discute cu oameni despre lucruri care, conform convingerii lui, se petrecuseră, primind în schimb doar priviri nedumerite.
În dreptul intersecţiei către Lillestrøm, el încălcă pactul de păstrare a tăcerii.
— Ce zici de iunie? 21 cade sâmbătă.
Se uită scurt la ea, însă Rakel privea peisajul de câmpie din jur. Tăcere.
Of, la dracu’, era clar că ea regreta. Ea…
246
— Iunie e foarte bine. Dar sunt destul de sigură că 21 cade într-o vineri.
Harry auzea zâmbetul din vocea ei.
— Tămbălău mare sau…
— Sau doar noi şi martorii?
— Ce zici?
— Poţi decide tu, dar să fie maxim zece oameni. N-avem veselă pentru mai mulţi. Iar cu cinci oameni din partea fiecăruia, tu poţi invita oricum pe toată lumea din lista ta de contacte.
El râse. Chestia asta putea fi de bun augur.
— Iar dacă te gândeşti să-l iei pe Oleg cavaler de onoare, să ştii că e ocupat, zise ea.
— Înţeleg.
Harry parcă maşina în faţa terminalului de plecări şi o sărută îndelung pe Rakel lângă portbagajul deschis.
La întoarcere, îl sună pe Øystein Eikeland. Partener de băutură şi singurul prieten din copilărie al lui Harry, şoferul de taxi părea bine abţiguit. Pe de altă parte, Harry nici măcar nu ştia cum suna vocea omului când era treaz.
— Cavaler de onoare? La naiba, Harry, sunt mişcat. Tu să îmi ceri mie aşa ceva. La dracu’, văd că şi ceasul zâmbeşte.
— 21 iunie. Ai ceva programat atunci?
Øystein chicoti auzind gluma. Chicotitul se transformă în tuse. Care apoi se transformă în gâlgâitul unei sticle.
— Sunt mişcat, Harry. Dar răspunsul e nu. Tu ai nevoie de cineva care să fie în stare să stea drept pe picioare în biserică şi care să vorbească
oarecum limpede la masă. Iar eu am nevoie de o femeie atrăgătoare la masă, băutură la liber şi nicio responsabilitate. Promit să mă îmbrac cu cel mai bun costum.
— Mincinosule. Tu n-ai purtat niciodată costum, Øystein.
— De-asta sunt şi acum bune de purtat. N-au prea fost folosite. La fel ca amicii tăi, Harry. Puteai da şi tu un telefon din când în când, să ştii.
— Presupun că puteam.
Încheiară conversaţia şi Harry se trezi mergând bară la bară către centrul oraşului şi parcurgând în minte lista scurtă cu candidaţi pentru rolul de cavaler de onoare. O listă pe care se găsea, mai exact, un singur nume. Formă numărul lui Beate Lønn. După cinci secunde de aşteptare îi
247
răspunse robotul şi atunci Harry lăsă un mesaj.
Coada de maşini înainta în ritm de melc.
Formă numărul lui Bjørn Holm.
— Salve, Harry.
— Beate e la lucru?
— Are liber azi.
— Beate? Ea nu-şi ia niciodată liber. A răcit?
— Nu ştiu. I-a trimis un mesaj lui Katrine noaptea trecută. Bolnavă. Ai aflat de Berg?
— Oh, am uitat cu totul despre asta, minţi Harry. Ei bine?
— Individul n-a atacat.
— Păcat. Urmăreşte situaţia. Eu o să o sun acasă.
Harry închise şi apelă numărul ei de fix.
După ce telefonul sună două minute fără succes, Harry se uită la ceas.
