JO NESBØ
POLIŢIA
— Seria HARRY HOLE #10 —
Original: Politi (2013)
Traducere din limba engleză:
BOGDAN NICOLAE MARCHIDANU
— 2023 —
2
Pentru Knut Nesbø,
fotbalist, chitarist, prieten, frate.
3
Prolog
Dormea acolo, în spatele uşii.
Interiorul dulapului din colţ mirosea a lemn vechi, reziduuri de praf de puşcă şi ulei pentru armă. Când soarele lumina încăperea prin fereastră, o rază în formă de clepsidră traversa spaţiul dintre gaura cheii şi raft, iar dacă soarele se afla exact în unghiul potrivit, arma care stătea la mijlocul raftului căpăta un luciu mat.
Era un Odessa rusesc, o copie a cunoscutului pistol Stecikin.
Urâta armă automată avusese o existenţă tumultuoasă, după ce călătorise alături de cazacii din Lituania către Siberia, apoi se mutase între diversele sedii ale urkaşilor din sudul teritoriului, intrase în proprietatea unui ataman, un lider cazac care fusese ucis cu ea în mână de poliţişti, după care sfârşise în casa din Nijnîi Tagil a unui director de închisoare, colecţionar de arme. În cele din urmă, fusese adusă în Norvegia de Rudolf Asaiev, alias Dubai, care, înainte de a dispărea, monopolizase piaţa narcoticelor din Oslo cu violină, un opioid asemănător heroinei. Oslo, oraşul în care arma se găsea acum, mai exact în Holmenkollveien, în casa lui Rakel Fauke. Arma avea un încărcător pentru 20 de cartuşe Makarov de calibru 9×18 milimetri şi trăgea foc cu foc sau rafale. În încărcător rămăseseră 12 gloanţe.
Trei dintre ele fuseseră trase în direcţia unor kosovari albanezi, traficanţi de droguri rivali. Doar unul dintre gloanţe pătrunsese în carne.
Următoarele două îl omorâseră pe Gusto Hanssen, un tânăr hoţ şi traficant de droguri care furase banii şi marfa lui Asaiev.
Arma încă mai mirosea de la ultimele trei cartuşe trase, care loviseră
capul şi pieptul fostului ofiţer de poliţie Harry Hole, în cursul investigării de către acesta a morţii lui Gusto Hanssen. Iar locul crimei fusese acelaşi în ambele cazuri: strada Hausmann 92.
Poliţia încă nu rezolvase cazul Hanssen, iar tânărul de 18 ani arestat iniţial pentru crimă fusese eliberat. Poliţiştii nu reuşiseră să găsească sau să-l lege pe tânăr de vreo armă a crimei. Tânărul se numea Oleg Fauke şi acum se trezea în fiecare noapte, se uita în gol în întuneric şi auzea focurile de armă. Nu pe cele care îl uciseseră pe Gusto, ci pe celelalte.
Cele pe care el le trăsese asupra poliţistului care îi fusese ca un tată în
4
adolescenţă. Despre care visase odată că avea să se însoare cu mama lui, Rakel. Harry Hole. Oleg îşi simţea ochii arzând în beznă şi se gândea la arma ascunsă în dulapul din colţ, sperând să nu mai dea niciodată cu ochii de ea. Sperând să n-o mai vadă niciodată. Sperând că va rămâne adormită
pe vecie.
Dormea acolo, în spatele uşii.
Camera păzită de spital mirosea a vopsea şi medicamente. Monitorul de lângă el îi înregistra bătăile inimii.
Isabelle Skøyen, consilier pentru afaceri sociale de la Primăria Oslo, şi Mikael Bellman, proaspăt numit şef al Poliţiei, sperau să nu-l mai vadă
niciodată.
Sperau ca nimeni să nu-l mai vadă vreodată.
Să rămână adormit pe vecie.
5
