intrinsecă.
Conştiinţa răspunde: „Trebuie să suporţi în umilinţă şi durere judecata pe care o meriţi".
Cele cinci spirite răspund: „Deci, în mod necesar, cusururile vor apăsa asupra ta ... Şi, pe drept, trebuie ca primejdiile să te urmărească".
Se poate face de asemenea comparaţie cu povestea asemănătoare a judecăţii din Orologium Sapientiae (sec. IXIV) din care cităm:
„O, voi preadrepţi stăpâni ai destinului meu, sentinţele voastre drepte şi dure mă acuză şi mă
judecă necruţător, eu, mizerabilul, pentru nişte lucruri pe care puţini le reţin sau le cred, pentru că par mici şi nesemnificative. Oh! groaznică e vederea acestui Tribunal drept care mi se înfăţişează ca să mă acuze şi care în curând va începe".
Putem face referiri şi la pictura murală a Judecăţii din biserica din Chaldon, Anglia, datând de pe la 1200 şi descoperită în 1870, izbitor de asemănătoare cu pictura tibetană a Judecăţii.
în cele două tablouri, Judecata are loc într-un fel de stare intermediară sau stare Bardo; lumea cerului e deasupra şi cea a infernului dedesubt. în versiunea creştină de la Chaldon, Sf. Mihail, în locul lui Shinje, ţine balanţa şi sufletele în locul acţiunilor karmice ce sunt cântărite.
Cele şase drumuri karmice, ducând spre cele şase Loka, au devenit .o simplă scară, conducând către un singur cer. Deasupra scării, în locul celor şase Buddha şi celor şase Loka, stă
Christos, aşteptând să dea aprobări drepte, cu soarele în dreapta şi luna în stânga, ca şi un Buddha. în lumea Infern a celor două versiuni se găseşte cazanul unde alunecă sufletele rele sub supravegherea demonilor şi, în sfârşit, în varianta creştină, colina cu suîiţaşi din tabloul buddhist e înlocuită'printr-un pod cu cuie pe care sufletele condamnate sunt obligate să-1 traverseze.
Toate aceste paralele tind să ne întărească părerea că cea mai mare parte a simbolurilor privite astăzi ca particulare creştinismului şi semitismului nu sunt decât adaptările împrumuturilor din religiile egiptene şi orientale. Ele sugerează de asemenea că procedeele de gândire şi configuraţiile — gânduri din Orient şi Occident sunt fundamental asemănătoare şi că, indiferent de rase sau credinţe, conjuncturi psihice şi sociale, naţiunile umanităţii sunt şi au fost, încă din vremuri imemoriale, în uniune cerebrală şi spirituală.
Dr. W. Y. EVANS-WENTZ L~jâma KAZI DAWA SAMDUP
148
NOTE*
1 şi 2. Primele două dintre cele trei Corpuri ale lui Buddha
(Tri-KSya).
3. Aceste zeităţi sunt în noi, nu sunt exterioare. Noi suntem „unul" împreună cu tot ceea ce există în toate stările de existenţă sensibilă, de la lumile inferioare de suferinţa şi până la oele mai înalte stări de fericire şi perfectă
iluminare. In acesî sens esoteric, ierarhia Divinităţilor Lotusului reprezintă în noi principiul zeificat al funcţiunilor vocale; Divinităţile Liniştite, principiul zeificat al inimii şi sentimentelor, iar Divinităţile Iritate, acelaşi principiu al funcţiilor mentale: gândul, raţionamentul, imaginaţia, memoria, centrate în creier, (lama Kazi Dawa
Samdup).
4. Padma Sambhava, cel născut din Lotus, adică prin naşterea pură şi sanctă, numit obişnuit în Tibet Guru Rinpo-ch'e (preţiosul Guru), sau simplu Guru (în ser. Maitre), e considerat de adepţi ca o încarnare a esenţei lui Buddha Sakya Muni, în aspectul său tantric sau profund esoteric.
5. Vezi introducere.
6. Cărţile Ghid sunt diverse tratate cu aplicare practică pentru adepţii căii lui Bo&hi prin lumea umană, apoi prin Bardo, până la renaşterea în Nirvana.
7. Textul poartă cuvântul tibetan Hpho «Pho», adică transfer (al ansamblului sau al agregatului tendinţelor karmice componente, sau al legăturilor cu personalitatea şi conştiinţa). Folosirea cuvântului suflet implică
obiecţii, deoarece Buddhismul neagă existenţa unei conştiinţe personale permanente şi neschimbătoare, aşa cum consideră credinţele semitice şi animiste, traducătorul a evitat să-1 folosească. Dar dacă vom întâlni aici un termen similar,. el trebuie înţeles în sensul de „principiu conştient" sau „compus conştient", ceea ce indică faptul că cuvântul Hpho e sinonim cu „fluxul vital" al Buddhismului de sud.
8. Lucrare tibetană din ciclul Bardo, E folosită uzual de către Lama-i, ca supliment la Bardo Thodol. Tratează
particular simp-tomele detailate ale morţii din punct de vedere ştiinţific.
* Notele aparţin ediţiei engleze, a dr. Evans-Wentz traducere de Lama Kazi Dawa Samdup, primul traducător al Bardo Thodol-ului într-o limbă europeană — n. trad. 1. rom.
Intre ghilimelele « » este trecută pronunţia cuvintelor tibetane.
150
9. Aici, eliberarea nu implică neapărat Eliberarea în Nirvana, ci o eliberare a „Fluxului vieţii", din corpul muribundului şi realizarea unei renaşteri fericite. Chiar şi pentru Yoginii foarte antrenaţi şi excepţionali, acest procedeu de transfer poate fi folosit doar cu ajutorul lăma-guru-lor, pentru a împiedica orice stagnare a scurgerii conştiinţei între moartea conştientă şi renaşterea conştientă. Dar, după traducerea lui Lama Kazi Dawa Samdup după un vechi manuscris tibetan, putem concluziona că aceste practici sunt esenţial yogice şi nu pot fi folosite decât de persoane antrenate în concentrarea mentală şi fixarea spiritului în punctul de control al funcţiilor sale psihice şi mentale. Simplu fapt de a-şi reaminti de acest procedeu în momentul morţii e pentru un yogin echivalerit cu transferul, spiritul său antrenat realizându-1 prin" aplicarea lui.
10. Luma sau lectorul, fiind în casa mortului, cu sau fără corpul acestuia, aşa cum s-a spus, trebuie să-1
invoce pe cel plecat în numele Adevărului, zicând: „Aşa cum Trinitatea e adevărată şi tot astfel cum Adevărul proclamat de Trinitate e just, prin forţa acestui Adevăr te chem aici". Chiar dacă corpul e absent, ceea ce frecvent se întâmplă în cazul crimelor sau al accidentelor, sau dacă în urma calculelor astrologice corpul trebuie ridicat imediat, lucru frecvent în Tibet, spiritul mortului în corpul invizibil din planul Bardo trebuie să fie prezent la lectură pentru recepţionarea regulilor de conduită necesare în cealaltă lume; la fel ca şi în Cartea egipteană
a morţilor.
11. Această interdicţie se întâlneşte şi în Brahmanism.
12. După credinţa tibetană şi lamaicâ, corpul muribundului nu Trebuie atins, pentru ca despărţirea principiului conştient să se poată race fără intervenţie, prin deschizătura brahmanică (din creştetul capului). Fără
de care, desprinderea se poate face prin altă deschizătură, ceea ce poate duce la o renaştere non-umană. Se crede că dacă desprinderea se face prin ureche, defunctul, înainte de a putea renaşte om, va deveni Gandharva (muzician-zână-cerească) a cărui principală calitate de existenţă e sunetul fără formă al cântecului, muzica.
13. Vezi la Apendice traducerea acestor rugăciuni.
■14. A se compara cu "The Book of the Craft of Dying" sec. XV.
' 15. Primul Bardo e Chikhai Bardo, al doilea e Chonyid Bardo, al treilea, Sidpa Bardo.
16. Vezi nota 6.
