— Poți să alegi să-ți petreci tot restul vieții în spatele gratiilor, detestată, ponegrită, neînțeleasă. Sau poți să mărturisești.
Helen îi lăsă timp să înțeleagă ce spune și apoi continuă:
— Spune-mi ce s-a întâmplat, spune-mi ce te-a adus în situația asta disperată
și pot să te ajut. Nu-i neapărată nevoie să fie ăsta sfârșitul, Lilah…
Umerii lui Hill începură să se cutremure, iar ochii i se umplură de lacrimi.
Helen simțea suferința reprimată, disperarea. Nu mai văzuse niciodată pe cineva care să arate așa de disperat, de copleșit, de pustiit.
— Dacă ne ajuți acum, dacă îți ispășești condamnarea, dacă te îndrepți, mai ai o șansă să ai o viață care să însemne ceva…
Un suspin înăbușit, pe jumătate auzit, pe jumătate înăbușit. Hill arăta ca o femeie care se luptă cu ea însăși, sfâșiată între dorința de a mărturisi și cea de a nega.
— Te rog, nu te grăbi și ia-o de la început. Spune-mi cine te-a obligat s-o faci.
Helen ținea mâna cu palma în sus pe masă, cerându-i parcă lui Hill să-i povestească. Își dorea cu disperare să se termine totul, iar suspecta să se descarce.
— Nu pot…
Helen o simțea cum se retrage, pe măsură ce bolborosea cuvintele.
— De ce nu?
— Nu pot, îmi pare rău.
— Dacă ți-e frică, dacă te temi pentru siguranța ta, putem să te ajutăm…
Hill își lăsă privirea în pământ, zgândărindu-și cu furie unghiile. Părea disperată, aproape posedată, vrând să-și smulgă pielea de pe degete, să își dea singură sângele.
— Lilah, vorbește cu mine. Sunt singura ta speranță aici, singura persoană
care poate să te ajute…
Încă un suspin înăbușit și automutilarea se intensifică. Tânăra parcă ar fi vrut să se distrugă singură, dar Helen trebuia să ajungă cumva la ea, să-i ofere o ultimă șansă.
— Orice s-ar fi întâmplat, putem să ne ocupăm. Noi două, împreună. Te rog, spune-mi ce te îngrijorează.
Se apropie, aproape șoptind.
— Spune-mi de ce anume ți-e frică.
VP - 227
Urmă o tăcere îndelungată. Helen o privea atentă pe Hill, disperată să vadă
vreun semn că se înmuia, vreo urmă de dorință de cooperare. Dar când tânăra ridică privirea, fără lacrimi în ochii acum lipsiți de strălucire și de viață, Helen își dădu seama că deja luase o hotărâre.
— Nu pot.
Capitolul 112
— De ce nu vorbește? Probabil știe că n-are cum să scape.
Helen se întorsese în centrul de comandă și toată echipa era adunată în jurul ei. Era evident că speraseră toți într-o mărturisire, un pas înainte în ancheta asta cu atâtea probleme. Helen trebuia să-i dezamăgească, dar nu era dispusă
să accepte înfrângerea și chemase toată echipa să treacă din nou prin toate dovezile și să planifice următoarea mișcare. Veniseră toți, mai puțin Joseph Hudson, care părea să fi dispărut de pe fața pământului, însă Helen nu-i simțea lipsa azi. Avea nevoie să se adune în acest moment critic – chiar acum, era mulțumită că întrebarea o pusese detectivul-agent Reid, înainte unul dintre aliații lui Hudson.
— Nu știu sigur, răspunse Helen. Poate crede că poate să ne convingă că a fost un accident și că, dacă nu spune nimic, nu se incriminează. Dar chiar nu cred că despre asta e vorba. Se vede din înregistrare că e speriată. Cine coordonează totul clar o are la mână.
— Pentru că are senzația că poate să ajungă la ea, chiar dacă e în custodie?
întrebă detectivul-agent Malik.
— Posibil, dar există și alte căi să exerciți presiuni, să determini loialitatea cuiva.
— Crezi că e recunoscătoare cui se află în spatele poveștii? Că se bucură că
partenerul ei a fost ucis? întrebă detectivul-agent Edwards.
— Poate, deși am senzația că e împărțită în privința asta, în parte ușurată, în parte vinovată. Dacă nu e recunoștință și nu e spaimă curată, trebuie să fie pentru că dacă recunoaște că a ucis-o pe Belinda Raeburn, e cumva mai bine, mai acceptabil decât să dezvăluie adevărul.
— Nu sunt sigur că înțeleg.
— Gândiți-vă un pic. Amar Goj risca să piardă totul, așa că a luat măsuri.
Belinda Raeburn și Robert Downing, la fel. Spre deosebire de ei, viața lui Lilah Hill părea să meargă bine. Își jelea bărbatul, sigur, dar de fapt moartea lui o eliberase. Uciderea lui nu putea fi legată explicit de ea, nu exista niciun indiciu VP - 228
