Mulţumesc.

48 Judith Kerr, Tigrul care a venit la ceai, trad. Luminiţa Gavrilă, Pandora M, Bucureşti, 2017 (n. red.).

49 Film din 1953 cu Audrey Hepburn şi Gregory Peck, în regia lui William Wyler (n. red.).

107

Lecturi suplimentare

Pseudoştiinţa. Un medic deconspiră corupţia din spatele industriei demedicamente, Ben Goldacre (Editura Trei, 2012, trad. Bogdan Perdivară).

O perspectivă revelatoare asupra industriei farmaceutice şi a intereselor legitime în joc.

Beznă vizibilă. Amintiri despre nebunie, William Styron (Editura Art, 2007, trad. Mihnea Gafiţa).

Aceste memorii clasice din 1989, care fac referire la Paradisul pierdut în titlu, sunt frumos scrise şi – având în vedere experienţa autorului cu somniferul Halcion – o bună atenţionare asupra pericolelor pe care le implică medicaţia greşită.

The Depths: The Evolutionary Originis of the Depression Epidemi c, Jonathan Rottenberg (Basic Books, 2014).

Înfăţişarea desăvârşită a depresiei dintr-o perspectivă evolutivă.

Istoria nebuniei în epoca clasică, Michel Foucault (Editura Humanitas, 2005, trad. Mircea Vasilescu).

O carte excentrică, controversată, aplecată mai mult asupra societăţii decât asupra minţii, dar care rămâne o lectură provocatoare.

The Man Who Couldn’t Stop: OCD and the True Story of a Life Lost inThought, dr. David Adam (Picador, 2014).

Un studiu genial şi, pe alocuri, extrem de personal asupra OCD-ului, plin de intuiţii şi perspective revelatoare.

Making Friends with Anxiety: A warm, supportive, little book to easeworry and panic, Sarah Rayner (CreateSpace, 2014).

Sfaturi lucide, simple despre cum să-ţi accepţi anxietatea.

Mindfulness: A practical guide to finding peace in a frantic world, prof.

Mark Williams şi dr. Danny Penman (Piatkus, 2011).

Există destul de multe persoane sceptice cu privire la meditaţia activă, dar ea poate fi foarte utilă, ca modalitate de a adăuga punctuaţie vieţii tale în şuvoiul de propoziţii neîntrerupte. Acesta e un ghid foarte bun.

108

Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, Andrew Solomon (Editura Humanitas, 2014, trad. Dana Ligia Ilin).

O relatare uluitoare (şi, pe alocuri, însăimântătoare) a experienţei lui Solomon cu depresia. Este foarte bună îndeosebi cu privire la diagnostic şi tratament.

Sane New World: Taming the Mind, Ruby Wax (Hodder, 2014).

O carte transparentă şi plină de învăţăminte, care pune accent îndeosebi pe meditaţia activă ca modalitate de a reuşi şi care este o reală

dovadă de umor din partea lui Ruby Wax.

De ce nu fac zebrele ulcer? Ce este stresul, cum ne îmbolnăveşte şi cum îlputem combate, Robert Sapolsky (Publica, 2018, trad. Dan Crăciun).

O prezentare foarte interesantă a stresului, a modului în care se construieşte şi a corpului fizic.

109

O notă şi mulţumiri

Odată, Willie Nelson a spus că, uneori, trebuie fie să scrii un cântec, fie să loveşti cu piciorul un geam. Cea de-a treia opţiune, presupun, e să scrii o carte. Am simţit nevoia să scriu cartea aceasta o lungă perioadă de timp. Dar mi-am şi făcut griji în privinţa asta fiindcă, în mod evident, e o experienţă

destul de personală şi mi-era teamă că, relatând-o în scris, aş risca să

retrăiesc acele vremuri sumbre. Prin urmare, o bună bucată de timp, am scris în mod indirect despre experienţa mea, în ficţiune.

Acum doi ani am scris o carte denumită Umanii. În romanul acela, mai mult decât în orice altă scriere a mea, mi-am evocat căderea. Povestea era, practic, una clasică de science-fiction – un extraterestru ajunge pe Terra, întruchipat în fiinţă umană şi, încet-încet, îşi schimbă părerea cu privire la umanitate – dar, în realitate, scriam despre alienarea depresiei şi despre cum să treci peste asta şi despre cum poţi ajunge să iubeşti lumea din nou.

Într-o notă de la finalul cărţii, cum este şi prezenta notă, am recunoscut în mod public experienţa mea în ceea ce priveşte tulburarea de anxietate şi depresia. Chiar şi acea deschidere minoră în faţa publicului a fost întâmpinată cu un răspuns cald şi am realizat că îmi făceam griji degeaba. În loc să mă simt ca un ciudat, faptul de a fi fost deschis mă făcuse să realizez câţi alţi oameni treceau prin experienţe similare într-un moment sau altul. Aşa cum nimeni nu e 100% sănătos din punct de vedere fizic, nimeni nu poate fi 100% sănătos nici din punct de vedere psihic. Suntem cu toţii măsurabili.

După această experienţă am avut încrederea de a scrie online ceva mai mult despre experienţa mea. Însă tot nu eram sigur că aş fi putut scrie această carte vreodată. Persoana care mi-a spus să o fac e extraordinara Cathy Rentzenbrink. Cathy e una dintre cele mai dinamice şi, sincer să fiu, una dintre cele mai geniale susţinătoare ale cărţilor, ocrotindu-le cauza şi –

în cazul de faţă – contribuind la însăşi existenţa lor. Ea a fost persoana care, în timp ce împărţeam un popcorn cu aromă de wasabi la un restaurant Itsu, mi-a spus să scriu o carte despre depresie. Aşa că, iat-o, Cathy. Sper să-ţi placă. Această carte nu ar fi fost cartea care este în prezent dacă nu ar fi avut un editor. (Principalul avantaj al cărţilor faţă de viaţă este că pot fi retuşate şi retuşate, fiecare retuş însemnând o nouă viaţă.) Este obligatoriu să îl 110

pomeneşti pe editorul tău la mulţumiri, dar, chiar dacă nu ar fi fost, etica şi logica mi-ar impune să menţionez rolul lui Francis Bickmore în crearea acestei cărţi. Sunt numeroase sugestii pe care mi le-a făcut şi care m-au ajutat să scriu cartea astfel. Totuşi, în principiu, sunt recunoscător că am avut un editor care a acceptat natura îmbârligată a genului acestei cărţi, care nu m-a întrebat „sunt memorii sau o carte de dezvoltare personală sau o prezentare?” Şi care a acceptat faptul că această carte e puţin din toate genurile descrise mai sus.

În ceea ce mă priveşte, asta face din Canongate editura perfectă. Simt că pot să fac ceva diferit şi, dacă lor le place, îmi vor accepta lucrarea.

Aşadar, sunt norocos să lucrez lor. Mi-au întors cariera la o sută optzeci de grade şi le sunt recunoscător legendarului Jamie Byng şi tuturor celor care lucrează acolo (Jenny Todd, Andrea Joyce, Katie Moffat, Jaz Lacey-Campbell, Anna Frame, Vicki Rutherford, Sian Gibson, Jo Dingley şi întregii găşti) pentru că au crezut în mine şi mi-au susţinut lucrările prin munca lor.

Bun, aceste elogii înăbuşitoare trebuie să continue, aşa că îi mulţumesc şi lui Clare Conville, agenta mea, care a avut perfectă grijă de cartea aceasta şi m-a liniştit când încă îmi făceam griji cu privire la ea. Este o persoană

formidabilă pe care să o ai alături, iar prezenţa ei a fost esenţială pentru a conduce pe calea cea bună Câteva motive să iubeşti viaţa.

De asemenea, le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat şi m-au sprijinit de-a lungul anilor în privinţa scrisului. Tanya Seghatchian, Jeanette Winterson, Stephen Fry, SJ Watson, Joanne Harris, Julia Kingsford, Natalie Doherty, Annie Easton, Amanda Craig, Caradoc King, Amanda Ross şi mulţi, mulţi alţii. Totodată, le mulţumesc şi tuturor librarilor pe care i-am întâlnit şi care au făcut munca aceea suplimentară. În special, lui Leilah Skelton, din Waterstones Doncaster, care a făcut borcane de unt de arahide şi ecusoane speciale pentru Umanii. De asemenea, tuturor celor de pe Facebook şi Twitter care au răspândit vestea, în special acelora care au contribuit la capitolul #motivesăiubeştiviaţa.

Întotdeauna am avut o familie deschisă şi iubitoare şi le mulţumesc că

m-au ajutat să rămân pe linia de plutire, dar şi pentru că au fost perfect de acord ca eu să scriu cartea aceasta. Le mulţumesc infinit mamei, tatei şi lui Phoebe, precum şi Fredei, lui Albert, lui David şi lui Katherine. Vă

mulţumesc pentru că aţi fost plasa mea de siguranţă.

Le mulţumesc lui Lucas şi Pearl pentru că-mi oferă zilnic o mie de motive.

Şi, desigur, lui Andrea. Pentru tot.

111

Citate