„mistuindu-mă în propriul meu aer stricat”).
Un cod dăunător din sistemul de operare al minţii tale.
Un univers paralel.
O luptă pe viaţă.
Un produs derivat din mortalitate.
76
Un coşmar real.
O cameră cu ecou.
Întuneric şi lipsă de speranţă şi singurătate.
O coliziune dintre o minte veche şi o lume modernă (psihologie evoluţionistă).
O durere a naibii de mare.
Depresia este şi...
Mai mică decât tine.
Întotdeauna este mai mică decât tine, chiar şi atunci când pare imensă.
Ea operează prin tine, nu tu operezi prin ea. Se prea poate să fie un nor negru care trece pe cer, însă – dacă asta e metafora – tu eşti cerul.
Tu ai fost acolo înaintea ei. Iar norul nu poate exista fără cer, însă cerul poate exista fără nor.
O conversaţie prin timp – partea a treia
EU DE ATUNCI: E înspăimântător.
EU DE ACUM: Ce anume?
EU DE ATUNCI: Viaţa. Mintea mea. Greutatea ei.
EU DE ACUM: Şşşşt. Încetează! Eşti doar puţin captiv într-un moment.
Acel moment se va schimba.
EU DE ATUNCI: Andrea o să mă părăsească.
EU DE ACUM: Nu. N-o va face. O să se căsătorească cu tine.
EU DE ATUNCI: Ha! De parcă s-ar lega cineva de un ciudat inutil ca mine. Ar face-o cineva?
EU DE ACUM: Da. Şi iată, faci progrese. Mergi la magazin acum şi nu ai atacuri de panică. Nu mai simţi greutatea aia tot timpul.
EU DE ATUNCI: Ba da.
EU DE ACUM: Nu. A fost ziua aia de săptămâna trecută când eram –
erai – afară, la soare, mergeai prin parc şi ai simţit uşurare. Un moment în care nu te gândeai.
EU DE ATUNCI: De fapt, da. Da. E adevărat. Am mai avut unul azi-dimineaţă. Stăteam în pat, pur şi simplu întrebându-mă dacă mai avem cereale. Şi asta a fost. A fost un lucru normal şi a durat mai mult de un minut.
Doar am stat acolo, gândindu-mă la micul dejun.
77
EU DE ACUM: Vezi? Deci ştii că lucrurile nu vor fi mereu la fel. Vreau să
spun că lucrurile care s-au întâmplat azi nu au mai fost la fel ca până acum.
EU DE ATUNCI: Dar încă e atât de intens.
EU DE ACUM: Şi va fi mereu. Întotdeauna vei simţi lucrurile mai intens.
Iar depresia s-ar putea să fie mereu acolo, aşteptând următoarea cădere. Dar te aşteaptă şi atât de multă viaţă! Ce te-a învăţat depresia e că o zi poate fi o dilatare lungă şi intensă a timpului.
EU DE ATUNCI: O, Doamne, da!
EU DE ACUM: Ei bine, atunci nu-ţi face griji cu privire la trecerea timpului. O zi poate fi infinită.
EU DE ATUNCI: „Închis şi într-o coajă de nucă m-aş putea socoti rege al nemărginirii.”38
