să faci orice, să mergi până în pânzele albe ca să pui gheara pe vinovat.
Stai jos.
Bjørn se aşeză. Iar Harry se ridică.
— Asta mă şochează şi pe mine la crimele astea. Până unde e dispus făptaşul să meargă ca să reconstruiască crimele iniţiale. Riscurile pe care e dispus să şi le asume. Nu sunt deloc convins, având în vedere tot efortul implicat, că în spatele tuturor acestor crime se află doar dorinţa de sânge sau ura. Ucigaşul însetat de sânge omoară prostituate, copii sau alte ţinte facile. Cineva care urăşte fără să iubească nu merge niciodată la extrem în eforturile sale. Cred că ar trebui să căutăm pe cineva care iubeşte mai mult decât urăşte. Aşa că întrebarea e: din câte ştim noi despre Valentin Gjertsen, are el capacitatea de a iubi atât de mult?
— Poate că da, răspunse Gunnar Hagen. Nu ştim totul despre Valentin
267
Gjertsen.
— Hmm. Când e data următoarei crime nerezolvate?
— Urmează o mică pauză acum, zise Katrine. În mai. A fost un caz cu 19
ani în urmă.
— Asta înseamnă peste o lună şi ceva.
— Da, şi nu au existat elemente de natură sexuală. A fost mai degrabă
o ceartă de familie. Aşa că mi-am luat libertatea de a cerceta un caz de dispariţie care seamănă a crimă. O fată dispărută în Oslo. Dispariţia ei a fost raportată după mai bine de două săptămâni. Motivul pentru care nimeni nu a reacţionat mai devreme a fost acela că fata le-a trimis mesaje mai multor prieteni, că vrea să zboare cu o cursă ieftină către soare şi are nevoie de timp şi spaţiu. Câţiva prieteni i-au răspuns la mesaj, dar n-au primit replică, aşa că au tras concluzia că îndepărtarea de ei însemna şi renunţarea la telefon. După ce i s-a raportat dispariţia, poliţia a verificat toate liniile aeriene, dar ea nu apărea ca pasager la niciuna. Pe scurt, a dispărut fără urmă.
— Telefonul? întrebă Bjørn Holm.
— Ultimul semnal primit de celula de bază a fost din centrul oraşului Oslo, după care semnalele au încetat. Poate că i-a murit bateria.
— Hmm, făcu Harry. Mesajul text. Să lase un mesaj că e bolnavă…
Bjørn şi Katrine dădură încet din cap.
Ståle Aune oftă.
— E posibil să mă lămuriţi şi pe mine cu chestia asta?
— Vrea să spună că acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Beate, răspunse Katrine. Eu am primit un mesaj în care spunea că e bolnavă.
— Bineînţeles, făcu Hagen.
Harry dădu încet din cap.
— S-ar putea, de exemplu, ca individul să verifice lista de apeluri recente şi să le trimită acestor contacte un mesaj scurt, ca să întârzie reacţiile.
— Ceea ce înseamnă că e mai dificil să găsim indicii la locul faptei, adăugă Bjørn. Şi aşa individul scapă.
— Când a fost trimis mesajul?
— 25 martie, răspunse Katrine.
— Asta înseamnă astăzi, zise Bjørn.
— Mhm, făcu Harry, frecându-şi bărbia. Avem o posibilă crimă
268
motivată sexual şi o dată, dar fără loc. Ce detectivi au fost implicaţi?
— Nu a fost stabilită o anchetă, deoarece era vorba de un caz de persoană dispărută, care nu a fost niciodată trecut la categoria crimă, zise Katrine şi îşi privi însemnările. Dar în cele din urmă, cazul a fost trimis la Serviciul de Investigaţii Criminale şi adăugat pe lista unuia dintre inspectorii de acolo. A ta, de fapt.
— A mea? se încruntă Harry. De obicei îmi ţin minte cazurile.
— Chestia asta s-a întâmplat imediat după Omul de zăpadă. Tu plecaseşi deja în Hong Kong şi nu ai mai reapărut. Ai ajuns chiar tu pe lista persoanelor dispărute.
Harry ridică din umeri.
— Bine. Bjørn, verifică tu după întâlnire la Divizia de Persoane Dispărute ce au cei de acolo în acest caz. Şi alertează-i asupra pericolului ca cineva să le sune la uşă sau să primească apeluri misterioase în cursul zilei, bine? Cred că ar trebui să urmărim pista asta, chiar dacă nu avem un cadavru sau un loc al crimei.
Harry bătu din palme.
— Deci, cine face cafeaua pe aici?
— Mhm, replică Katrine cu o voce mai profundă, afundată în scaunul ei, cu picioarele întinse în faţă, ochii închişi şi frecându-şi bărbia. Cred că
ar trebui să se ocupe de ea noul nostru consultant.
