— Ştiai că bunicul meu obişnuia să spună asta când mă prindea înjurând? Dacă îl strigi pe diavol, va veni. Aşadar…
— Aşadar, ce?
— Chiar vrei să vină diavolul?
— Harry, avem de-a face cu o crimă dublă, poate cu un criminal în serie. Se poate să devină şi mai rău?
— Da, se poate.
120
11.
Sâmbătă dimineaţă
— Presupunem că avem de-a face cu un criminal în serie, începu inspectorul-şef Katrine Bratt, privindu-şi echipa de anchetă din sala de şedinţe.
Plus Harry. Căzuseră de acord că va participa la şedinţe până-şi va forma propria echipă.
Atmosfera era diferită, mai concentrată decât în timpul şedinţelor anterioare. Acest lucru avea evident de-a face cu evoluţia cazului, însă
Katrine era destul de convinsă că şi prezenţa lui Harry conta întrucâtva. O
fi fost el beţivanul, l’enfant terrible şi arogant al Serviciului de Investigaţii Criminale, cel care, direct sau indirect, provocase moartea altor poliţişti şi ale cărui metode de lucru erau extrem de discutabile, dar tot îi făcea să
stea drepţi şi cu urechile ciulite. Pentru că avea aceeaşi carismă mohorâtă, aproape înfricoşătoare, iar realizările sale nu puteau fi puse la îndoială.
Katrine nu se putea gândi decât la o singură persoană pe care Harry nu reuşise s-o prindă. Poate că el avea dreptate când spunea că longevitatea impunea respect, lucru valabil chiar şi în cazul unei matroane de bordel, dacă rămânea suficient de mult în activitate.
— Genul acesta de făptaş e foarte greu de prins din nenumărate motive, dar mai ales pentru că – aşa cum stau lucrurile în această situaţie
– îşi plănuieşte atent totul, îşi alege victima la întâmplare şi nu lasă
absolut nicio probă la locul faptei, cu excepţia a ceea ce vrea să găsim noi.
De aceea dosarele din faţa voastră cu analize de la Criminalistică, de la legist şi de la analiştii noştri sunt atât de subţiri. Încă n-am reuşit să legăm vreun agresor sexual cunoscut de Elise Hermansen, de Ewa Dolmen ori de vreunul dintre locurile crimelor. Dar am reuşit să identificăm metodologia din spatele crimelor. Tord?
Expertul IT râse scurt şi complet nepotrivit, ca şi cum i se părea amuzant ceea ce spusese Katrine, apoi spuse:
— Ewa Dolmen a trimis un mesaj de pe telefonul mobil care ne arată că
avea o întâlnire stabilită pe Tinder într-un bar cu profil sportiv numit Dicky’s.
— Dicky’s? exclamă Magnus Skarre. Ăsta e aproape vizavi de barul
121
Jealousy.
Un murmur colectiv străbătu încăperea.
— Aşa că am putea da de urma a ceva, dacă modus operandi presupune să se folosească de Tinder şi să stabilească întâlniri în Grünerløkka, zise Katrine.
— Ce? întrebă unul dintre detectivi.
— O idee despre ce s-ar putea întâmpla data viitoare.
— Şi dacă nu va exista nicio dată viitoare?
Katrine trase adânc aer în piept.
— Harry?
Harry se legăna în scaunul său.
— Ei bine, criminalii în serie care încă-şi cizelează stilul lasă de obicei un interval mare între primele crime. Poate dura luni, chiar ani. Tiparul clasic este ca după o crimă să urmeze o perioadă de relaxare, înainte ca frustrarea sexuală să înceapă iar să se acumuleze. De obicei, aceste cicluri devin tot mai scurte de la o crimă la alta. Cu un ciclu care deja are doar două zile, am fi tentaţi să presupunem că nu e prima dată când el comite o astfel de faptă.
Se aşternu liniştea, moment în care toată lumea îl aşteptă să continue.
Dar el nu mai zise nimic.
Katrine îşi drese glasul.
— Problema este că nu putem găsi nicio infracţiune gravă în Norvegia în ultimii cinci ani care să prezinte vreo asemănare cu aceste două crime.
Am verificat cu Interpolul să vedem dacă e posibil ca vreun potenţial infractor să fi schimbat terenul de vânătoare şi să se fi mutat aici. Există
vreo 12 candidaţi, însă niciunul nu pare să se fi mutat recent. Aşa că habar n-avem cine e. Dar ştim totuşi că experienţa ne-a învăţat că e posibil să
