— Mai jos un pic. Ce loc al crimei?

— Un drum lăturalnic. O fată. Lovită de maşină, cu şoferul dispărut de la locul accidentului. Caz niciodată rezolvat.

Harry nu răspundea. Katrine îşi luă telefonul de la ureche şi tastă un mesaj. Niciun fişier găsit pentru statistică. Apăsă tasta Trimitere.

— A durat cam mult, zise Katrine. Ce ai făcut după aceea?

 426 

— Am ajutat cealaltă persoană de acolo. Se poate spune că s-a prăbuşit.

Katrine terminase ce avea de făcut, iar în acea clipă avu impresia că

simţurile ei se deschid, în fine, faţă de celelalte lucruri din încăpere. Faţă

de voce, faţă de mână, faţă de miros. Se roti încet cu scaunul, îşi ridică

privirea.

— Cine eşti? întrebă ea.

— Cine sunt?

— Da, tu nu eşti Bjørn Holm.

— Nu?

— Nu. Bjørn Holm înseamnă balistică, date şi sânge. Nu face masaje care te fac să-ţi doreşti să nu se oprească. Deci, ce vrei?

Văzu cum chipul acela rotund şi palid se îmbujorează. Ochii se făcură

mai mari ca de obicei, iar Bjørn îşi retrase mâna şi începu să-şi scarpine frenetic un perciune.

— Ăă, mă rog, scuze, n-am vrut… Doar că… eu…

Roşeaţa din obraji şi bâlbâială se accentuară până îşi lăsă mâna în jos şi se uită la ea cu o expresie disperată de capitulare.

— Fir-ar să fie, Katrine, chestia asta e jalnică.

Katrine se uită la el. Izbucni în râs. Ticălosul era aşa de dulce în astfel de momente.

— Ai venit cu maşina? întrebă ea.

Truls Berntsen se trezi.

Se uită în faţa lui, în jur, totul era alb şi bine luminat. Iar pe el nu-l mai durea nimic. Dimpotrivă, se simţea minunat. Alb şi minunat. Trebuie să fi murit.

Bineînţeles că era mort. Ciudat. Sau şi mai ciudat că fusese trimis în locul greşit. În locul bun.

Simţi cum trupul lui se răsuceşte. Poate că se grăbise cu locul bun, era încă pe drum într-acolo. Iar acum auzea şi sunete. Vaietul îndepărtat al unei sirene de ceaţă care se apropia şi se îndepărta. Nautofonul feribotului.

Ceva se ivi în faţa lui, ceva care îi umbrea lumina.

Un chip.

Apăru încă unul.

 427 

— Poate primi mai multă morfină dacă începe să urle.

În acea clipă, Truls o simţi revenind. Durerea. Îl durea tot corpul şi îşi simţea capul pe punctul de a exploda.

Din nou răsucire. Ambulanţă. Se afla într-o ambulanţă, care gonea cu sirena pornită.

— Eu sunt Ulsrud de la Kripos, rosti chipul de deasupra lui. Legitimaţia ta spune că eşti ofiţerul Truls Berntsen.

— Ce s-a întâmplat? şopti Truls.

— A explodat o bombă. S-au spart toate geamurile din împrejurimi. Te-am găsit în frigiderul dinăuntrul apartamentului. Ce s-a întâmplat acolo?

Truls închise ochii şi auzi întrebarea repetată. Îl auzi pe celălalt individ, probabil un doctor, spunându-i poliţistului să nu mişte pacientul. Care, în definitiv, era sedat cu morfină, aşa că putea inventa ce dorea.

— Unde-i Hole? şopti Truls.

Observă că lumina puternică fu din nou blocată.

— Ce-ai spus, Berntsen?

Truls încercă să-şi umezească buzele şi simţi că nu mai are buze de umezit.

— Celălalt tip. Era şi el în frigider?

— Erai doar tu în frigider, Berntsen.

— Dar era acolo. El… mi-a salvat viaţa.

— Dacă mai era cineva cu tine, mă tem că oricine ar fi fost e transformat acum în tapet de perete. Tot ce era înăuntru a fost făcut fărâme. Chiar şi frigiderul în care erai a fost distrus serios, aşa că ai noroc că eşti viu. Dacă îmi poţi spune cine a pus bomba, putem începe căutarea.

Truls clătină din cap. Cel puţin îşi închipui că îşi mişcase capul. Nu îl văzuse, individul stătuse în spatele lui când îl condusese de la propria lui maşină către o alta, unde se postase pe bancheta din spate, cu arma aţintită spre capul lui Truls, în vreme ce acesta şofa. Condusese maşina până pe strada Hausmann 92. O adresă atât de marcată de infracţiunile legate de droguri încât Truls aproape uitase că era şi o scenă a crimei.

Gusto. Bineînţeles. În acele clipe, îşi dăduse seama de ceea ce până atunci reuşise să respingă din mintea lui. Anume că urma să moară. Că în spatele lui venea ucigaşul de poliţişti în timp ce urcau scara şi pătrundeau pe uşa metalică, că acesta îl legase de scaun, uitându-se la el din spatele măştii verzi. Truls se uitase cum individul înconjoară televizorul portabil şi

 428 

introduce în acesta o şurubelniţă, observase cum cronometrul, care începuse să apară pe ecran atunci când uşa metalică se închisese singură