— Ţi s-a spus să-l convingi să vină ca invitat. Crezi că ar veni la o emisiune de bârfe?

— Pentru ultima oară, The Sunday Magazine este un program de discuţii serioase. L-am sunat pe Harry Hole şi m-a refuzat, spunându-mi că

la conducerea anchetei se află Katrine Bratt.

— Dar nu e bine şi-aşa? Te plângi mereu cât de greu e să găseşti invitate de calitate.

— Da, dar Hole e cel mai cunoscut detectiv pe care-l avem. Îţi aminteşti când a fost beat în direct? Un scandal, evident, dar telespectatorilor le-a plăcut la nebunie!

— I-ai spus şi lui asta?

— Nu, dar am zis că televiziunea are nevoie de celebrităţi, iar chipurile faimoase ar putea atrage mai multă atenţie asupra muncii poliţiei în acest oraş.

— Ingenios! Dar n-a pus botul?

— A spus că dacă vreau să-l chem la Dansez pentru tine ca să

reprezinte poliţia, ar începe să exerseze paşii de foxtrot chiar de mâine.

Însă acum e vorba despre o anchetă de crimă, iar Katrine Bratt are toate informaţiile şi e împuternicită să vorbească.

Mona începu să râdă.

— Ce e?

— Nimic. Acum mi-l imaginez pe Harry Hole la Dansez pentru tine.

— De ce? Crezi c-a vorbit serios?

Mona râse şi mai tare.

— Te-am sunat ca să aflu ce părere ai despre această Katrine Bratt, dat fiind că tu umbli prin acele cercuri.

Mona luă o pereche de gantere de pe suportul din faţa sa şi făcu nişte răsuciri de biceps pentru a-şi menţine circulaţia şi a elimina compuşii reziduali din muşchi.

 148 

— Bratt este inteligentă. Şi coerentă. Un pic severă, poate.

— Dar crezi că va reuşi să transmită ceva dincolo de ecran? În înregistrarea conferinţei de presă pare cam…

— Ştearsă? Da, dar poate arăta grozav dacă-şi doreşte. Unii tipi din redacţie cred că este cea mai sexy creatură care a pus vreodată piciorul în Sediul Central al poliţiei. Însă e una dintre acele femei care-şi ascund sex-appealul, preferă să arate mai degrabă ca o profesionistă.

— Deja parcă încep să o urăsc. Dar Hallstein Smith?

— Ei bine, el chiar are potenţialul de-a deveni un invitat permanent în emisiune. Este suficient de excentric şi de indiscret, dar ştie să se folosească de aceste aspecte. Alege-l pe el!

— Bun, mersi! Surorile se ajută una pe alta, corect?

— Nu cumva ne-a cam trecut vârsta pentru chestii de genul ăsta?

— Mda, dar în ultima vreme e ironic.

— Corect. Ha-ha!

— Tu ha-ha! Ce mai faci?

— Poftim?

— E încă acolo.

— Ştiu.

— Adică, la propriu. Nu departe de Hovseter, spre parcul Frogner.

— Ce tot spui acolo?

— Căcat, n-ai auzit? A lovit din nou.

— Futu-i! urlă Mona, iar cu coada ochiului îl zări pe tipul de la recepţie ridicând privirea. Ticălosul de redactor de ştiri a zis că o să mă sune. I-a dat altcuiva povestea. Pa, Nora!

Mona se repezi la vestiare, îşi îndesă hainele într-o geantă, coborî în fugă scările şi ieşi în stradă. Continuă spre sediul VG în vreme ce se uita după un taxi liber. Avu noroc şi prinse unul la un semafor roşu. Se aruncă

pe bancheta din spate şi-şi scoase telefonul. Ajunse la numărul lui Truls Berntsen. După ce sună doar de două ori, îi auzi râsul ciudat, ca un mârâit.

— Ce? întrebă ea.

— Chiar mă întrebam cât îţi va lua să suni, răspunse Truls Berntsen.

 149 

13.

Sâmbătă noapte

— A pierdut peste un litru şi jumătate de sânge până să o aducă, rosti doctorul în vreme ce mergea pe holul spitalului Ullevål alături de Harry şi Katrine. Dacă muşcătura ar fi atins artera ceva mai sus pe coapsă, unde e mai groasă, n-am mai fi putut să-i salvăm viaţa. De obicei nu lăsăm un pacient în starea ei să fie interogat de poliţie, dar având în vedere că

există un risc la adresa populaţiei…

— Mulţumim! zise Katrine. Nu vom pune mai multe întrebări decât e necesar.

Doctorul deschise uşa şi el împreună cu Harry aşteptară afară în timp ce Katrine se apropie de pat şi de infirmiera care stătea alături.

— E destul de impresionant, spuse doctorul. Nu crezi, Harry?

Acesta se întoarse spre el şi ridică o sprânceană.

— Nu te deranjează că-ţi folosesc prenumele, nu? întrebă doctorul.