239. Această frază e redată literal, cu sensul că razele graţiei lui Chenrazi vor înceta să strălucească.
240. Ideea care vrea să fie exprimată este că judecăţile şi tribulaţiile, chiar dacă sunt karmice, acţionează ca probe divine, şi astfel, pentru binele mortului, trebuie să fie văzute de el ca reprezentând zeitatea sa tutelară (sau pe Chenrazi):
241. Această revelaţie a numelui iniţiatic are drept i scop stabilirea unei conexiuni oculte între defunct şi regele morţii
— între divinul şi umanul din om — de o manieră asemănătoare celei francmasonice, iăcându-se prin recunoaşterea de către un altul cu ajutorul cuvântului secret de recunoaştere.
242. Lit. va fi obţinută.
243. Adică: în unele momente,, karma bună va ridica defunctul într-o stare de spirit înaltă, iar în altele, predominând relele karmice, defunctul va fi azvârlit In depresiuni mentale. De unde, imaginea de catapultă perfect întinsă de karma pânâ la limită, apoi alternativ detentată.
» 244. De câte ori un animal e sacrificat — în general pentru hrană — se zice că defunctul e incapabil să scape de rezultatele karmice ale sacrificiului făcut în numele său, deoarece oroarea îi revine direct. El strigă celor în viaţă să înceteze, dar cum ei nu-1 aud, e tentat să se lase pradă mâniei şi mânia trebuie evitată cu orice preţ, căci dacă ea apare în planul Bardo ca o grea încărcătură, forţează spiritul să se afunde în stările inferioare-numite Infernuri. Sacrificiile de animale pentru morţi în Tibet
■şi India au origine străveche, cu mult anterioară Buddhismului care, natural, le interzice. Acest obicei a apărut în Tibet fără
aprobarea Lama-ilor — aşa cum indică textul — şi dacă mai este încă practicat, e destul de rar, de către triburile primitive din ţinuturi îndepărtate care nu sunt buddhiste decât cu numele. Exceptând yoginii sau lnma-ii doritori să obţină o înaintare spirituală puternică — care nu poate fi obţinută de o fiinţă mancă* toare de carne — tibetanii sunt mâncători de carne, la fel ca brahmanii din Caşmir (nerecunoscuţi ca atare de brahmanii care duc viaţă pură, din India) şi dau ca argument al acestui regim necesităţile economice şi climatice. Cu toate că Tibetul e sărac în* cereale, legume şi fructe, aceasta pare să fie înainte de toate o încercare inconştientă de scuză a unei predispoziţii sociale
• In sensul de distrugător în slujba Stăpânilor Morţii — n. trad. I.
175
moştenite de la strămoşii nomazi şi păstori. Chiar şi în peylon, unde nu există nici o scuză pentru buddhişti în legătură ou nesupunerea la preceptul de a nu omorî, obişnuinţa de a consuma carnea a făcut mari progrese după apariţia Creştinismului care, din nefericire şi contrar Buddhismului, nu propovăduie bunătatea faţă de animale ca principiu religios. însuşi Sf. Paul spunea: ,.Dumnezeu nu se preocupă de boi". Totuşi, în Ceylon, pe Muntele sacru Mihintale, există, ca dovadă a unor timpuri pur buddhiste, un edict antic gravat pe piatră, interzicând (aşa ca şi edictul lui Asoka) omorârea animalelor pentru sacrificii şi hrană»
245. Această mantra e considerată ca având puterea magică de a transforma hrana oferită morţilor în ceea ce e acceptabil pentru ei. ,
246. In integritatea ei, puterea de preştiinţă înglobează cunoaşterea trecutului, a pre2entului şi viitorului, posibilitatea de citire a gândurilor celorlalţi şi cunoaşterea clară a propriilor capacităţi şi limitări. Doar riinţele înalt dezvoltate, ca de exemplu adepţii yoga, au o asemenea putere de preştiinţă. In planul Barda — diferit de lumea umană — fiecare fiinţă posedă, în virtutea eliberării de corpul fizic grosier, un anume grad din această putere, aşa cum se indică în text.
247. Adică: teama, frica, incorectitudinea sau neglijenţa celui ce conduce ritualul funerar.
248. Alb, opus negrului (că şi în magia neagră sau în vrăjitorie). ' . ■
249. V. Orologdum Sapientiae: „Unde-i sprijinul prietenilor inei? Unde sunt acum bunele servicii ale apropiaţilor mei şi ale celorlalţi?"
250. Vezi nota 187.
251. Aici, manuscrisul e inexact, el dă luminile. astfel: ,,Alba pentru lumea deva, roşie pentru lumea asiira, albastră
pentru lumea umană, verde pentru lumea brută, galbenă pentru lumea preta şi cenuşie pentru lumea infern". Această
eroare provine fără îndoială de la copist şi a fost corectată de către traducător.
252. Această expresie, „starea de claritate şi vid", după instrucţiunile care urmează, pare a fi sinonimă cu „Lumina Clară*
sau cu „Lumina Clară şi Vidă".
253. Acest proces corespunde la două stări de Samădhi: „vizualizarea" şi perfecţiunea. Vezi nota 113.
254. Text: Nam-mkham i-nam-kha», ser. Akăsha: Eter sau Cer.
255. Pentru obţinerea rezultatelor, meritul acumulat născut din bunele acţiuni îndeplinite în viaţa terestră trebuie făcut operant, adică reunit cu existenţa bardică a defunctului.
256. In mod normal, existenţa din Bardo tinde mereu să aducă, defunctul spre naştere; aceasta se datorează
tendinţelor karmic,e care sunt opusele (forţele opuse) iluminării din starea lui Buddha. Deci, defunctul trebuie să se împotrivească acestei tendinţe nenăscute, împreună cu tot ajutorul pe care îl poate primi.
176
257. „Tatăl şi Mama" sunt masculul şi femela văzuţi îrt uniune. Guru este guru-l ceresc sau spiritual, nu cel uman; divina mama e shakti a lui Guru.
^8. Guru şi Shakti a sa.
259. Text: Brzus-skyes «zu-kye», (ser. SvayaTnbhîî), naşterea supranormalâ sau miraculoasă prin translaţie sau transfer al principiului conştient dintr-o loka în alta.
2(J0. Germinaţia seminţelor şi a sporilor, procesul de naştere in lumea vegetală.
261. Şi brahtnanismul recunoaşte patru posibilităţi de naştere: svedaja (naşterea prin secreţie sau umiditate), andaja (naşterea prin ou), jaraynja (naşterea prin matrice), udbhijja (vegetaţie}* (Sj. Atal Behari Gosh).
262. Esoteric, acest pasaj implică faptul că, în funcţie de karma, ne putem renaşte cu tendinţe particulare pe care diver-sels animale numite le simbolizează. Platon, în Republica, a folosit de asemenea simboluri de animale.
263. Acest pasaj expune simbolurile animale într-o manieră absolut asemănătoare cu pasaje din Republica lui Platon asupra alegerii corpului de animal. Interpretarea populară exoterică a acestor pasaje ale textului pare la fel de raţională pe cât ar fi dacă s-ar aplica pasajele identice ale lui Platon. Mai mult, copistul, sau poate compozitorul sau compozitorii lui Bardo Thtidol au, fost exoterişti sau, cel puţin, au avut intenţia de a lăsa să se cristalizeze interpretarea exoterică. Ei au crezut — ca şi mulţi preoţi, chiar şi moderni — că doctrinele înfricoşătoare (ca şi cea a infernului veşnic creştin), chiar dacă neadevărate, stimulează mentalităţile inferioare şi le ajută să devină virtuoase. Totuşv pentru textul nostru (mai mult sau mai puţin alterat), la fel ca şi' pentru Platon, există o cheie esoterică a sensului real.
294. Text: Bden-ned-sgyu-ma-Itabu «den-nedgyu-ma-tabu»: N^adevărat (şi) asemănător iluziei, titlul unui tratat tibetan asupra non-realităţii fenomenelor.
865. Text: Dri-za «di-za»: mâncăruri da arome (ser. Gand-harva), zâne ale mitologiei hinduse şi buddhiste. Aceste oraşe sunt nori de forme fantastice care se pierd în ploaie şi dispar.
266. Text: Rnam-shes «nam-she»: principiu conştient (ser. Vijnana-Skandha). Traducătorul preferă să urmeze contextul si să
redea acestea prin „spirit", ca sinonim al conştiinţei.
