(Vezi nota 158). Chenrazi e zeitatea patronatoare sau zeitatea tutelară naţională a Tibetului, iar această frază fiind mantra sa, se crede că, repetând-o, în lumea umană sau în Bardo, se asigură sfârşitul ciclului renaşterilor şi că prin ea se ajunge la Nirvana; de aici, importanţa pe care' o ia rugăciunea din Bardo. în lucrarea tibe-tanâ: Mani-bkah-hbum «mani-kah-bum»-, Istoria lui Mani (Sau Mantra lui Chenrazi), această mantra supranumită „esenţa întregii fericiri, a prosperităţii, a întregii cunoaşteri şi marele mijloc al eliberării" este astfel analizată: om — închide poarta renaşterilor printre zei; ma — cea printre asura (sau titani); ni — printre oameni; pay — printre creaturile sub-umane; me — printre preta (spirite nefericite) şi hung — printre locuitorii infernului, în consecinţă, se dă fiecărei silabe culo.area corespunzătoare razei luminoase a fiecărei stări de existenţă: om, lumină alba din deva-loka; ma, cea verde din asura-îoka; ni, cea galbenă din manaka-loka; pay, cea albastră din tiryaka-loka; me, cea roşie din preta-loka, iar hung, lumina cenuşie, sumbră din naraka-ioka. O
poveste populară tibetană spune că un devot care a încercat să-şi antreneze în practica devoţiunii mama, foarte nereli-gioasă, a reuşit doar să o aducă la obişnuinţa de a recita acesta mantra. Acumulând mai multe rele karmice decât bune, ea a intrat în infern după moarte, însă fiul, antrenat în yoga, a porniî să o salveze. Văzându-1 venind, prin forţa mantrelor recitate în viaţă, a putut să le re-zică în infern şi instantaneu, a fost salvate, la fel ca şi cei ce le-au auzit, aflaţi împrejur, căci, spune povestea, „aceasta este puterea mantrei". Găsim originea acestei mantra în lucrările lui Terton care relatează introducerea Buddhismului tantric în Tibet în sec. VIII. Vezi L. A. Waddel, Lamaism în Sikhim.
188. Chenrazi.
189. Pământ, Aer, Apă, Foc, Eter.
190. Intelectul sau principiul conştient.
191. The Book of the Craft of Dying: „Celor pe care omul le doreşte şi prin care va muri mulţumit, în bune condiţii, sigur şi demn de laudă, fără pericol, trebuie să le acorde vizibila atenţie. Să studieze şi să înveţe nesăţios această artă a morţii şi dispoziţiunile date mai sus, până când încă e deplin sănătos, fără să aştepte ca moartea să intre în el".
192. Acestea sunt: paricidul, matricidul, instigarea luptei între două secte religioase, uciderea unui sfânt şi a face să curgă
sânge de Tathagata (Buddha).
193. Aici, textul tipărit poartă: „E Tantra tuturor doctrinelor".
169
194. Acestea se referă la Tahdol.
195. Textul tipărit, corespunzând în punctele esenţiale si în detaliile importante cuvânt cu cuvânt manuscrisului, conţine ca frază de concluzie la ChOriyid Bardo pe aceasta, care diferă de a noastră: „învăţătura pentru starea intermediară, înfăţişarea în timpul experienţei Realităţii, venind de la Marea Eliberare prin ascultare în starea intermediară, Eliberarea prin simpla auzire, şi Eliberarea prin simplu fapt de a fi văzută, e terminată".
Cartea a Ii-a
196. în versiunea tipărită, Bardo Thodol e divizată în două cărţi separate, în timp ce în manuscris, cartea a doua urmează
cărţii întâi. Contrar manuscrisului, primele patru file ale cărţii a doua în versiunea tipărită conţin un sumar al introducerii cărţii întâi. Titlul cărţii a doua tipărită este: Bar-do-Tho's-grol Chen-mo Las-Srid-pa Bardohi Ngo Sprod Bzugs-so «Bardo Thodol Chenma Lay Sid-Pa Bardoi-Ngo-Thod-Zhu-So», semnificând „aici se găseşte înfăţişarea din starea intermediară (sau din timpul căutării)' existenţei lumii (renaşterea), marea eliberare prin ascultare din planul de după moarte".
197. Lit. „A face în aşa. fel încât să elibereze în Starea intermediară". E o rugăciune directă Zeităţilor Tutelare şi guru-lor pe care i-am trecut la persoana a treia pentru a urmări mai bine textul.
198. Text: Rdziis-Skyes «zB-kye» însemnând „a se naşte deghizat", rdziis — a deghiza şi skyes — a se naşte. Sau naşterea de-o manieră supranormală, „naşterea supranormală". Aşa cum va explica textul, procesul de naştere în stările de după
moarte
, e absolut diferit faţă de ceea ce se cunoaşte pe pământ.
199. Prin eroarea scribului, fără îndoială, textul poartă aici patru în loc de trei.
200. Acest avânt înainte sau naşterea corpului din Bardo are loc aproximativ trei zile şi jumătate după moarte, iar la expi-rarea celor trei zile şi jumătate sau patru zile (comparabile cu starea prenatală a planului uman), se spune că se produce instantaneu. ,,Ca un păstrăv ce iese din apă" e formula de explicaţie folosită de guru-ii tibetani. Aecsta e procesul naşterii în Starea intermediară, similar cu cel al naşterii în lumea noastră.
201. Adică, esoteric, o fiinţă omenească asemănătoare cu un animal. .
202. Adică: predilecţiile obişnuite sau karmice pentru existenţa sangsarică, înălţate din setea de existenţă şi din dorinţa de naştere sunt singurele cauze ale posedării unui corp omenesc sau altul. Scopul ce trebuie atins de discipol e
,,non-deveriitul, non-născutul, non-făcutul, Nirvana".
203. Aici se presupune că defunctul a primit în lumea umană eâteva instrucţiuni elementare despre concentrarea mentală
sau
170
despre controlul procesului gândirii necesar pentru realizarea stării de non-formare a gândului, desemnată ca fiind „condiţia de non-făcut şi non-menţinut" a spiritului non-modificat primordial. Această stare yoga e cea descrisă de Patanjali (Aforisme Yoga, 1 şi 2) ca „suprimarea transformărilor principiului gânditor". Acelaşi pasaj mai este descris ca: „Yoga e restricţia modificărilor" mentale" (Rama Prasad, Patanjali's Yoga-Sutras, în Sacred Bcoks of the Hindus).
204. Sau, direct, de deasupra, lit. „Ca fiind cununa capului". Aici, sensul e ocult. Deschizătura brahmanică prin care principiul conştient părăseşte în mod normal corpul, fie temporar în timpul transelor yogice, fie definitiv la moarte, se găseşte în creştetul capului. Dacă cel care face această „vizualizare" fixează viziunea direct deasupra acestei deschizături, va avea o benefică creştere spirituală sau psihică determinată.
205. Acest sediu (suport) este corpul uman lăsat în urmă.
206. Această putere supranormală în lumea umană e normală în starea dimensiunii a patra, de după moarte. în lumea umană, aceste puteri nenăscute pot fi dezvoltate prin Yoga în oricare persoană. Buddha le-a descris astfel: „în acest caz, presupuneţi că o fiinţă se bucură de anumite puteri mistice: din forma unică el devine multiplu, iar din multiplu, unic; din vizibil devine invizibil, trece fără piedici printr-un zid despărţitor sau printr-un munte, ca prin aer; merge pe apă fără să o străpungă, aşa ca pe un teren solid, se deplasează prin aer cu picioarele încrucişate, aşa ca păsările care au aripi".
(Brahmana V. agga, Angust tara Nik'dya).
207. Cu excepţia cazului unui înalt grad de iluminare spirituală anterioară, defunctul nu poate să meargă conştient în aceste două locuri prin voinţa sa. Căci din Buddha-Gayâ (marele centru psihic) şi din sânul matern (destinat a fi iola renaşterii) se degajă asemenea radiaţii psihice orbitoare încât mentalitatea obişnuită simte aceeaşi teamă ca şi în cazul radiaţiilor strălucitoare din Bardo şi fuge. (Vezi Apendice IV; 6).
208. Rdzu-hphrul «zu-tiil». Rdzu: putere de schimbare a propriei forme; Hphrul: putere de schimbare a dimensiunii şi a numărului. De apariţie şi dispariţie la dorinţă, ca unic sau mai mulţi, mare sau mic. Dacă aceste puteri sunt dezvoltate în planul terestru prin mijloace şi prin practici yoga, ele devin un har permanent care poate fi în corp sau exterior lui (aşa ca în Bardo).
209. Textul implică faptul că defunctul deţine această putere miraculoasă ca rezultat al trecerii sale (operă karmică) prin starea intermediară, unde ea e naturală şi nu datorată meritelor dobândite prin practicile yoga de către corpul omenesc.
210. Vezi introducere.
211. Cei mai avansaţi dintre Lama îşi învaţă discipolii să nu se forţeze să obţină puteri psihice de acest gen pentru ei înşişi.
Căci, până ce discipolul va fi moralmente apt să le utilizeze înţelept, ele reprezintă o serioasă piedică in calea dezvoltării sale
■spirituale. Până când natura inferioară şi pasională a omului nu e definitiv stăpânită, e periculos pentru el să le folosească.
171
