13. Fă duş înainte de prânz.

14. Priveşte cerul. Aminteşte-ţi de cosmos. Caută vastitatea cu orice ocazie pentru a vedea cât eşti de mic şi neînsemnat.

15. Fii bun.

16. Înţelege că gândurile sunt gânduri. Dacă sunt iraţionale, polemizează cu ele, chiar dacă nu mai ai niciun argument. Tu eşti observatorul minţii tale, nu victima ei.

17. Nu te uita la televizor la întâmplare. Nu te duce la evenimente sociale la întâmplare. Fii mereu conştient de ceea ce faci şi de motivul pentru care o faci. Nu preţui televizorul mai puţin. Preţuieşte-l mai mult. Aşa, te vei uita la televizor mai puţin. Distragerile necontrolate te vor duce la distragere.

18. Stai jos. Întinde-te. Nu face nimic. Observă. Ascultă-ţi mintea. Las-o să facă ce face ea, fără s-o judeci. Las-o să plece, asemenea Reginei Zăpezii din Regatul de gheaţă.

19. Nu-ţi face griji cu privire la lucrurile care, cel mai probabil, nu se vor întâmpla.

20. Priveşte copacii. Stai în apropierea lor. Plantează-i. (Copacii sunt grozavi.)

21. Ascultă-l pe instructorul acela de yoga de pe YouTube şi plimbă-te ca şi cum ai săruta pământul de sub cu picioarele cu care calci pe el.

22. Trăieşte. Iubeşte. Mergi mai departe.

23. Matematica alcoolului. Vinul se multiplică prin sine. Cu cât bei mai mult, cu atât vei fi tentat să bei mai mult. Şi, dacă e dificil să te opreşti la un singur pahar, va fi imposibil să te opreşti la trei. A adăuga înseamnă a înmulţi.

24. Ai grijă la prăpastie. Prăpastia dintre locul în care te afli şi locul în care ai vrea să te afli. A te gândi, pur şi simplu, la prăpastie nu face decât s-o adâncească. Iar tu vei sfârşi prin a cădea în ea.

25. Citeşte o carte fără a te gândi s-o termini. Doar citeşte-o. Bucură-te de fiecare cuvânt, frază şi paragraf. Nu-ţi dori să se termine, doreşte-ţi să nu se termine niciodată.

26. În punctul cel mai de jos al suferinţei, niciun medicament din lume nu te va face să te simţi mai bine decât te va face să te simţi bunătatea faţă de ceilalţi.

27. Ascultă ce le-a spus Hamlet – cel mai celebru depresiv al literaturii –

lui Rosencrantz şi lui Guildenstern: „...căci nu se află lucru, fie bun, fie rău, pe care gândul să nu-l facă să fie aşa.”47

28. Dacă sunt oameni care te iubesc, lasă-i s-o facă. Crede în iubirea aceea. Trăieşte pentru ei, chiar şi atunci când simţi că nu are sens.

29. Nu ai nevoie ca lumea să te înţeleagă. Este perfect în regulă. Unii oameni nu vor niciodată cu adevărat lucrurile pe care nu le-au experimentat.

Alţii, dimpotrivă. Fii recunoscător.

47 Hamlet, prinţ al Danemarcei, trad. de Leon Leviţchi şi Dan Duţescu, ed. cit. (n. red.).

105

30. Jules Verne a scris despre „Infinitul Viu”. Acesta e lumea făcută din dragoste şi emoţie, care este precum o „mare”. Dacă ne putem cufunda în ea, găsim infinitatea în noi înşine şi spaţiul de care avem nevoie pentru a supravieţui.

31. Ora trei dimineaţa nu e niciodată ora potrivită pentru a încerca să-ţi pui viaţa la punct.

32. Adu-ţi aminte că nu e nimic ciudat în ceea ce te priveşte. Eşti doar o fiinţă umană, tot ceea ce faci şi simţi este ceva natural, deoarece suntem animale naturale. Eşti natură. Eşti o maimuţă umanoidă. Eşti în lumea asta şi lumea asta este în tine. Totul e conectat.

33. Să nu crezi în bine sau în rău, în a câştiga ori în a pierde, în victorie şi în înfrângere, în sus şi jos. În cel mai adânc abis şi în cel mai înalt extaz, fie că

eşti fericit sau disperat, fie calm sau furios, există o esenţă a ta care rămâne aceeaşi. Acela e sinele tău care contează.

34. Nu-ţi face griji cu privire la timpul pierdut la disperare. Timpul pe care îl vei avea de trăit după pur şi simplu şi-a dublat valoarea.

35. Fii sincer cu tine însuţi. Transformă-ţi mintea într-o seră. Observ-o.

36. Citeşte Emily Dickinson. Citeşte Graham Green. Citeşte Italo Calvino.

Citeşte Maya Angelou. Citeşte orice vrei. Doar citeşte. Cărţile sunt posibilităţi.

Sunt căi de scăpare. Îţi oferă opţiuni atunci când nu ai nicio opţiune. Fiecare dintre ele poate fi un cămin pentru o minte dezrădăcinată.

37. Dacă e soare afară şi poţi fi afară, stai afară.

38. Adu-ţi aminte că secretul vieţii pe pământ e schimbarea. Maşinile ruginesc. Hârtia se îngălbeneşte. Tehnologia rămâne în urmă. Omizile se transformă în fluturi. Nopţile se transformă în zile. Depresia pleacă.

39. Momentul în care simţi că nu ai timp să te relaxezi e chiar momentul în care ai cea mai mare nevoie să te relaxezi.

40. Fii curajos. Fii puternic. Respiră şi mergi mai departe. Îţi vei mulţumi mai târziu.

Lucruri de care m-am bucurat de când am crezut că

nu aveam să mă mai bucur de nimic vreodată

Răsăritul, apusul, miile de sori şi de lumi care nu sunt ale noastre, dar care strălucesc pe cerul nopţii. Cărţile. Berea rece. Aerul proaspăt. Câinii.

Caii. Carneţelele galbene de buzunar. Pielea peste piele la unu noaptea.

Săruturile lungi, profunde, pline de sens. Săruturile scurte, superficiale, din politeţe. (Toate săruturile.) Piscinele de înot cu apă rece. Oceanele. Mările.

Râurile. Lacurile. Fiordurile. Iazurile. Bălţile. Focurile mistuitoare. Mesele servite în puburi. Să stau afară şi să mănânc măsline. Stingerea luminilor la cinema în timp ce ţin o pungă de popcorn cald în poală. Muzica. Iubirea.

106

Emoţiile neinhibate. Bazinele din piatră. Piscinele. Sendvişurile de unt de arahide. Mirosul de pin într-o seară caldă în Italia. Să beau apă după ce am alergat mult. Să aflu că totul e în regulă, după ce am trăit o spaimă cu privire la starea mea de sănătate. Să primesc acel apel. Will Ferrel în Elf. Să discut cu persoana care mă cunoaşte cel mai bine. Poziţia porumbelului. Picnicurile.

Drumurile cu barca. Să văd cum se naşte fiul meu. Să o prind pe fiica mea în apă în primele ei trei secunde. Să citesc Tigrul care a venit la ceai48 şi să imit vocea tigrului. Să discut subiecte politice cu părinţii mei. Vacanţă la Roma49

(şi o vacanţă la Roma). Talking Heads. Să vorbesc online despre depresie pentru prima oară şi să primesc un răspuns bun. Primul album al lui Kanye West (ştiu, ştiu). Muzica country (muzica country!). Beach Boys. Să mă uit la cântăreţi vechi de soul pe YouTube. Listele. Să stau pe o bancă în parc într-o zi însorită. Să cunosc scriitori pe care îi ador. Călătoriile în străinătate.

Cocktailurile cu rom. Să sar în sus şi-n jos (îmi publică cartea, îmi publică

cartea, Doamne Dumnezeule, îmi publică cartea! ). Să mă uit la toate filmele lui Hitchcock. Cum strălucesc noaptea oraşele când conduci pe lângă ele, ca şi cum ar fi constelaţii căzute de stele. Să râd. Da. Să mor de râs. Să râd, aplecându-mă înainte, ca şi cum m-ar durea abdomenul de atâta plăcere, atâta destindere şi să mă întind apoi pe spate şi să gem sonor şi să înhalez adânc, holbându-mă la persoana de lângă mine, împărtăşind bucuria. Să

citesc o nouă carte a lui Geoff Dyer. Să citesc o carte veche de-a lui Graham Greene. Să mă rostogolesc pe dealuri. Brazii de Crăciun. Să văruiesc pereţii unei case noi. Vinul alb. Să dansez la trei dimineaţa. Crema de vanilie.

Boabele de wasabi. Glumele incredibil de proaste ale copiilor mei. Să privesc raţele şi bobocii de pe râu. Să ajung la o vârstă – treizeci şi cinci, treizeci şi şase, treizeci şi şapte, treizeci şi opt, treizeci şi nouă – la care nu am crezut că aveam să ajung. Să vorbesc cu prietenii. Să vorbesc cu necunoscuţii. Să

vorbesc cu tine. Să scriu cartea asta.