul din creier. In final, tendinţele pur omeneşti sau brutale, personificate prin cele mai cumplite dintre zeităţile Iritate 4a vin în câmpul viziunilor mentale producând halucinaţii spectrale şi impresii de oroare. Percepându-le, mortul fuge departe de ele — cu toate că sunt doar propriile lui gânduri — şi se refugiază într-un germene, devenind jucăria Măyă-ei şi sclavul Ignoranţei. în alţi termeni, similar cum corpul terestru creşte până la maturitate, îmbătrâneşte şi cade în dezintegrare după moarte, corpul mental din Bardo trece prin zile cereşti de copilărie, apoi prin zile mai puţin perfecte de maturitate în Bardo, după

care se ofileşte şi moare în Starea intermediară până când, abandonat de' „Cunoscător", renaşte. Putem găsi indicaţii pentru elementele de

135

conştiinţă separate, aşa cum se manifestă ele în starea intermediară, în semnificaţia petalelor de Lotus sau chakra din diviziunea tantrică.

De exemplu, Lotusul din inimă e descris ca un Lotus roşu cu 12 petale, fiecare reprezentând unul dintre principalele elemente ale personalităţii (vritti), în ordinea următoare: 1. — speranţa (âstiă)

2. — grija sau neliniştea (chinta)

3. — efortul (chestă)

4. — sentimentul de posesiune (maniată)

5. — aroganţa sau ipocrizia (dambha)

6. —■ melancolia (vilkalată)

7. — înfumurarea (ahangkăra)

8. — separativitatea (vivekă)

9. — cupiditatea (lolata) 10. — duplicitatea (kapatată) ÎL — indecizia (vitarka) 12. —i regretul (anutapa)

Lotusul din centrul din gât (Visliudăa-chakra sau Bhă~-ratîsthana) e alcătuit din 16 petale.

Primele 7 reprezintă cele şapte note muzicale sanscrite, a opta reprezentând veninul mortalităţii. Cele şapte următoare reprezintă şapte seminţe mantra şi a 16-a e simbolul nectarului nemuririi (aiurită).

Pentru fiecare dintre cele o mie de petale ale Lotusului din creier sunt alese litere colorate sanscrite sau tibetane şi alte simboluri esoterice; se zice că acest chakra conţine potenţial tot ce există în ceilalţi chakra (care îşi au în el sorgintea), sau în univers.

Fiecare dintre Dhyăni Buădha, dintr-un punct de vedere diferit, simbolizează un atribut spiritual determinat din Cosmos. Astfel, Vairochana e considerat de Buddhismul tantric din nord ca fiind forţa universală ce dă formă tuturor lucrurilor psihice sau spirituale, Vajra-Sattva (ca reflex a lui Akshobhya) e forţa universală invocată pentru neutralizarea puterii karmei negative; Ratna-Sambhava e invocat pentru reproducerea tuturor lucrurilor dorite; Amităbha, pentru viaţa lungă şi obţi-136

nerea înţelepciunii; Amogha-Siddhi, pentru succesele în artă şi în meserii. Toate zeităţile Liniştite sau Iritate din Mandala din Bardo Thodol se spune că sunt conţinute în aspectul pur

esoteric al lui Vajra-Sattva.

III. Mantra sau parolele de forţă

Cheia forţei mantra-lor se regăseşte în teoria muzicală a Greciei Antice; cunoscând tonica unui corp sau a unei substanţe, prin ea, corpul sau substanţa menţionată poate fi dezagregată.

Ştiinţific, această teorie poate fi explicată pe baza legii vibraţiilor, fiecare organism posedă

coeficientul lui de vibraţii particular şi situaţia e similară pentru obiectele inerte, de la bobul de grâu la creasta muntelni, de la orice plantă la soare. Când coeficientul e cunoscut, organismul sau formaţiunea poate fi dezagregată dacă aplicăm coeficientului utilizarea ocultă.

Pentru adepţii ocultismului, cunoaşterea mantrei unei zeităţi înseamnă a şti cum se pot pune în mişcare comunicaţiile psihice cu harurile ei obscure, un gen- de comunicare transcendentală, telepatică cu această zeitate. De exemplu, dacă adeptul respectiv se află „pe calea mâinii stângi", adică un magician negru, el poate, prin intermediul man-trelor, să cheme şi să

comande elementarii, fiinţe de ordin spiritual, inferior, deoarece fiecare dintre ei aparţine unui coeficient de vibraţie particular. Acest "lucru, fiind cunoscut şi formulat în sunete de mantra, conferă magicianului puterea de a anihila prin disoluţie elementarul particular, spiritul ce aparţine acestui sunet.

Datorită puterii supreme a sunetului, aşa cum e formulat el în mantra, corespunzătoare coeficienţilor de vibraţie, mantrele sunt păzite cu străşnicie. Şi, în scopul de a menţine această

pază, sunt stabilite descendenţe de guru cărora le sunt încredinţate formulele de putere.

Candidaţii la iniţiere în această Confrerie a Păzitorilor Misterelor trebuie în mod necesar să fie bine încercaţi înainte de a li se încredinţa aceste comori şi să fie făcuţi Păzitori la rândul lor.

137