V. Colofon

(Manuscrisul se termină prin cele şapte versuri următoare ale lui lama sau ale scribului care a

redactat, dar — fidel străvechiului precept lamaist spunând că personalitatea umană trebuie pusă de-o parte şi numai Scrierile înălţate în ochii creaturilor însufleţite — nu şi-a semnat numele).

„Prin intenţia mea cu totul pură

în realizarea acesteia, prin rădăcinile meritelor ce sunt conţinute,

(Fie ca) aceste fiinţe sensibile, fără protecţie: Mamele,

(Să fie) aşezate în starea lui Buddha332.

Fie ca strălucitoarea glorie a fericirii să vină să lumineze lumea333.

Fie ca această carte 'să fie de bun augur334,

Fie ca virtuţile bunătăţii să fie perfecţionate pretutindeni".

(Aici se termină manuscrisul Bardo Thodol)

ADAOS

I. Yoga

Cuvântul Yoga provine de la rădăcina sanscrită yuj (a se uni) şi e înrudit cu verbul englez yoke (a pune jugul). Implică o reuniune, cuplajul naturii umane inferioare cu natura elevată, divină, aşa că natura superioară o poate dirija pe cea inferioarăla. în timp ce câmpul spiritului e ocupat de configuraţii de gânduri sau raţionamente, născute din falsul concept ce domină

umanitatea —. cum că fenomenele şi aparenţele fenomenale sunt reale —■ există o stare de obscuritate mentală numită ignoranţă care împiedică adevărata cunoaştere. Realizarea stării primordiale curăţată de configuraţiile de gânduri şi raţionamente, cu condiţia isa de non-modificare, este posibilă prin rejectarea tuturor obscurantismelor şi a conceptelor eronate.

Această realizare e iluminată de simbolul Luminii Clare Primordiale' din Dharma Kăya, în Bardo Whodol.

Mayă, sau iluzia e Vălul lui Isis, ascunzând omului realitatea pură ce nu poate fi ştearsă.

Pentru a destrăma vălul şi a vedea ce ascunde el există metode determinate, la fel de sigure în ce priveşte rezultatul la care ajung ca şi rezultatele experimentelor fizice din laboratoarele din Europa şi America.

Ca învăţătură budhistă, Bardo Thodol nu poate fi aplicat fără o cunoaştere justă. Iar această

cunoaştere, pentru a fi utilă în faţa unui credincios, nu trebuie să depindă de credinţă sau teorie, ci de realizare, ori această realizare a cunoaşterii juste, completă, este imposibilă fără

controlul spiritului pe care-1 dă Yoga.

130

Şcolile Yoga prezintă aspecte diferite. însă scopul tuturor yoginilor e unic. în ultimă analiză, esoteric, ei caută eliberarea de servitutile sangsarice sau fenomenale; hin-duiştii o numesc Mukti, iar buddhiştii Nirvana.

Astfel comprehensiunea intelectuală a unei mari părţi din Bardo Thodol e dependentă de explicaţiile elementare Yoga date. Luând doar un exemplu de bază din doctrina yogică, Lumina Clară, adesea citată în text, e mai bine înţeleasă din punctul de vedere al adepţilor yoga, cu toate că ea străluceşte în momentul morţii pentru toată lumea. Astfel, ea simbolizează condiţia vizuală în care ne găsim în momentul morţii, apoi în Starea intermediară. Dacă această viziune nu e umbrită de tendinţele karmice — sursa fenomenelor şi a aparenţelor din Bardo — defunctul va vedea Realitatea ca pe Lumina Clară Primordială. Dacă

doreşte, poate renunţa la Sangsâra ca să treacă în Nirvana, dincolo de Cercul Morţii şi al Renaşterii.

O asemenea limpezime în viziunea spirituală interioară este, natural, foarte rară, fiind rodul unor nenumărate existenţe de viaţă dreaptă. Totuşi, rolul învăţăturilor din Bardo Thodol e acela de a încerca să îndrepte fiecare muribund sau mort pe Cărarea ce duce spre această

realizare. Până când nu s-a practicat concentrarea mentală cu control complet asupra gândirii, până când nu s-a ajuns la Vederea Adevărată înainte de moarte (recunoaşterea Luminii Clare în condiţii extatice în timpul vieţii), Lăma-ii afirmă că înţelegerea Luminii Clare e absolut

imposibilă celui ce nu e iluminat.

II. Tantrismul2a

în instrucţiunile preliminare la Bardo Thodol se face aluzie la forţa vitală sau la suflul vital care, după scrierile Tantra, poate fi descris astfel:

Forţa vitală (ser. Prana) — principiul conştient vital, care în încarnare se înveleşte în cinci înveluşuri (ser. Kosha):

1. învelişul fizic (An'na-maya-kosha)

2. învelişul vital (Prâria-maya-koshaj

131

3. învelişul unde sălăşluieşte conştiinţa umană obişnuită (Mano-maya-kosha) 4. învelişul subconştientului (Vijnăna-maya-kosha)

5. învelişul conştiinţei fericite transcedentale a Realităţii (Ănanda-maya-kosha) în învelişul vital străluceşte forţa vitală (Prana), divizată în zece sufluri vitale (Văyu — de la rădăcina va — a respira, a sufla, se raportează la puterea motrice a prana-ei). Aşa cum daimonii filozofiei oculte a lui Platon sunt aşa-zişi controlori ai operaţiunilor Corpului Cosmic, tot aşa, aceste vayii (compuse din prăna negativă) controlează operaţiunile corpului uman. Cinci dintre ele sunt fundamentale:

1. Prăna — ce controlează inspiraţia

2. Udăna — ce controlează forţa vitală ascendentă

3. Apâna — ce controlează forţele de rejecţie (expiraţia, excrementele, urina şi lichidul seminal)

4. Sarriana — forţa colectivă a tuturor vayu, care produce căldura, digerarea hranei şi distribuirea sângelui.

5. Vyana — ce controlează diviziunea şi difuziunea proceselor metabolice.

Cele cinci sufluri vitale minore sunt: Năga, Kurmma, Krikara, Deva-Datta şi Dhananjaya, care produc respectiv: sughiţul, închiderea şi deschiderea ochilor, procesul digestiei, căscatul, întinderea.

Nervii psihici sau tubulari (ser. Nădî). Scrierile sans-scrite afirmă că există 14 Nădî principali şi sute de mii Nădi inferiori în corp, la fel cum psihologii occidentali spun că există nervi principali şi nervi rriinori. Cu toate acestea Nădî ai Estului nu sunt sinonimi cu nervii Vestului. Nâdî sunt canale invizibile pe care trec fluxuri de forţe psihice, ai căror agenţi conducători sunt suflurile vitale (vâyu).

Printre cei 14 Nădi principali există trei de importanţă fundamentală. Ei sunt (după textul nostru) nervul stâng (idă-nădî), nervul drept (pingălă-nădî) şi nervul median (sushumnă-nădl). Acesta din urmă e nervul median principal situat în scobitura coloanei vertebrale (Brăhma-danda) care e Muntele Meru al corpului uman privit ca microcosmos al macrocosmosului. Idă-năăî în

132

stânga şi Pingala-nadl în dreapta îl încercuie împrejur, la fel ca şi cei doi şerpi ai caduceului purtat de Hermes, mesagerul zeilor. Se prespune că această baghetă e un simbol antic a lui sushumnă-nădi, iar şerpii încolăciţi sunt Ida-nădî şi pingălă-nădl. Dacă lucrurile stau aşa, putem vedea corespondenţele codurilor simbolice esoterice ale Vestului şi ale Estului.

Centrii nervoşi psihici (Chakra) — Suhumnă-nâdl formează o mare cale de trecere pentru forţele psihice ale corpului. Aceste forţe sunt concentrate în centre sau chakra, asemănătoare cu nişte dinamuri aşezate de-a lungul Sushumna-nădî, în interconexiune eu el. în ei se află

rezerva de forţă vitală sau fluid vital de care depinde, în ultimă instanţă, tot sistemul psiho-fizic. Există 6 chakra de importanţă fundamentală. Primul e cunoscut ca rădăcina suport (A'fulădhăra) a sushumna-nădî, situat în pe-rineu. Aici se află sursa secretă a forţei vitale prezidată de Zeiţa Kundalim. Deasupra se afla al doilea chakra sau Lotus, numit Svădhishthăna, centru situat în organele sexuale. Urcând mai sus, găsim centrul nervos al

ombilicului (Mani-pura-chakra). Următorul este cel al inimii, Ariahata-cliakra. In gât se află

al cincilea, Vishuda-chakra. Al şaselea, Ajna-chakra, situat între sprâncene este descris ca al treilea ochi, fixat asupra imaginilor lui Buddha şi ale zeităţilor hinduiste; aici, sushumnă, Idă